de Cătălina Tăgârţă
- Conf. dr. Mircea Manuc, despre importanţa diagnosticării cancerului hepatic în stadiu incipient
La nivel mondial, peste 620.000 de oameni sunt diagnosticaţi anual cu cancer hepatic. Din păcate, acesta constituie a treia cauză de mortalitate, şi asta pentru că diagnosticul este pus târziu. Întrucât frecvenţa maladiei este din ce în ce mai mare în ultimii ani, conferenţiar doctor Mircea Manuc (foto), medic primar gastroenterologie, competenţă hepatologie, reprezentantul Centrului Medical MediClass şi Spitalului Clinic Fundeni, ne-a spus mai multe pe această temă.
„Pacienţii trebuie atent monitorizaţi”
- Domnule conferenţiar doctor, care sunt factorii de risc sau cauzele cancerului hepatic?
- Factorii de risc cel mai bine cunoscuţi şi evaluaţi sunt infecţiile cu virusurile hepatice B şi C, consumul cronic de alcool şi prezenţa cirozei hepatice - indiferent de cauza ei. E vorba apoi despre afecţiunile date de obezitate, ficatul gras şi hepatita nonalcoolică în contextul dislipidemiilor obezităţii, dar, desigur, cu un impact mai mic decât toate celelalte. În plus, toate acestea influenţează şi modalitatea de tratament.
- Există simptome care pot „trăda” boala?
- Pentru a descoperi cancerul hepatic în fază incipientă, pacienţii cu factorii de risc enumeraţi mai sus trebuie atent monitorizaţi. Oricum, chiar şi atunci când tumoarea nu e mare, ea e greu de tratat din cauza cirozei hepatice, care impune nişte riscuri chirurgicale majore. În rest, nu am putea spune că există anumite simptome ale bolii. Când apar icterul şi durerile mari, lucrurile sunt destul de întârziate. Deci lupta pe care o dă sistemul e de „depistare precoce” şi de monitorizare a acestor pacienţi.
- În acest caz, ce analize ar trebui să facă oamenii pentru a depista boala în stadiu incipient?
- Analiza de sânge numită „Alfa feto proteina” este un marker tumoral legat de hepato-carcinom - cel mai frecvent cancer de ficat - şi de toţi factorii de risc enumeraţi. Teoretic, valorile analizei cresc atunci când apare cancerul hepatic, dar în ultima vreme constatăm foarte multe tipuri de cancer cu această analiză de sânge normală. Alte analize ar mai fi ecografia abdominală - care se face de rutină, o dată la şase luni, sau investigaţii de linia a doua, precum RMN sau CT, ambele cu substanţă de contrast.
- Testul de sânge este inclus în setul de analize obligatorii pe care trebuie să le efectuăm o dată pe an?
- Nu, şi nici nu e recomandat să îl facă toată lumea, ci doar cei care au infecţii virale cronice şi viroze. În plus, trebuie atent evaluaţi pacienţii cu ciroză alcoolică.
Recidiva după transplant e de 20%
- Ce trebuie făcut pentru a preveni, pentru a nu se ajunge la cancer?
- Din păcate, nu se pot lua nişte măsuri pentru a nu se ajunge la cancer. Sigur, virusul B e unul cancerigen, se integrează în genomul mecanismului celulei hepatice, dar există vaccin. În schimb, la virusul C nu se cunosc mecanismele de producere. În acest caz, pacientul mai degrabă trebuie urmărit din timp, iar dacă leziunea e mică, poate permite un tratament radical la momentul respectiv, dar mai avem de luptat la acest capitol, deşi există tehnici noi de evaluare şi tratament. În concluzie, rămâne un cancer cu un prognostic prost pe termen mediu şi lung, şi de multe ori transplantul hepatic devine singura metodă care poate să rezolve problema. Totuşi, chiar şi după transplant, 20% dintre pacienţi fac recidivă canceroasă pe ficatul transplantat. De aceea, în acest sens există nişte criterii foarte clare, criteriile Milano, care spun care pacient poate fi inclus pe lista de transplant hepatic şi care nu.
- Ce alte tipuri de tratament mai există?
- Tratamentul trebuie să fie multimodal şi aplicat în centre cu experienţă în domeniu, care să aibă acces la toate tehnicile medicale. Injectarea de alcool percutan sau alcoolizarea percutană a tumorii, care se adresează tumorilor mici, e o manevră simplă în comparaţie cu alte tehnici, însă trebuie făcută de un ecografist experimentat. Apoi e vorba despre chemoembolizare - realizată de un radiolog cu experienţă deosebită, şi de radiofrecvenţă, percutană sau nu. Acestea două din urmă sunt tehnici mai noi şi au rezultate destul de bune, cu supravieţuiri de 30%-40% la trei-cinci ani şi circa 10% până la cinci ani. Prin prisma acestor tehnici noi, supravieţuirea a crescut, însă trebuie menţionat faptul că ele nu pot fi aplicate tuturor pacienţilor.
- Care era înainte rata de supravieţuire?
- De exemplu, scoţienii au scris recent că la ei a crescut de la 0,5% la 5,5% în ultimii 20 de ani. Referitor la metode, mai trebuie adăugată chirurgia, care este fără îndoială cea mai bună. Însă, din păcate, problema majoră e ciroza, întrucât pacientul face insuficienţă hepatică în postoperator, mai ales dacă ciroza este severă, decompensată. Din această cauză, puţini pacienţi sunt candidaţi reali pentru chirurgie. Creşterea supravieţuirii nu e spectaculoasă în cazul chimioterapiei sistemice - administrarea de citostatice -, dar dacă e vorba despre o rudă de a ta te mulţumeşti şi cu o zi de supravieţuire în plus. Asta e situaţia. Pe de altă parte, tratamentul e paleativ, în niciun caz nu vindecă, ci doar prelungeşte durata vieţii.
Îngălbenirea tenului poate fi un semn rău
- Înţeleg că ciroza reprezintă, de asemenea, o mare problemă. Ea poate fi prevenită în vreun fel?
- Sigur. Atunci când nu vor mai fi virusuri cu B şi C şi nu se va mai consuma alcool...
- Deci ne învârtim practic într-un cerc...
- Într-adevăr. Dar, cum spuneam, pentru virusul B există vaccinare, aşa că toţi copiii sunt imunizaţi la naştere, iar virusul apare mai puţin... Întrucât pentru virusul C încă nu există un vaccin, tratăm pacientul înainte să facă ciroză. Rata de răspuns cu dublă terapie e de 50%, cea cu triplă terapie e de 70%-80%... Se fac demersuri în acest sens, dar oricum rezultatele se vor vedea peste câteva zeci de ani. Există studii promiţătoare, dar deocamdată mai e de aşteptat.
- Domnule doctor, dar pentru a descoperi şi a trata măcar ciroza din timp, există anumite semne ce ar putea fi identificate de pacient?
- E vorba despre ficat şi despre splină mărite, icter - deci îngălbenirea tenului, cu ascită, formare de lichid în abdomen, fenomene de encefalopatie, dar acestea nu sunt legate neapărat de cancerul hepatic. De aceea e important ca pacienţii să meargă la medicul de familie când văd că ceva este în neregulă.
• Se estimează că circa 60%-70% dintre persoanele infectate cu virusul B sau C nu ştiu acest lucru
- Cancerul hepatic apare mai frecvent la bărbaţi, la femei sau la anumite vârste?
- Nu există o preponderenţă legată de bărbaţi sau de femei, însă e posibil să fie mai mult la bărbaţi, dat fiind faptul că la ei consumul de alcool e mai mare. În ceea ce priveşte vârsta, lucrurile sunt foarte simple: e vorba doar despre timpul de evoluţie. Te-ai infectat, ai o hepatită care se cronicizează, trec ani până faci ciroză, şi apoi după alţi câţiva ani apare cancerul. La copii, de exemplu, afecţiunea e raportată aproape în exclusivitate la cei cu infecţii virale de la mamă la făt la naştere, şi vorbim aici despre virusul B. Numai având infecţia la naştere, cineva poate face la vârsta de 15-20 de ani cancer hepatic. În rest, cauzele sunt foarte rare. Dar un lucru trebuie reţinut: asocierea alcool-virus e cea mai gravă. Detalii puteţi găsi pe site-ul nostru: www.mediclass.ro.