de Laura Zmaranda

- O metodă noninvazivă de diagnosticare ia amploare în România

Mai mult decât „o fereastră către suflet”, ochii sunt reflexia stilului de viaţă şi a felului în care acesta ne afectează sănătatea. Principiul potrivit căruia anatomia corpului uman este imprimată în iris există încă de pe vremea faraonilor. Cumva acest principiu a străbătut bariera timpului pentru a scoate din obscuritate o ştiinţă care câştigă tot mai mult teren, mai ales în rândul celor care aleg medicina complementară în detrimentul celei convenţionale. Cu o fişă profesională care o recomandă drept o personalitate marcantă în domeniul terapiilor alternative, prof. univ. Simona Bostan, doctor docent în cadrul Institutului de Medicină Complementară Paracelsus din Germania, pledează pentru promovarea acestei ştiinţe în actualitate. Fără a avea nimic din misticismul chiromanţiei sau al altor practici de gen, iridologia este susţinută de studii realizate de medici valoroşi, care şi-au dedicat întreaga viaţă cercetării irisului, modificării structurii sale şi a fenomenelor din iris şi scleră.

Permite o confirmare rapidă a stării de sănătate
- În ce măsură poate răspunde medicina alternativă la provocările pe care le întâmpină omenirea în momentul de faţă din punctul de vedere al sănătăţii?
- Cauzele degradării stării de sănătate s-au diversificat şi s-au înmulţit, la aceasta contribuind factori endogeni şi exogeni. Din cauza produselor alimentare a căror aromă, gust, culoare sunt exacerbate cu ajutorul E-urilor, organismul nu a avut timp suficient să se adapteze. Acestea se depun în tractul gastrointestinal, unde se formează ca o placă mucoidă de consistenţa cauciucului, care blochează absorbţia corespunzătoare a elementelor nutritive din alimente. În aceste condiţii, medicina alternativă sau complementară oferă posibilitatea de a descoperi din timp astfel de probleme, fără a traumatiza sau a expune unor metode nocive organismul afectat.

- Care este definiţia iridologiei?
- Iridologia este ştiinţa care se ocupă cu studierea irisului şi a fenomenelor din iris, iar iridoscopia este metoda sau procedura de diagnosticare a unor afecţiuni, predispoziţii, modificări de funcţie şi structură ale unor organe sau ţesuturi, pe baza studiului atent al culorii, semnelor topolabile şi topostabile, structurilor şi modificărilor irisului uman. Această metodă de diagnosticare permite o confirmare rapidă a stării de sănătate şi alegerea corectă a metodei terapeutice. Structura delicată a irisului se compune din forme şi modele individuale pe care iridologia le studiază pentru a determina cauza proceselor patologice. De asemenea, permite stabilirea unui tratament personalizat după principiul tratării pacientului şi nu a bolii. Este important de menţionat faptul că iridologia nu poate da informaţii despre infecţiile cu caracter trecător sau despre vârsta pacientului, întrucât există copii cu un iris încărcat de toxine şi persoane în vârstă al căror iris este mai curat, dar mai decolorat şi cu fibrele în curs de degenerare.

„Pot fi identificate zone care reprezintă diferite organe unde apar acumulări de substanţe toxice”
- Aşadar, irisul poate fi considerat o hartă a afecţiunilor organismului uman...
- Irisul reprezintă o proiecţie holografică a întregului organism şi fiecare organ are pe harta irisului o anumită localizare. Astfel pot fi identificate zone care reprezintă diferite organe unde apar acumulări de substanţe toxice. Irisul ne poate da informaţii foarte importante despre digestie, absorbţie, excreţie şi totodată despre acumulările de substanţe chimice şi congestive (limfatice). Iridologia ne dă informaţii importante despre constituţie, care este dată de culoarea şi de structura irisului, dispoziţie, care ne arată predispoziţia către anumite boli, şi diateză, care ne descrie capacitatea organismului, dobândită sau moştenită, de a reacţiona la anumite boli, precum şi reacţia la factorii endogeni sau exogeni. Iridologia este ca un RMN pe care să ştii să-l interpretezi, şi aici intervin experienţa şi cunoştinţele acumulate din alte domenii: anatomie, patologie, nutriţie, homeopatie, psihologie.

- Cum decurge o consultaţie la iridolog?
- Cu un microscop special se scanează imaginea irisului, după care se constituie anamneza şi se începe interpretarea. În Germania, de exemplu, se lucrează numai prin microscop, nu sunt acceptate programele de interpretare computerizată, pentru că, dacă apar aplatizări ale pupilei sau modificări ale formei irisului, aceste hărţi electronice ne pot da un diagnostic eronat.

„Procentul unui diagnostic corect este de 80%”
- Care este următorul pas după diagnosticarea prin iridoscopie? Pacientul trebuie să se prezinte şi la un medic alopat?
- Deşi a început să ia amploare această metodă de diagnostic, pentru mulţi oameni este încă o necunoscută, aşa că parte din ei aleg ca, după consultaţia la iridolog, să consulte şi un medic alopat, pentru certitudinea diagnosticului. Pacienţii mei au avut de fiecare dată această confirmare, motiv pentru care nu se mai prezintă şi la o consultaţie clasică. Excepţie fac cazurile în care descopăr o problemă gravă, o tumoare, spre exemplu, ale cărei dimensiuni trebuie să le ştim. Atunci într-adevăr le recomand pacienţilor să se prezinte la un medic care să poată stabili acest lucru. Odată aflate aceste date, putem hotărî schema tratamentului homeopat care se impune în situaţia dată.

- Există şi voci care pun la îndoială eficienţa acestei metode de diagnosticare.
- Ca în oricare altă metodă de diagnosticare, există riscul ca anumite semne să nu fie văzute, dar în iridologie procentul unui diagnostic corect este de 80%. Sunt totuşi şi cazuri excepţionale, în care, din cauza heterocromiei parţiale sau totale, din cauza toxicităţii crescute sau a pigmenţilor biliari, hepatici sau pancreatici, nu pot fi identificate anumite semne. Dar eu însămi sunt dovada faptului că iridologia este la fel de validă ca metodele de diagnosticare convenţionale. Cu mulţi ani în urmă, deşi starea mea de sănătate se degrada, analizele erau perfecte. Nu am avut niciun răspuns concret până când, în urma unei interpretări a irisului, am aflat cauza suferinţei mele. După câteva luni, diagnosticul mi-a fost confirmat la CT. Am fost atât de fascinată de cum mi-a fost explicat şi mi-a fost arătat pe iris totul, încât am hotărât să mă specializez pe această metodă de diagnosticare, care pe mine m-a salvat. Pentru a înţelege această ştiinţă trebuie să studiem, şi ideal ar fi ca fiecare medic să aleagă, pe lângă metodele clasice, şi o metodă complementară.

• Diagnosticarea irisului se poate face de la vârstă fragedă, dar definitivarea culorii irisului are loc la etatea de 7 ani, întrucât până atunci se mai adaugă elemente care ţin de moştenirea genetică

Medicul lui Tutankamon, primul iridodiagnostician!

Iridologia a fost folosită încă din Egiptul Antic. Primele mărturii provin de la El Ask, medicul lui Tutankamon. Acesta a lăsat informaţii valoroase, ca medic şi iridodiagnostician, pe două papirusuri de 50 de metri fiecare, care sunt depuse astăzi în arhivele Vaticanului. Şi în muzeul din Cairo există pietre rupestre în care apar însemnări despre iris. Pornind de la citatul lui Hipocrat „aşa cum sunt ochii este şi corpul” şi cel al lui Paracelsus „gândiţi-vă la ochi cu câtă măiestrie este construit şi cu câtă fineţe corpul şi-a imprimat anatomia în imaginea lui”, s-a pus baza dezvoltării acestei metode de diagnostic.