de Diana Tudor
Apariţia plaselor chirurgicale din polipropilenă, numite şi proteze parietale, a reprezentat un progres major în tratamentul chirurgical al herniilor abdominale, reducând riscul de recidivă la o rată de sub 3%. Stăm de vorbă cu conf. dr. Ion Daniel (foto), șeful Clinicii Chirurgie III din cadrul Spitalului Universitar de Urgență București, pentru a afla mai multe despre aceste dispozitive, precum și pentru a dezminți zvonurile care circulă cu privire la incompatibilitatea lor cu organismul.
„Se pot folosi și în chirurgia deschisă, și în chirurgia laparoscopică”
- Ce sunt plasele chirurgicale și la ce se pot folosi ele?
- Plasele chirurgicale, numite şi proteze parietale, sunt nişte dispozitive create pentru întărirea peretelui abdominal de la nivelul cicatricei. Utilitatea plaselor chirurgicale are loc în contextul în care închiderea abdomenului fără montarea unei plase creşte riscul de recidivă cu 30%-50% din cauză că marginile sacului abdominal sunt fragile şi slabe, fapt ce se soldează de cele mai multe ori cu dehiscenţe. În acest context, în anii ’50, un chirurg german a introdus în practica chirurgicală nişte plase textile din polipropilenă, încercând să găsească o structură asemănătoare cu cea a peretelui abdominal, care să nu provoace reacţii adverse sau de respingere. Polipropilena are calitatea de a fi un material de sinteză de tip monofilament, care, spre deosebire de alte plase, de tip polifilament, nu permite instalarea la nivelul lui a germenilor, ce pot fi sursa unei infecţii sau supuraţii. Polipropilena a ajuns astfel să fie materialul dominant în structura acestor plase textile.
- Care sunt tipurile de hernii care necesită montarea unei plase chirurgicale?
- Plasele chirurgicale se folosesc astăzi în tratarea a numeroase tipuri de hernii: herniile primare ale peretelui abdominal - hernia inghinală, hernia femurală, hernia ombilicală -, precum şi herniile secundare, numite şi postincizionale. Sutura se desface mai mult sau mai puţin, producând o hernie postincizională sau o eventraţie postoperatorie. De aceea, este imperios necesar ca în tratamentul chirurgical al herniilor primare să se folosească de la bun început plasa chirurgicală, şi nu doar simpla sutură a marginilor sacului abdominal, care sunt slabe şi fragile. Plasa întăreşte peretele abdominal, împiedică stricarea suturii şi previne o nouă intervenţie chirurgicală. Plasele chirurgicale se pot folosi atât în chirurgia deschisă, cât şi în chirurgia laparoscopică, însă există diferenţe din punct de vedere al formei şi al costului. Indiferent de procedura aleasă, aceste plase textile se introduc în grosimea peretelui abdominal, pentru a acoperi zona deficitară.
Recuperarea după operație este mai rapidă
- Ce presupune montarea acestor plase chirurgicale?
- Tratamentul chirurgical al herniilor folosind plasele chirurgicale este simplu, rapid, cu durere postoperatorie aproape inexistentă şi rate de recidivă foarte reduse. Din experienţa intervenţiilor realizate până acum, operaţia durează, în medie, 30-40 de minute şi are o rată de recidivă cuprinsă între 1% şi 3%.
- Ce beneficii aduce folosirea plaselor chirurgicale?
- Recuperarea postoperatorie presupune o perioadă de spitalizare a pacientului de circa 24-48 de ore, cu reluarea activităţii fizice uşoare, de birou, în circa o săptămână. Reluarea activităţii fizice susţinute se poate face în circa 30 de zile, când persoanele operate pot practica sporturi uşoare, precum alergatul sau tenisul. Treptat, se poate creşte intensitatea efortului pentru refacerea tonusului muscular.
Nu sunt cancerigene, iar organismul nu le respinge
- Există posibilitatea ca organismul să respingă plasa?
- Respingerea plasei chirurgicale a fost confundată multă vreme cu infecţia pe proteză, numită supuraţie, o complicaţie controlabilă, care apare la sub 1% dintre pacienţii operaţi. Fenomenul de respingere în adevăratul sens al cuvântului ar însemna o reacţie imună, asemănătoare cu ceea ce se întâmplă la transplant, când organismul produce anticorpi faţă de un ţesut care îi este străin. Faţă de aceste plase chirurgicale nu există acest fenomen. Este doar o infecţie ce se poate trata cu antibiotice şi reprezintă un inconvenient minor în raport cu rezultatele excelente pe care le are. Din contră, plasa chirurgicală se integrează în structura organismului. Acest lucru presupune dezvoltarea unei reacţii de cicatrizare la locul de plasare a protezei. Practic, organismul-gazdă produce colagen, care se ataşează de proteză şi formează o structură nouă, perfect integrată în cea a peretelui abdominal normal.
- Au fost zvonuri că aceste plase ar fi cancerigene. Sunt ele fondate?
- Toate testele pe animale de laborator au arătat că ţesuturile şi organele cu care plasa chirurgicală interacţionează nu au suferit modificări susceptibile de cancerizare. În experienţa a peste 50 de ani de utilizare a acestor materiale la oameni, nu s-a descris niciun caz de cancer în relaţie cu folosirea lor.
Au indicaţii şi în cezariană
- Se pot folosi aceste plase chirurgicale și la femeile care nasc prin cezariană?
- Da. Ca și în cazul altor intervenții chirurgicale, sutura după operația de cezariană poate ceda, formându-se o hernie postincizională, care își găsește rezolvarea în folosirea acestor dispozitive-minune. Pentru că ţesuturile pacientei sunt slăbite, pentru consolidarea peretelui abdominal se va folosi o plasă chirurgicală făcută din polipropilenă. Pe lângă întărirea muşchilor abdominali, plasa de polipropilenă oferă şi un rezultat funcţional, în sensul că aceasta va oferi şi o elasticitate care va face ca plasa să nu fie percepută ca un corp străin, iar pacienta să nu fie jenată în mişcări. Intervenţia are scopul de a reface integritatea şi rezistenţa peretelui abdominal din zona respectivă. Este cea mai sigură, elegantă şi recomandată metodă de tratament pentru hernia postincizională după cezariană.
- Cum decurge cezariana cu montarea plasei chirurgicale?
- Operaţia presupune deschiderea peretelui abdominal, identificarea celor trei straturi musculare, închiderea stratului profund şi introducerea între două straturi musculare a protezei. Muşchiul de deasupra plasei şi cel de dedesubt vor furniza vascularizaţia şi ţesutul cicatriceal necesar pentru ca în ochiurile plasei să se producă colagen şi să se realizeze integrarea protezei. Se poate face atât cu anestezie rahidiană, cât şi cu anestezie generală. Riscurile sunt relativ minore, iar complicaţiile sunt foarte mult reduse. Există cazuri de infecţie pe proteză, care poate fi controlată prin drenaj şi administrarea de antibiotice. Durează între 30 şi 60 de minute, iar recuperarea presupune maximum trei-patru zile de spitalizare, cu reluarea activităţii uşoare într-o săptămână. Într-o lună întreagă, se reia treptat activitatea fizică.