de Daniela Anton

Când mirosul pielii sau al respirației devine neplăcut, este semn că organismul se confruntă cu o problemă. De aceea, e bine să nu ignoraţi niciun miros ciudat emanat de propriul corp, căci poate fi semn de boală. Iată cum se modifică mirosul corpului în funcţie de afecţiunea de care suferiţi.

Diabet

Respiraţia persoanelor bolnave de diabet sau de insuficienţă hepatică degajă un iz înţepător de acetonă sau de mere fermentate. Diabetul poate fi anunţat însă şi de alte mirosuri înţepătoare care sunt rezultatul dezechilibrelor provocate de boală: în sânge se acumulează prea mulţi corpi cetonici.

Disfuncții ale ficatului

Urina cu iz de amoniac mai poate anunţa o infecţie a vezicii sau chiar o ciroză hepatică.

Afecțiune renală

Respiraţia cu iz de urină este semnalul uremiei (nivel crescut al ureei din sânge, din cauza proastei funcţionări a rinichilor), iar respiraţia care miroase a materii fecale indică o ocluzie intestinală sau infestarea cu paraziţi intestinali în cazul copiilor.

Disconfort digestiv

Mirosul de peşte alterat, degajat de pielea corpului, semnalează probleme de digestie: alimentele consumate nu sunt procesate corect în sistemul digestiv, stagnează pe traseu şi produc acest miros greu.

Infecții sau intoxicații

Mirosul de mere stricate sau de oţet mai poate atrage atenţia că în organism s-a instalat o boală infecţioasă sau o intoxicaţie ori că persoana în cauză are o dietă ce include multe grăsimi. Infecţiile urinare duc la fermentarea urinei, rezultând un miros puternic de amoniac sau de gunoi de grajd.

Tuberculoză

Persoanele al căror corp degajă un miros de bere trezită pot suferi de o infecţie la nivelul ganglionilor limfatici sau de tuberculoză.

Respiraţia persoanelor bolnave de diabet sau de insuficienţă hepatică degajă un iz înţepător de acetonă sau de mere fermentate

Cancerul, cel mai greu de detectat

Cercetătorii au stabilit că anumite molecule sunt secretate numai de celulele canceroase, deci şi teribila maladie poate fi „mirosită”. Deocamdată, singurii care pot detecta izul emanat de această boală sunt câinii, pentru că au un simţ olfactiv de câteva sute de ori mai fin decât al nostru. Oamenii de ştiinţă au anunţat însă că se află în faza de testare un dispozitiv capabil să îndeplinească acelaşi rol, „nasul artificial”, care va depista diferitele forme de cancer chiar în faze incipiente.

Aflat în dezechilibru, corpul transmite semnale olfactive

Din punct de vedere știinţific, faptul că organismul degajă anumite mirosuri când este bolnav se explică astfel: mobilizându-se să înfrunte dezechilibrele din interiorul său, corpul transmite semnale olfactive, ca un strigăt de ajutor. În sânge sunt eliberaţi nişte biomarkeri (substanţe specifice fiecărei maladii), care se elimină apoi prin piele, prin respiraţie sau prin urină. Nu toate bolile au miros, dar în cazul celor care au, acest lucru uşurează stabilirea diagnosticului.