de Iulian D. Moleianu

Publicaţia „The Times” a dezvăluit recent că oamenii de ştiinţă au validat un număr de învăţături şi de credinţe antice verificate practic, dar nedemonstrate logic până în prezent. Totuşi, progresele ştiinţifice confirmă astăzi ceea ce la nivel intuitiv se cunoştea de secole, anume că stilul de viaţă propovăduit de înţelepţii din Antichitate poate să ne ajute să trăim sănătos şi echilibrat.

„Starea de bine” hedonistă produce prea puţini anticorpi

Filosofii greci dezbăteau diferenţele dintre beneficiile fericirii hedoniste şi cele ale fericirii eudaimoniste. Hedonismul vede fericirea constând într-un grad ridicat de plăcere şi un grad scăzut de durere, pe când eudaimonismul defineşte fericirea ca având legătură cu un scop spiritual al vieţii. Un studiu recent al psihologului Barbara Fredrickson, de la Universitatea Chapel Hill, din Carolina de Nord, dezvăluie care dintre cele două forme de fericire este superior. Barbara a demonstrat că, „deşi ambele tipuri de fericire vă pot face să vă simţiți bine, satisfacţia spirituală poate să ofere atât sănătate, cât şi longevitate”. Folosindu-se de interviuri telefonice, de chestionare şi de probe de sânge, studiul arată cum ne afectează, la nivel genetic, cele două forme de fericire. Cercetările au demonstrat că subiecţii cu „mai multă stare de bine” hedonistică şi mai puţină eudaimonică produc mai puţini anticorpi, pe când cei cu stare de bine eudaimonică au o producţie crescută de agenţi antivirali.

Acupunctura, superioară medicinei vestice

Este cunoscut faptul că acupunctura tradiţională, care provine din medicina chineză antică, redresează dezechilibrele qi-ului unei persoane. Conform medicinei chineze, „qi-ul” este energia care circulă în orice organism viu. Un studiu publicat în Arhivele de Medicină Internă din Londra a demonstrat că acupunctura este un mod eficient de a uşura migrenele, artrita şi alte boli cronice dureroase. Comparând analizele provenite de la 18.000 de pacienţi, cercetătorii au descoperit că acupunctura este incomparabil mai eficientă decât medicina vestică modernă în tratarea diferitelor forme de durere.

Comunicarea prelungeşte viaţa

Nimeni nu poate trăi singur. Este un adevăr clar, iar învăţăturile tradiţionale budiste sugerează că o componentă-cheie pentru o viaţă fericită şi împlinită o constituie însăşi comunitatea. Recent, cercetătorii anglo-americani au confirmat această idee, concluzionând că o viaţă socială sănătoasă creşte longevitatea. Au fost realizate 148 de studii care au analizat cazurile a peste 300.000 de persoane. Cercetătorii au descoperit că oamenii cu relaţii sociale puternice au prezentat o rată crescută de 50% în privinţa şanselor de supravieţuire, efectul relaţiilor sociale asupra mortalităţii fiind mult mai mare decât cel al exerciţiilor fizice sau al medicamentaţiei.

Meditaţia întârzie îmbătrânirea

Artele marţiale chinezeşti şi în primul rând „tai chi” se bazează pe credinţa că obţinerea unui echilibru între corp şi minte oferă un sentiment general de pace şi de armonie, ducând în mod natural la longevitate. Un articol din revista „Harvard Women’s Health Watch” confirmă că această formă de „meditaţie în mişcare” poate preveni şi trata problemele de sănătate legate de bătrâneţe, precum artritele, osteoporoza sau bolile de inimă. „Meditaţia ajută la liniştirea minţii şi la atingerea unui nivel crescut de conştiinţă, îmbunătăţind totodată sănătatea şi starea de bine pe plan secundar”, se arată în articol. Ultimul studiu al echipei Facultăţii de Medicină de la Harvard dezvăluie că practicarea meditaţiei acţionează asupra genelor responsabile cu stresul şi a celor care controlează sistemul imunitar. Observând indivizii afectaţi sever de stres după ce au urmat tipul de yoga şi de meditaţie prescrisă de studiu, cercetătorii au determinat că starea energetică a mitocondriilor, rezistenţa lor şi activitatea acestora în legătură cu reducerea stresului legat de probleme de sănătate, precum hipertensiune sau infertilitate, au crescut surprinzător.

Compasiunea nu este o vorbă goală

Tradiţia tibetană include o practică de contemplaţie intitulată „metta” sau bunătate. Un studiu efectuat, anul trecut, de Universitatea din Glasgow a relevat că acest tip de compasiune poate îmbunătăţi spectaculos capacitatea de empatie faţă de alte persoane, iniţial prin interpretarea expresiilor faciale ale acestora. Un alt studiu asupra meditaţiei bazate pe compasiune a demonstrat că, prin practicarea pe durată mai lungă a „metta”, emoţiile pozitive ale subiecţilor cresc, permiţând acestora să descopere un nivel nou de grijă faţă de ceilalţi, să priceapă care este scopul lor în viaţă şi să observe reţeaua de suport din jurul lor. Toate acestea au dus la creşterea generală a nivelului de satisfacţie din viaţa acestor persoane.

Trebuie să acceptați ceea ce nu puteți schimba

Învăţăturile budiste, dar şi cele mayaşe, spun că trebuie să acceptați ceea ce nu puteți schimba. Cercetătorii de la Universitatea Deakin din Australia au descoperit că bătrânii care prezintă un anumit grad de dependenţă faţă de asistenţa din partea altora trăiesc mai mult şi se simt împliniţi dacă reuşesc să se împace cu situaţia lor. Studiul, publicat în „Journal of Happinness Studies”, compară sentimentele de satisfacţie în viaţă şi controlul perceput de adulţii în vârstă care trăiesc asistaţi, faţă de cei care trăiesc în comunitate. Analiza cercetătorilor a concluzionat că abilitatea acestora de a accepta inevitabilul, în timp ce menţin un nivel scăzut de autocontrol într-un mediu cu asistenţă, este un factor semnificativ pentru satisfacţia vieţii. De altfel, savanţii au afirmat: „pentru a proteja starea de bine a seniorilor, adaptarea implică atât un sentiment de control, cât şi acceptarea activă a ceea ce nu pot schimba”.

Bătrânii dependenţi de asistenţă trăiesc mai mult şi se simt împliniţi dacă reuşesc să se împace cu soarta

„Satisfacţia spirituală poate să ofere atât sănătate, cât şi longevitate“ (Barbara Fredrickson, psiholog)

Apostolul Pavel a avut dreptate: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e…“

Este celebru citatul „Dacă dragoste nu e, nimic nu e” fie că este preluat din Epistola Apostolului Pavel către Corintieni sau din romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”, scris de Marin Preda. Lucrul asupra căruia converg o mulţime de gânditori, dar şi de tradiţii antice este faptul că iubirea este elementul vital în menţinerea unei vieţi fericite şi pline de sens. Timp de 75 de ani, un grup de cercetători de la Harvard, care şi-a propus să găsească adevăratele valori ce duc la o viaţă împlinită, a condus un studiu care a ajuns la aceeaşi concluzie. Condus de psihiatrul George Vaillant, grupul a analizat traiectoria vieţii a 268 de studenţi bărbaţi, pentru a găsi răspunsul la întrebările universale legate de creştere, de dezvoltare, de valoare şi de scopul în viaţă. Vaillant consideră că grandioasa descoperire stă în faptul că o viaţă fericită se desfăşoară în jurul relaţiilor de dragoste. El a explicat că fericirea se bazează pe doi poli: „Unul este iubirea. Celălalt este de a găsi un mod de a trăi fără să respingi iubirea...”