de Raluca Grințescu
Iarna suntem mai predispuşi la răceli şi la gripă. Căutăm să ne dregem prin metode naturiste, cu ceaiuri, cu tincturi, dar şi cu inhalaţii. Pentru afecţiunile sistemului respirator, inhalarea de aburi proveniţi din plante este unul dintre cele mai bune leacuri. Nu e de ajuns să vă puneți un prosop în cap şi să stați deasupra unui vas cu infuzie de muşeţel. Trebuie să ştiți şi cum se face corect asemenea operaţie şi, mai ales, ce plante de leac să folosiți pentru a ameliora rinitele, guturaiul, tusea, sinuzita şi bronşita.
Cum se fac corect
Modul în care se poate realiza inhalaţia este foarte simplu, însă ea trebuie realizată corect. Se toarnă apă clocotită într-un vas. Acesta trebuie să fie făcut din lut sau să fie smălţuit, pentru că anumiţi compuşi ai uleiurilor esenţiale sau ale plantelor infuzate se descompun în contact cu metalul. Dacă aveți de făcut inhalaţii cu plante, acestea se adaugă peste apa fiartă. Dacă e vorba despre aromoterapie, adăugați în apa clocotită aproximativ cinci picături de ulei pur sau un amestec din mai multe uleiuri pure. Imediat după ce ați pregătit cele necesare, vă puneţi pe cap un prosop şi îl aduceți deasupra vasului, acoperind vasul astfel încât să nu se piardă nimic din vaporii rezultaţi. De asemenea, este important să nu pătrundă deloc aer rece, care, nefiind la temperatura aburului, poate afecta căile respiratorii. Distanţa faţă de vas va fi mai mare la început, până vă acomodați cu temperatura aburului, apoi puteți micşora gradat distanţa, apropiindu-vă mai mult de vas. Procesul de inhalare durează câteva minute şi constă în respiraţii uşoare şi adânci.
În ce cazuri sunt utile şi când sunt interzise
După inhalaţie, faţa trebuie să rămână acoperită de prosop, respiraţia realizându-se prin prosop, pentru a nu inhala aer rece. Este necesar să rămâneți astfel, respirând prin textura prosopului timp de aproximativ 30 de minute, relaxându-vă totodată întinşi în pat. După aceasta, veți fi atenţi ca, în timpul următoarelor trei ore, să nu depuneți eforturi fizice prea mari şi nici să nu ieşiți afară. Inhalaţia este recomandată în cazuri de rinită cronică, sinuzită, bronşită cronică, viroze, pneumonii, laringite, gât uscat. Inhalaţia este contraindicată în următoarele cazuri: astm, bronşită astmatiformă în fază acută şi cu febră mare, epilepsie. De obicei, inhalaţia este recomandată imediat după apariţia primelor simptome. În cazul afecţiunilor cronice (rinită, sinuzită, bronşită), se vor face câte două inhalaţii pe zi, iar după cinci-șapte zile rămâneţi numai la una, timp de aproximativ zece zile.
Cum acţionează
Ce rol au inhalaţiile? Acestea înlătură inflamaţia şi congestia mucoasei respiratorii superioare, ameliorează iritaţia gâtului, calmează respiraţia spasmotică (astm, laringită), fluidifică secreţiile şi stimulează eliminarea lor din gât şi din plămâni, relaxează muşchii şi calmează tusea, previne uscarea excesivă a mucoasei. Pentru tuse, se recomandă inhalaţii cu muşeţel, levănţică, cimbru, cimbrişor, izmă, rozmarin, frunze şi ramuri tinere de pin. Se amestecă în părţi egale şi se pun două linguri cu acest amestec la un litru de apă clocotită. Se ţine acoperit capul cu un prosop deasupra vasului timp de 20 de minute, iar pentru a proteja pielea feței se aplică înainte o cremă grasă. Mai sunt bune şi inhalaţiile cu ulei de lavandă, eucalipt, mentă sau fenicul. Foarte eficient în inhalaţii s-a dovedit a fi extractul din muguri proaspeţi de carpen alb, recomandat mai ales în cazurile de sinuzite cronice, dar şi în rinofaringite recidivante, traheite, bronşite acute sau cronice şi tuse spastică. Se administrează însă cu precauţie (doar la indicaţiile medicului) în timpul sarcinii şi în perioada de alăptare.
Pentru sinuzită, otită şi bronşite
Tot pentru sinuzită, sunt foarte eficiente inhalaţiile cu un amestec din uleiuri de brad, cătină, gălbenele, mentă şi sunătoare. Se spune în popor că inhalaţiile cu două cepe tăiate în patru, un pumn cu muşeţel și un pumn cu sare grunjoasă reprezintă un elixir antisinuzită. Pentru bronşita acută şi cronică, au un bun renume inhalaţiile cu apă şi cu miere de tei, câte 20 de minute, de două ori pe zi, timp de 20-30 de zile, de preferat seara, înainte de culcare. Se pun două linguriţe cu miere de tei şi 50 ml apă. Nasul înfundat trece prin inhalaţii rapide. Puneţi două picături de ulei din eucalipt pe o batistă. Mirosiţi-o din când în când, şi nasul vi se va desfunda foarte repede. Pentru otită, uleiul volatil de eucalipt are acţiune antiinfecţioasă, este analgezic, antiinflamator, antispastic. Este indicat şi în amigdalite, rinofaringite, laringite, sinuzite. Se fac inhalaţii cu 10 picături în 100 ml apă fierbinte. Amigdalita se tratează cu infuzii cu ulei volatil de busuioc, care este antispastic, antiinflamator, analgezic, mucolitic, antiinfecţios, tonic general.
Vapori care ameliorează rinitele şi sforăitul
Rinitele se tratează şi cu inhalaţii pe bază de flori de soc, de două ori pe zi, sau cu flori de tei. Uleiul volatil de cedru este antiseptic, antiinflamator, analgezic, de aceea este recomandat în rinite. Se pot face inhalaţii cu 10 picături în 100 ml apă fierbinte, comprese la nivelul nasului cu 10 picături în 100 ml apă călduţă. Preparaţi un amestec din trei linguriţe cu sare de bucătărie şi o cană cu apă călduţă într-o farfurie adâncă. Aspiraţi apa sărată pe nas şi aruncaţi-o pe gură. Repetaţi procedura de cinci-șase ori, apoi faceţi exerciţii de respiraţie pe nas. În cazul rinitelor muco-purulente, faceţi spălături nazale cu soluţie de apă sărată. Sarea este un excelent dezinfectant. Dacă alcoolul, fumatul sau dormitul pe spate favorizează sforăitul, inhalaţiile de aburi şi uleiul de eucalipt îl inhibă. După o zi stresantă, o inhalaţie înainte de culcare vă asigură un somn liniştit.
Pentru frumuseţea tenului
Inhalaţiile sunt benefice şi pentru ten, aceste procedee revitalizând aspectul feţei. Într-un castron cu un litru de apă, turnați 10 picături de ulei esenţial: de portocală, de scorţişoară, de mentă, de busuioc, de cimbru sau de rozmarin. După inhalaţii, pielea capătă un aspect proaspăt, revigorat. Inhalaţiile cu infuzie de mentă ajută foarte bine în insomnii, iar cele cu oţet de mere, la combaterea migrenelor. Pentru gripă, există leac şi pe bază de ceară de albine. Acesta constă într-un tip special de inhalaţii în care se foloseşte fumul, procedeu denumit fumigaţie. Se aşază pe ochiul de aragaz o placă de tablă curată, pe care, după ce s-a înfierbântat, se pune o bucată de ceară de mărimea unui bob de grâu. Se va ridica un firicel de fum, pe care îl veți inhala: o inspiraţie pe nas şi una pe gură, până la topire, apoi repetați încă de cinci ori. În caz de răceală, se fac inhalaţii cu câteva picături de ulei de cuişoare, ce vor calma tusea şi durerile de cap. Inhalaţiile cu apă de argilă au acelaşi efect.
Chiar şi pentru bolnavii de cancer
Tusea poate fi combătută dacă se fac inhalaţii cu aburul rezultat de la fieberea unor cartofi sau cu ajutorul infuziei din frunze de cartofi. Laringita, manifestată prin pierderea vocii şi prin răguşeală, dar şi prin gât iritat, se poate trata cu vapori de muşeţel, anason, mentă sau rozmarin, lavandă sau uleiuri eterice de mentă, de brad, de lavandă. Inhalaţiile sunt utile chiar şi în tratarea cancerului. Se poate folosi cetina arborelui de tisă, iar în lipsa acestuia, e bună şi cetina de brad, de molid sau de pin. Cetina de tisă este însă cea mai eficace. După ce a făcut inhalaţia, bolnavul poate ţine un timp picioarele în acest vas cu cetină de tisă şi apă caldă. Substanţele chimice care se află în cetina de tisă sau de alte conifere, pătrunzând şi prin pielea tălpilor, pot aduce ameliorări şi chiar vindecări ale multor boli, nu numai a cancerului. Mai există o metodă terapeutică populară, din păcate, dată uitării, dar foarte cunoscută la sate. Acest tratament se aplică în caz de dureri de cap. Pentru inhalaţii se prepară doi litri de apă, în care se fierbe un sfert de căpăţână de varză tăiată cubuleţe.
Inhalaţii cu ape termale
Atunci când mergeți în staţiuni balneoclimaterice, beneficiați automat de inhalaţii binefăcătoare, datorită amplasării acestor staţiuni în zone naturale cu potenţial terapeutic. Apele din staţiuni sunt recomandate nu numai pentru băi terapeutice, ci şi în inhalaţii. Astfel, apele sărate şi alcaline, cu acţiune antiinflamatorie şi fluidifiantă, sunt indicate în boli cronice bronho-pulmonare (bronşite cronice, astm bronşic, ozene, rinite cronice). Apele sulfuroase au, poate, cea mai completă acţiune: efect antiinflamator şi trofic, cu acţiune plastică, de refacere a mucoaselor şi acţiune antiseptică şi hiposecretorie. Se găsesc la Govora, Călimăneşti, Olăneşti. Apele radonice au acţiune de sedare, precum şi antispasmodică şi uricolitică (elimină acidul uric). Sunt indicate în astm și migrene. Apele calcice sunt bune în procesele inflamatorii cronice ale aparatului respirator. Apele iodurate (Govora, Bazna) au acţiune benefică în rinite, faringite, scleroemfizem. Apele arsenicale (Sarul Dornei), în adenopatii și stări limfatice. Sub supravegherea medicului, se fac inhalaţii cu aceste ape minerale.
Aer benefic lângă vulcani
Terapia prin inhalaţii este foarte veche, fiind cunoscută încă din Antichitate. Vestitul Hipocrate, Celsius, Pliniu şi Galen recomandau, pentru inhalaţii, aerul din preajma Vezuviului, care conţinea sulf. Termele romane erau folosite şi în scopul tratării diferitelor boli pulmonare cronice (cu sulf) sau cutanate (arsenic) sau chiar a sifilisului (cu mercur). Adevărata consacrare a acestei metode datează însă din 1856, odată cu folosirea aparatului de aer comprimat pentru pulverizări, de atunci până astăzi, aparatele pentru inhalaţii devenind tot mai performante.
În natură sau acasă
Puteți face inhalaţii în cameră sau în aer liber, atunci când inspirați aer oxigenat sau impregnat de săruri marine sau ionizat, de la munte. În acest caz, vorbim despre aerosoli. Aerosolii marini sunt alcătuiţi din microparticule provenite din spuma valurilor ce se sparg în larg sau pe coastă, particule care sunt antrenate de curenţii de aer. Zona cea mai bogată în aerosoli o constituie fâşia de plajă de 50-100 m. Aceşti aerosoli conţin cloruri de sodiu, iod, bromuri, magneziu puternic ionizate de ultraviolete. Aerosolii de pădure sau de munte pot conţine particule de polen, pe care s-a depus substanţă volatilă (terebentină), care eliberează ozon în contact cu oxigenul. De asemenea, există şi aparate speciale pentru inhalaţii, care sunt individuale, adaptate pentru gură şi pentru nas. Inhalaţii se pot face şi cu substanţe medicamentoase, la indicaţia medicului. În funcţie de acestea, acţiunea tratamentului va fi una vasoconstrictoare, vasodilatatoare, bronhodilatatoare, antiinflamatorie şi antiinfecţioasă, antialergică, sedativă.