de Gabriela Niculescu
Durerea este semnalul de alarmă pe care organismul nostru îl folosește atunci când ceva nu este în regulă cu el. De multe ori avem tendința de a apela la diverse analgezice pentru a scăpa de simptomul sâcâitor, fără să ne gândim la cauza acestuia. Însă, există cazuri când antiinflamatoarele nu mai sunt de ajutor, iar diversitatea și intensitatea durerilor ne pot tulbura serios viața. Doctorul Ovidiu Palea (medalion), managerul Centrului Provita, ne-a vorbit despre durere și despre terapia durerii, o terapie relativ recentă, care vă poate ajuta atunci când alte soluții se dovedesc inutile.
„Frecvența și durata sunt foarte importante”
- Ce lucruri ignorăm în ceea ce privește durerea?
- Cred că ignorăm intensitatea, frecvența și percepția durerii. Percepția este foarte subiectivă și, de multe ori, o exagerăm ca importanță, iar exagerarea vine din stilul de viață, din educație, din momentul vieții la care se petrece durerea. De multe ori, nu este un lucru major, dar îl petrecem astfel, sau invers. În general, frecvența și durata durerii sunt foarte importante și, în funcție de modul de percepere, durerea poate deveni un factor de alarmă sau nu. Văd adesea că pacienții se alarmează foarte ușor și sunt mult prea preocupați de durere. Desigur, există și cazuri aflate la extrema cealaltă, când ignoră durerea și iar nu este bine, dar aceste cazuri sunt mai puține. Adevărul este undeva la mijloc, dar, în principiu, prea multă preocupare pentru durere nu este bună, prea puțină iar nu este în regulă. Când durerea devine un sindrom cronic, e clar că este o problemă și trebuie să faci ceva, dar când este doar un simptom răzleț, în niciun caz nu trebuie să alergi la doctor. Focusarea pe simptom este o problemă, mai ales că de la o anumită vârstă durerea face parte din viață. Bunicii noștri s-au obișnuit cu ea, însă generațiile tinere nu mai vor să simtă durerea. Tocmai de aceea a apărut și terapia durerii, că vrem să îmbătrânim „tineri”.
- Terapia durerii este relativ recentă în România.
- Da și este relativ recentă și la nivel mondial, este o specialitate apărută în ultimii 20 de ani în țările civilizate. La noi a început să vină în urmă cu șase ani, din punct de vedere al procedurilor minim invazive, iar ca și competență medicală cred că are în jur de zece ani, dar în mare parte a fost percepută ca un tratament medicamentos al durerii, iar în clipa de față reprezintă mult mai mult decât atât prin procedurile minim invazive.
„Insist să fac un examen medical complet”
- Durerea este un efect și ideal ar fi să tratăm cauza, nu efectul. Totuși, când ajungem să tratăm durerea?
- În general, întreaga medicină occidentală este canalizată pe efect și pe simptome, în vreme ce medicina asiatică se axează pe cauze. În medicina vestică, ai răcit - iei antibiotice, ai făcut cancer - scoți tumoarea, ai gonartroză - pui proteză. Prea puțin medicina aceasta se ocupă de cauze, pe când în cea estică se meditează asupra cauzelor bolilor. Când trebuie tratată durerea? Depinde la ce ne referim, pentru că putem împărți durerea în cea acută - când faceți apendicită și doare acut, acesta fiind semnalul de urgență că viața vă e pusă în pericol, și atunci trebuie să intervenim - și durerea subacută sau cronică, ce nu pune viața în pericol, ci doar o alterează foarte tare. Puteți avea, de exemplu, o hernie foarte dureroasă, de o lună, și dumneavoastră decideți dacă faceți sau nu ceva cu ea. Aici depinde foarte mult de pragul de durere la care rezistă fiecare individ. Durerea cronică este cea în care vă dor, de exemplu, genunchii de cinci luni sau vă doare capul de luni întregi. Însă, durerea fiind zilnică apare întrebarea: chiar vă doare sau vi se pare? Și dacă vă doare, ce puteți face? Pentru că sunt dureri ce se pot atenua și altele care nu pot fi ameliorate.
- Cum tratați dumneavoastră durerea?
- În primul rând, e foarte important să stabilești o relație de încredere cu pacientul. Pentru că cei mai mulți sunt deja fugăriți de sistem, au fost la mulți doctori, au încercat multe terapii, și atunci stăm mult de vorbă să le explic în ce constă terapia durerii. Eu nu mă axez pe durerea pentru care a venit pacientul, ci îl analizez din cap până în picioare. Insist să fac un examen medical complet, pentru că e ușor să treci pe lângă diagnostice letale, uneori, dacă nu ești atent. Lucrurile sunt interconectate în organism și se poate întâmpla ca în unele situaţii ce funcționează la 99 de pacienți, la al 100-lea să fie problematic. Mulți pacienți nu înțeleg ce au și cum funcționează boala. Atunci, eu încerc să-i fac să înțeleagă ce au și să-și asume rezultatele.
„Și pacienții trebuie să-și asume schimbarea”
- Terapeuții asiatici spun că ei oferă imboldul și pacientul alege să se vindece singur dacă are voință.
- Exact. Însă la noi e complicat faptul că pacienții trebuie să facă ceva și mulți nu-și asumă acest lucru. Când auzi „terapia durerii”, din start te gândești că tratăm efectul și nu cauza, însă eu le explic că toată medicina occidentală tratează astfel, doar că nu e „împachetat” așa răspunsul. Eu le creez ferestre de bine, dar care se vor închide dacă ei nu schimbă ceva în viața lor. Nicio proteză de șold nu va fi bună dacă pacientul obez nu slăbește și nu face recuperare. Deci, și ei trebuie să-și asume schimbarea. Noi îi putem scăpa de dureri doar dacă schimbă și ei ceva, altfel devin pacienți pe viață.
- Ce terapii ale durerii practicați?
- Eu sunt calat pe terapii minim invazive, iar patologia pe care o tratez este în proporție de 70% de dureri de spate, lombare, cervicale, toracale, hernii de disc, spondilartroze, dureri locale de spate sau plecate pe membre, iar 30% dintre patologii sunt dureri cronice de genunchi, de umăr, de șold, dureri de cap, faciale, de trigemen sau dureri cauzate de cancer. Ce mă preocupă pe mine este cauza durerii. De multe ori, durerea este percepută greșit, ca fiind produsă de zona în care se localizează. E complet greșită această ipoteză, pentru că durerea poate difuza din altă parte a corpului. De exemplu, când faci infarct, nu te doare neapărat inima, dar te poate durea o mână. Ceea ce fac eu se numește diagnostic funcțional. În urma examenului clinic și al celui imagistic, dacă este cazul, dacă indic sursa durerii, încerc s-o anesteziez, iar pacientul îmi spune dacă a scăpat de durere, dacă nu, atunci continui să caut.
Epiduroscopia tratează herniile de disc, discopatiile, cicatricele postoperatorii
- Aţi efectuat în premieră est-europeană prima epiduroscopie spinală. Despre ce este vorba?
- Epiduroscopia (endoscopia canalului spinal) este o procedură minim invazivă, ce implică anestezie locală și care oferă marele avantaj că pacientul poate să meargă acasă în aceeaşi zi. Câteva dintre afecţiunile tratate prin epiduroscopie sunt: herniile de disc, discopatiile lombare, cicatricele postoperatorii lombare şi durerile de spate cronice premergătoare herniilor de disc. Epiduroscopia este o intervenţie endoscopică modernă şi eficientă, folosită, pe de o parte, ca metodă de diagnosticare, prin vizualizarea patologiei în timp real, iar, pe de altă parte, ca modalitate de tratament prin ablaţie (extirpare) cu laser. Realizată din primele stadii, această procedură poate controla durerea înainte de instalarea cronicizării.