de Raluca Grințescu
„Cele șase sunete vindecătoare” este o practică Antică de păstrare a sănătăţii. Esenţa acesteia constă în vocalizarea a şase sunete diferite în momentul expiraţiei: SI, CHUI, XU, HE, HU, XI.
Depăşeşte orice elixir al imortalităţii
„Cele șase sunete vindecătoare” se bazează pe teoriile medicinei tradiţionale chineze legate de yin şi yang, de cele cinci elemente, de unitatea dintre om şi natură. Acestea asociază secvenţa celor patru anotimpuri cu proprietăţile celor cinci organe energetice (ficat, inimă, splină, plămâni şi rinichi). Practica utilizează forma gurii pentru a pronunţa cele cinci tonuri muzicale (Jiao, Zhi, Gong, Shang şi Yu) şi le asociază cu mişcările respiraţiei, minţii şi trupului. Aceste qi-uri (energia vitală) stimulează circulaţia sângelui prin organele interne, eliminând staza şi toxinele, reconstruieşte şi îmbunătăţeşte sănătatea mentală şi fizică şi permite atingerea longevităţii. De asemenea, aceste șase sunete pot trata boli determinate de disfuncţia organelor interne.
Metoda de practică
Vocalizarea sunetelor este precedată de adoptarea unei anumite poziţii. Practica se realizează când sunteți într-o stare caracterizată de „relaxare, calm, natural” şi când qi-ul şi sângele circulă liber. Stați cu tălpile picioarelor depărtate la o lăţime de umeri, cu capul şi cu ceafa drepte. Vă concentrați pe abdomenul inferior, cu gura uşor închisă şi cu limba în cerul gurii (vârful limbii apasă uşor în interiorul gurii, pe gingia superioară, puţin deasupra incisivilor centrali). Umerii şi coatele sunt relaxaţi, braţele atârnă natural în lateral. Pieptul este uşor retras în interior, spatele este drept (cu curbura naturală în formă de S), şalele sunt relaxate, genunchii sunt uşor îndoiţi şi relaxaţi. Mintea este limpede, respiraţia este naturală şi calmă. Nu vă forţați şi nu depuneți efort. Vă bucurați de starea liniştită a minţii vide, fără gânduri, de inima liniştită, fără emoţii, de poziţia verticală şi de corpul relaxat.
Sunetul XU calmează qi-ul ficatului
Sunetul XU poate vindeca boli ale ochilor şi poate îmbunătăţi simptomele hiperactivităţii focului ficatului şi vacuităţii ficatului, hepatomegalia, apetitul slab, indigestia, uscăciunea ochilor şi vertigo.
Poziţia gurii
Buzele sunt strânse cu o uşoară tensiune orizontală. Vârful limbii este îndreptat în faţă şi uşor curbat înapoi, cu cele două laterale ale limbii uşor curbate spre centru. Cu dinţii uşor depărtaţi se expiră.
Mişcarea corpului: mâinile din lateral sunt aduse în faţă, la nivelul abdomenului inferior. Cu dosul mâinilor îndreptate una spre alta, se ridică mâinile pe axa centrală a corpului şi se inspiră natural. Când mâinile sunt deasupra capului, acestea sunt depărtate în lateral precum o pasăre îşi deschide aripile (palmele se deschid în sus şi spre exterior), se expiră şi se pronunţă „XU”. Pe expiraţie, ochii sunt larg deschişi. Mâinile se relaxează şi sunt aduse înapoi la nivelul capului cu palmele în jos şi se inspiră natural. Mâinile sunt coborâte cu palma în jos pe axa centrală, trecând pe lângă faţă, piept, abdomen şi se expiră natural. Rămâneți pentru puţin timp în repaus, după care repetați ciclul de şase ori.
Traiectoria qi-ului
Pe expiraţie se apasă uşor cu degetul mare solul. Mintea ghidează qi-ul ficatului care urcă de la degetul mare al piciorului, trecând prin partea interioară gambei, a genunchiului şi a coapsei, înconjurând organele genitale, ajunge la abdomenul inferior, traversează ambele părţi ale stomacului şi se uneşte cu ficatul şi cu bila. De aici urcă, penetrând diafragma, şi se răspândeşte în regiunea hipocondriacă. O ramură urcă prin spatele gâtului spre craniu, conectându-se cu ochiul şi cu creierul, şi se uneşte cu canalul guvernor în creier, în punctul numit „Palatul noroios”. Ce-a de-a doua ramură, care pleacă din ficat, urcă spre plămâni, după ce trece prin diafragmă. Apoi continuă de-a lungul interiorului braţului, sfârşind în partea interioară a degetului mare de la mână. După ce se practică o perioadă mai lungă, se simte qi-ul în ochi. Unele persoane cu probleme pot resimţi durere, lăcrimare, o amorţire în zona ochilor sau o tensiune. Treptat, ochii îşi recapătă strălucirea şi vederea se îmbunătăţeşte.
Precizare
Expirați printre dinţi şi apoi respirați natural, trecând progresiv la respiraţia abdominală. Împingeți abdomenul în timpul inspiraţiei, în timp ce diafragma coboară şi aerul se duce în abdomen. Relaxați întregul corp şi liniştiți mintea. În momentul expiraţiei cu pronunţarea XU se poate contracta sfincterul anal, perineul, abdomenul şi muşchii coapselor odată cu ridicarea diafragmei şi cu schimbarea punctului de susţinere a greutăţii pe călcâie. La sfârşitul expirării, pieptul şi abdomenul sunt goale.
Inspirate de animale
Animalele folosesc sunetele în diverse scopuri, pentru a comunica între ele la distanţe mari, a naviga, a evita obstacolele din calea lor şi pentru a localiza prada. Dovezi recente arată că unul dintre motivele pentru care pisicile torc este ca să-şi cureţe corpul de excesul de dioxid de carbon şi de alte energii dăunătoare. Călugării taoişti şi shaolini din China, precum şi alte culturi au înţeles puterea sunetelor. Ei folosesc incantaţiile nu numai pentru calmarea şi limpezimea minţii, dar şi pentru a revigora diverse sisteme din corp, pentru a dobândi mai mult autocontrol asupra minţii/corpului, dar şi pentru a spori sănătatea şi longevitatea. Multe tehnici de acest gen au fost inspirate de animale. Practicanţii de arte marţiale din China sunt vestiţi pentru stilurile de luptă inspirate de diferite animale: tigru, cocor, şarpe, gheara-vulturului şi alte câteva sute. Au învăţat aceste stiluri de luptă urmărind animalele în mediul lor natural, luptându-se cu alte animale. Au mai observat că fiecare animal folosea anumite sunete când lupta, când era bolnav sau când se odihnea. Aceste sunete păreau să-l ajute în timpul luptei, dar şi să se refacă mai repede dintr-o boală sau după anumite răni.
Important de ştiut!
Începătorii trebuie să pronunţe cu glas tare sunetele, pentru a preveni blocarea respiraţiei şi pentru a se obişnui cu curgerea qi-ului prin corp la pronunţarea fiecărui sunet. Odată cu familiarizarea cu fiecare tip de vibraţie asociat fiecărui sunet, faptul că acest sunet e audibil sau nu devine mai puţin important. Important nu este sunetul în sine, ci modul în care este produs şi în special tipul de activitate mentală care pune în mişcare un anumit flux de energie.