de Cătălina Tăgârță
Psihologul constănţean Adrian Gemănaru, preşedintele Centrului de Autism „Marea Neagră”, a fost nominalizat la Premiile World Autism Festival, competiţie în care se fac remarcaţi, anual, cinci specialişti din întreaga lume, care, prin activitatea lor, contribuie la evoluţia medicinei. Adrian Gemănaru a fost nominalizat pentru terapia Sensory therapy legs, însă puține persoane știu că specialistul, de profesie psiholog, este și singurul psihoterapeut din România care face delfinoterapie pentru recuperarea copiilor autişti.
Camera senzorială, locul optim unde se face Sensory therapy legs
- Domnule doctor, vă rog să ne spuneți dacă metoda Sensory therapy legs, despre care ne-ați vorbit rândul trecut, se mai combină și cu alte proceduri pentru îmbunătățirea stării de sănătate a persoanelor cu probleme grave, precum autismul sau Sindromul Down?
- Desigur că, în cazul acestor persoane, orice minut în care se lucrează cu ele este un plus. Dar am să răspund punctual la întrebare. Indiferent pentru ce terapie s-ar opta, specialistul are un rol extrem de important. Este imperios necesar ca persoana care lucrează cu copilul să înțeleagă necesitățile și nevoile acestuia și să știe să se apropie de el. Un lucru deloc de neglijat este cunoașterea principiului terapiei comportamentale. Iar legat strict de terapia pe care o practic eu, aș adăuga următorul lucru: camera senzorială este locul optim unde ar trebui să se desfășoare această metodă sau măcar într-o locație ce poate permite să asigure un minimum din ceea ce oferă un asemenea spațiu.
„Am văzut cu ochii mei progrese semnificative”
- Din câte știu, dumneavoastră ați încercat și alte terapii pentru micuții cu probleme... Ați vrut să faceți terapie cu delfini, tot pentru copiii cu autism, dar, din păcate, din cauza birocrației, lucrurile nu s-au legat! Cât de importantă este delfinoterapia pentru micuții cu astfel de probleme?
- Delfinoterapia este un proiect de suflet la care țin foarte mult. Însă, pentru autoritățile locale, posibilitatea de recuperare a unor copii cu dizabilități nu reprezintă nicio valoare. Deși există un protocol de colaborare semnat în acest sens și am realizat o serie de emisiuni tv în care edilii și-au arătat disponibilitatea de a mă sprijini, atunci când a trebuit să începem activitatea mi-au comunicat că jongleriile aduc mai mulți bani Delfinariului din Constanța. A fost dificil să înțeleg acest fapt, deoarece protocolul încheiat stabilea faptul că asociația pe care o conduc (Centrul de Autism „Marea Neagră”) urma să suporte cheltuielile de întreținere ale delfinilor, care sunt în jur de 10.000 de lei, iar eu acceptasem.
- Poate totuși, pe viitor, veți reuși să puneți pe picioare și acest proiect. În cazul delfinoterapiei rezultatele sunt destul de clare, nu?
- Sigur. Am lucrat pe post de delfinoterapeut o perioadă în străinătate, în Turcia, pentru copiii din alte țări, și am văzut cu ochii mei progrese semnificative ale persoanelor care beneficiau de această apropiere de delfini. Am elaborat inclusiv o cercetare științifică ce are în vedere recuperarea copiilor diagnosticați cu autism cu ajutorul delfinoterapiei, iar din informațiile pe care le dețin este singura lucrare scrisă de un român pe această temă. Am prezentat studiul respectiv Consiliului Județean Constanța, dar interesul manifestat până acum nu a fost unul pozitiv.
„Sistemul de sănătate mintală din România este la începuturi”
- Cât și cum se implică autoritățile în salvarea și în susținerea persoanelor cu probleme comportamentale?
- Sistemul de sănătate mintală din România este la începuturi. E adevărat că există în unele zone autorități care se implică și care acordă sprijin persoanelor cu nevoi speciale (fie ele adulți ori copii), dar acestea sunt cazuri izolate, ce nu reprezintă decât picături în oceane. Din păcate, în România încă sunt mulți pacienți care nu primesc tratament corespunzător.
- Am aflat de la colegii de la Plus Communication că ați fost nominalizat la Premiile World Autism Festival. Cum vă simțiți în această postură?
- Este o recunoaștere internațională, dar în România, în afara mass-media, nimeni nu este interesat de faptul că un psiholog are șanse să câștige un premiu în afara granițelor țării. Nici măcar Colegiul Psihologilor nu este interesat, în condițiile în care nu am cunoștințe ca un psiholog român să fi câștigat în ultimii ani o recunoaștere internațională. Speranța mea este să nu fiu desemnat câștigător al premiului, deoarece probabil voi fi singurul specialist care nu ar putea participa la festivitatea de premiere, din cauza costurilor legate de cazare și de transport în Canada.
„Rolul psihologului este inexistent, spre minimalist”
- După părerea dumneavoastră, care sunt punctele slabe ale sistemului de sănătate mintală din România?
- În anul 2014 s-au făcut primii pași, dar totul a fost doar o perdea de fum. Decontarea serviciilor psihologice se poate realiza doar prin intermediul medicilor neuropsihiatri care au contracte cu CNAS, în condițiile în care sunt județe unde nu există niciun astfel de medic. Personal, am încheiat un astfel de contract cu un medic, dar, după mai bine de 12 luni, CJAS Constanța nu a decontat aceste servicii psihologice, și astfel am fost nevoit să întrerup acordarea acestor servicii, lucru privit cu mare dezamăgire de beneficiari.
- Credeți că, dacă serviciile de psihologie ar fi decontate de stat așa cum trebuie, ar scădea numărul persoanelor care se nasc sănătoase, dar se îmbolnăvesc cu trecerea anilor (mă refer, spre exemplu, la Alzheimer, Parkinson etc.)?
- Ființa umană are nevoie, pe lângă igiena fizică, și de o igienă mintală. Pentru ca un popor să înregistreze progres este esențial să aibă un echilibru psihic. Stresul face parte din viața noastră și nu poate fi evitat. În aceste condiții, psihologul joacă un rol fundamental în evoluția și în sănătatea unei națiuni, însă, din păcate, în România, rolul lui este inexistent, spre minimalist.
„Se acţionează pe trei direcţii“
- Autismul știu că este prezent încă de la naștere. Există și cazuri în care, dacă este depistat în stadiu incipient, poate fi ținut pe loc?
- Autismul este o afecțiune cu care persoana se naște, iar pentru a obține o recuperare într-un procent cât mai mare este necesară acționarea pe trei direcții importante: terapia psihologică cu o serie de intervenții complementare, dietă și o medicamentație alopată atent structurată de medic.