de Carmen Ciripoiu

Într-o vilă cochetă din Ploiești domnește puterea și energia pură a pământului. Locul acesta pare o bucată ruptă dintr-un tărâm mistic, iar senzația pe care o ai când pășești acolo este că civilizațiile diferite se întâlnesc pentru prima dată cu existențele paralele. Este locul unde zi de zi, Lucian Cezar, un bărbat interesant vindecă trupul și sufletul oricărui muritor îi trece pragul.

Rezolvă aproape orice problemă folosindu-și uneori doar energia

Se spune că șamanul trebuie să fie „însemnat” de către Divinitate. Să fie capabil să comunice cu spiritele, să-și trimită sufletul în călătorie în alte lumi, să știe cântecul magic al tamburinei, să stăpânească focul, că cunoască limba fiarelor. Recunosc că nu m-aș fi așteptat niciodată ca un asemenea personaj ca Lucian Cezar să fie unul dintre șamanii României. Sau poate chiar singurul… În viziunea mea, șamanul era un străin, venerat și de temut, un singuratic atins de aripa lumii de dincolo. Lucian Cezar este însă un produs fascinant al unei spiritualități foarte vii care din fericire nu s-a pierdut astăzi. Poate că a învățat să supraviețuiască că așa i-au cerut spiritele, poate că are și domnia sa coșmaruri de neoprit, experiențe teribile pe care nu le poate împărtăși oricui sau poate nimănui. Dar un lucru e cert: el este alesul. El este vindecătorul care nu apelează la metodele medicinei moderne, dar rezolvă aproape orice problemă folosindu-și uneori doar energia, iar alteori apelând și la ierburile vindecătoare.

Bunica, îngerul păzitor

Un dialog cu clarvăzătorul și șamanul Lucian Cezar pare o călătorie într-un basm, într-o lume arhaică din care nu lipsește bunica, îngerul său păzitor de atunci, de acum, dintotdeauna. „Am crescut în Munții Apuseni, un loc mirific în care bunica mea se ocupa cu tot felul de leacuri băbești. Nu cred că era om care să fi avut o problemă pe care bunica să nu o rezolve. Aveam doar 7 ani când am asistat la un ritual de exorcizare făcut de bunica. Era vorba de o persoană tânără, căruia nici un medic nu reușise să-i găsească leacul. Era într-o permanentă stare de letargie sau de isterie, vorbea criptat, făcea mișcări fără noimă. Bunica i-a pregătit sub anumite ritualuri o anume ciupercă, pe care i-a dat-o s-o bea. În timpul acesta, bunica, cu mâna pe capul lui, rostea anumite cuvinte pe care nu le puteam înțelege și doar auzeam șoaptele ei. Încet-încet omul s-a liniștit”, povestește Lucian Cezar.

Premonițiile au început din copilărie

Șamanii mi s-au părut mereu niște năluciri, personaje pe care nimeni nu i-a văzut vreodată de aproape. Lucian este altceva. Vorbește puțin și-și alege cu grijă cuvintele, iar când povestește despre bunica parcă zbori în lumină: „De mic am avut premoniții. Identificam obiecte pe care nu le mai văzusem niciodată. Mă trezeam dimineața și știam că la casa vecinului, după colț, există o bicicletă. Vedeam imagini, lucruri care se vor întâmpla și-i spuneam bunicii. Ea, fiind o persoană nativă ducând o tradiție din generație în generație am avut norocul că nu m-a lăsat la modul de ți s-a părut”. Lucian devine din ce în ce mai fascinant, iar eu nu contenesc cu întrebări despre viață, Dumnezeu, iubire… Știu că nu am prea mult timp la dispoziție și încerc să aflu lucrurile esențiale. El îmi răspunde câteodată laconic, dar mereu cu o înțelepciune profundă. Pentru că puterea șamanului Lucian Cezar vine tocmai din această înțelepciune. Prima dată când interlocutorul meu și-a arătat puterea avea doar 14 ani. Era un descântec de deochi, pe care l-a efectuat cu mare succes. Spre surprinderea lui, dar nu și a bunicii, care, deși prefera să lase moștenire harul său unei fete cum era tradiția, a înțeles că Lucian îi va lua locul într-o zi.

„Viața mea cred că mereu a fost în Tibet”

Până la vârsta de 16-17 ani când a plecat din satul bunicii în Arad nu s-a mai despărțit de tainele acesteia și a învățat totul, de la plante la descântece. N-a crezut mult timp că va deveni omul cu puteri fantastice din ziua de azi, credea că e doar un tânăr normal, dar ce poți face când Cosmosul te-a ales? Gândurile mele trec parcă de la șamanul din fața mea la mine și invers și pare că nici nu e nevoie să rostim cuvinte. Dar curiozitatea de a ști cum a trăit ani buni în Tibet, alături de alți șamani, uitând de lumea reală nu-mi dă pace. „La 21 de ani am întâlnit un mare om, de la care am învățat enorm și care a făcut lucruri incredibile pentru omenire. Puțin mai târziu, pe la 24-25 de ani am plecat în Tibet unde am trăit și am asistat la ritualurile șamanilor. Am locuit împreună cu ei patru ani, nevăzând civilizație pentru că nu am coborât deloc în acea perioadă”. Când rostește aceste cuvinte, Lucian Cezar pare cuprins de o fericire nepământească. Pare că mă cufund și eu într-o pace nesfârșită și mă întreb dacă nu cumva acolo, pe muntele de care vorbește clarvăzătorul nu e cumva Raiul. În încercarea de a reveni în lumea reală îl întreb cu ce se hrănește un șaman. Răspunsul e uluitor: „Acolo nu se pune preț pe mâncare. Un șaman se hrănește uneori doar cu energie captată din orice loc o identifică. Mâncam mai ales legume, orez, tot ce era cultivat în acel loc. Nu venea nimic din afară”. Tibetul este locul unde s-a perfecționat, unde a devenit șamanul adevărat de astăzi. Și știe că se va întoarce acolo pentru că „în momentul de față consider că sunt întrupat și reîncarnat. Viața mea cred că mereu a fost în Tibet”.

„Întotdeauna fac tot ce-mi stă în putință ca omul să primească lumina Duhului Sfânt”

Se spune că un șaman poate vindeca până și cele mai cumplite boli ale mileniului. Cum tratează Lucian Cezar, un om care emană echilibru și disciplină? „Eu identific dozajul de energie, dar nu prin atingere, ci prin pase. Dacă persoana în cauză mă ajută și-și dorește acest lucru eu mă voi putea conecta împreună cu ea și tot împreună vom găsi calea. Desigur că suplinesc tratamentul și cu plante”. Există însă două mari componente pentru ca o persoană să fie tratată de șaman: „Trebuie să vină cu sufletul deschis și cu devotament. Selecția mea este foarte riguroasă. Nu oricine îmi bate la ușă. Dar întotdeauna fac tot ce-mi stă în putință ca omul să primească lumina Duhului Sfânt”. Iar reușita unui caz este cea mai mare bucurie pe care Lucian o are pentru că respiră și trăiește prin ceea ce face. Care sunt granițele puterii sale? Nu se știe. Nu-l sperie nimic atâta timp cât se află în slujba Divinității. E drept că undeva puterile lui se opresc, dar acel undeva e foarte departe…

Lucian Cezar poate fi găsit la numărul de telefon 0727.252.575.

„Dumnezeu iartă păcătosul, dar nu iartă păcatul“

„Harta vieții ți-o clădești. Noi atragem și lucrurile bune și pe cele rele“

Comunicare dincolo de moarte

Moartea bunicii nu a fost decât o trecere într-o altă dimensiune, nicidecum o despărțire de nepotul său drag, pentru că de acolo, din lumea celor drepți, aceasta comunică și acum cu Lucian, fiind totdeauna aproape de el când are nevoie. O întâmplare însă l-a marcat profund: „Eram la volan, conduceam și mă simțeam foarte obosit. În spatele meu se afla o coloană foarte mare. La un moment dat existența mea nu mai era și într-o fracțiune de secundă dacă bunica nu venea, eram într-un hău de aproximativ 100 de metri adâncime. Atunci mi-a spus «Scoală și trage de volan». Mă întorceam de la un ritual pe care-l făcusem într-un palat unde timp de cinci generații nimeni nu a trăit mai mult de 50 de ani. Probabil că mi-au fost trimise niște entități negative, dar bunica m-a salvat”.