de Alexandra Rotărescu

Înscrisă de americani în Manualul de Diagnostic și Statistici al Tulburărilor Mentale, lenea nu i-a iertat nici pe români. N-a fost declarată nicio epidemie națională - cu toate că pare câteodată o afecțiune cât se poate de contagioasă - , însă face subiectul specialiștilor în tulburări de comportament. Psihoterapeutul Laura M. Ștefan (foto) ne-a vorbit despre simptomele și metodele de combatere ale stării de lene.

„Sunt unele persoane care trăiesc perioade lungi de timp într-un mod sedentar”

- Există o anumită definiție acceptată de psihologii din întreaga lume, anumite simptome evidente ale lenii?

- Lenea se poate defini, într-un limbaj profesional comun, ca fiind o tulburare de comportament care afectează nu doar viața celui în cauză, ci deteriorează spiritul și condiția umană a acestuia, dar și a celor din jur. În spatele acesteia se pot ascunde de fapt anumite probleme cum ar fi: lipsa de voință, lipsa motivației, a unor obiective realiste, lipsa unui scop în viață, o atitudine negativă, plăcere la nivel mental provocată de o stare de relaxare și confort, o pauză necesară simțurilor, un mecanism de protecție față de mediul exterior, o conservare a propriei energii, credințe închipuite sau nu (teama, frica), amânare, rezistență la ceva sau cineva etc.

- Unii spun că nu sunt leneși, ci doar își încarcă bateriile, se relaxează. Cum facem diferența între cele două?

- Scopul și durata acestui comportament sunt determinante pentru a putea stabili poziția în care se află o persoană și de a putea spune dacă aceasta este într-un moment în care își încarcă bateriile sau se află într-un moment în care manifestă o stare de lene. Se întâmplă să avem momente în viața noastră în care epuizarea psihică sau fizică, la care am ajuns, să ne scoată pentru o perioadă scurtă de timp din uz, pentru a putea să ne punem ordine în gânduri sau pentru a permite corpului nostru să-și refacă stocul de energie necesar desfășurării activităților zilnice. Însă, sunt unele persoane care trăiesc perioade lungi de timp într-un mod sedentar, nu neapărat pentru că au un nivel scăzut al energiei, ci pentru că pur și simplu nu au nicio motivație în a găsi altceva de făcut decât să stea în pat, pe canapea sau pe un fotoliu având ca unică activitate televizorul (telefonul sau navigarea pe internet) urmat de somn sau invers.

„Oboseala va avea un aspect de cronicitate”

- Și cum facem să nu confundăm un leneș cu un depresiv, de pildă?

- Persoanele care manifestă un episod depresiv se confruntă cu simptome fizice și psihice neplăcute și deranjante care nu dispar în câteva zile, ba chiar se pot agrava, în timp, dacă nu beneficiază de un tratament de specialitate: oboseala va avea un aspect de cronicitate, activitățile frecvente vor necesita mai mult timp pentru a fi îndeplinite, iar procesele mentale vor funcționa irațional și pe un fond pesimist (tristețe, hipersensibilitate emoțională, suferință psihică, trăiri negative, izolare, autoculpabilizare, gânduri suicidale etc.). Persoanele care manifestă un comportament leneș se simt în largul lor nefăcând nimic și se complac într-o stare de inactivitate totală fără a se simți suferinde sau bolnave.

- Pentru credincioși, lenea e un păcat. Care sunt riscurile la care se expune un leneș, ce pierde în viață?

- O persoană leneșă, pe lângă pierderea posibilității de a trăi experiența vieții, poate ajunge prin acest comportament la o deteriorare a funcțiilor psihice și fizice care pot duce în timp la o degradare vizibilă și dureroasă a organismului. Pe lângă acest aspect, familia sau apropiații din anturajul unei astfel de persoane vor avea de suferit, nu doar prin preluarea sarcinilor acesteia, ci și prin suferința creată automat la nivel psihic, suferință care constă în neputința de a-l ajuta.

„Este un comportament învățat din familie sau perpetuat de la o generație la alta”

- Americanii au denumit lenea o tulburare de comportament tempo-cognitivă. Ce înseamnă mai exact acest lucru?

- Se poate spune că tulburarea de comportament tempo-cognitivă este privită, de o parte a lumii medicale, ca pe o scuză pusă sub formă de diagnostic, iar, de cealaltă parte, ca pe o afecțiune trecută în Manualul de Diagnostic și Statistici al Tulburărilor Mentale și care are ca simptome tulburări de comportament precum pasivitate, stare de visare și lentoare.

- Există voci care susțin că lenea poate fi moștenită, că este o boală genetică. Este posibil acest lucru?

- Vocile care susțin că lenea este moștenită genetic sunt, de fapt, informații survenite în urma unor experimente făcute de cercetători pe șoareci, care au arătat că, dacă le incapacitau șoarecilor două gene care aveau rolul de a sintetiza energia din zaharuri, îi transformau în leneși. La unii oameni, aș putea spune că este mai de grabă un comportament învățat din familie sau perpetuat de la o generație la alta.

„Începeţi activitatea fizică și adoptaţi o alimentație bazată pe fructe, legume, verdețuri, carne de vacă, vin roșu și un complex de vitamine și energizante“

„Persoanele care manifestă un comportament leneș se simt în largul lor nefăcând nimic și se complac într-o stare de inactivitate totală fără a se simți suferinde sau bolnave“

Sport şi alimentaţie sănătoasă

- Există anumite metode eficiente de a scăpa de lene?

- Este bine știut faptul că sistemul nervos simpatic - ce asigură funcţionarea inimii, a glandelor sudoripare şi a vaselor de sânge, precum şi a altor ţesuturi - îşi intensifică activitatea în momentul exerciţiilor fizice. De aceea, le-aș recomanda ca, după ce apelează la un psihoterapeut, să înceapă activitatea fizică. Până la a face sport, cred că mersul de la baie, pentru un duș rece, la canapea și de la canapea la baie, pentru un alt duș rece, este un început. De asemenea, să adopte o alimentație bazată pe fructe, legume, verdețuri, carne de vacă, vin roșu și un complex de vitamine și energizante pe care să-l ia la recomandarea medicului. Este recomandat să fie identificat factorul generator din spatele stării de lene, iar apoi să înfruntăm realitatea cu soluții practice. Să punem în aplicare aceste soluții una câte una, astfel încât să se producă acel mecanism de obișnuire mentală și de intrare în ritm. Lista unor etape de urmat (de la simplu la complex) și a câtorva modalități de punere în practică vă poate fi de mare ajutor și vă poate oferi, în același timp, o privire de ansamblu a realității care, în acest fel, pare mult mai simplă decât v-aţi imaginat. Să vizualizaţi beneficiile. Să eliminaţi factorii perturbatori. Și, nu în ultimul rând, „răsplătiţi-vă”! De fiecare dată când terminaţi o sarcină din lista pe care aţi făcut-o, oferiți-vă un premiu și țineţi cont de complexitatea sarcinii (sarcini mici, premii mici; sarcini mari, premii mari).