de Sorin Dumitrescu şi Adrian Barna
Plânsul este un fenomen profund uman, care se poate declanșa din mai multe cauze. Deși Charles Darwin afirma că plânsul este „lipsit de orice scop”, cercetările ulterioare au arătat că celebrul naturalist s-a înșelat amarnic. S-a demonstrat că, de fapt, plânsul are numeroase efecte benefice, atât în plan fizic, cât și în plan mental. Plânsul poate fi definit din punct de vedere ştiinţific ca o vărsare de lacrimi, ca răspuns la o stare emoţională (bucurie, tristeţe, empatie, dor etc.). Este diferit de „lăcrimare”, care este o vărsare nonemoţională de lacrimi (diverşi factori iritanţi). În ambele situaţii, lacrimile sunt produse de glanda lacrimală, aflată între globul ocular şi pleoapă. Atunci când lacrimile sunt produse, clipim involuntar şi astfel fluidul acoperă ochiul.
Conțin uleiuri și enzime
Toate lacrimile par a fi la fel, însă, de fapt, glandele lacrimale produc trei tipuri de lacrimi. Toate lacrimile conțin substanțe organice care includ uleiuri, anticorpi și enzime într-o suspensie de apă sărată. La fel ca în cazul fulgilor de zăpadă și al amprentelor digitale, nu putem găsi două lacrimi la fel. Diferențele uriașe care există între toate acestea nu fac decât să confirme că emoțiile ne modelează trupul. Suntem ceea ce simțim. Asta ne demonstrează că și compoziția chimică și formatul lacrimii sunt total diferite, în funcție de ceea ce le generează: bucurie, durere, tristețe, lacrimi de la tăiatul cepei, de la invazia cu praf sau alți alergeni a ochiului. Când plângem se pune în funcțiune o adevărată uzină nevăzută și se produc o serie de fenomene, inclusiv de natură hormonală, care în alte condiții nu se declanșează. Când lăcrimăm, eliberăm un agent antibacterian, lisozimă, care este foarte eficient în lupta contra răcelilor. Fie că se plânge de tristețe sau de bucurie, în acel moment se eliberează în corp hormonul de stres, numit cortizol. Multor persoane li se întâmplă atunci când plâng să aibă senzația de Globus Hystericus, mai popular spus li se pune un nod în gât din cauza anxietății.
Reduc atracția sexuală a femeii
Cercetătorii de la un institut din Tel Aviv au ajuns la concluzia că atunci când o femeie plânge atracția sexuală a bărbatului se diminuează foarte mult spre deloc, atât ca urmare a impactului vizual, cât și a faptului că în acele momente degajă un miros care taie excitația sexuală a bărbatului. Însă, partea bună este că de fiecare dată după ce plângem ne simțim brusc mult mai bine, pentru că în corp s-au eliberat endorfine, care sunt hormonii fericirii, ai stării noastre de bine. Diferitele tipuri de lacrimi sunt caracterizate prin molecule distincte. Lacrimile cauzate de o emoție conțin un hormon proteic și neurotransmițătorul Leu-encefalina, un analgezic natural eliberat atunci când suferim stres.
Sunt de trei tipuri
Lacrimile bazale sunt produse constant, ferind ochii de uscăciune și protejând corneea de praf și corpuri străine. Glandele lacrimale produc între 140 și 280 de mililitri de lacrimi bazale pe zi. Lacrimile reflexe sunt declanșate atunci când ochii sunt afectați de diverși iritanți, precum fumul sau praful. Aceste lacrimi, eliberate în cantități mari, ajută la neutralizarea factorilor iritanți. Ele conțin și anticorpi, care luptă împotriva bacteriilor care pot pătrunde în ochi. Lacrimile psihogenice (sau emoționale) sunt produse atunci când suntem copleșiți de diverse emoții, de la bucurie și tristețe până la frică sau stres. Uneori, lacrimile emoționale conțin hormoni și proteine care nu se găsesc în alte tipuri de lacrimi și care ajută la reglarea stărilor emoționale. Așadar, lacrimile bazale și lacrimile reflexe au un scop pur fiziologic. Plânsul emoțional are, însă, mult mai multe funcții.
Cum se declanșează
Emoţiile sunt procesate de o parte specifică a creierului, numită sistemul limbic (în special de hipotalamus), care este legat de sistemul nervos autonom (cel asupra căruia nu avem control). Acest sistem, prin intermediul neurotransmiţătorului numit acetilcolină, controlează activitatea sistemului lacrimal, stimulând producţia de lacrimi. Interesant este că plânsul nu ne face doar faţa umedă. El stârneşte o serie întreagă de reacţii: ne creşte ritmul cardiac, începem să transpirăm, ne încetineşte respiraţia şi putem simţi nodul în gât. Toate acestea se întâmplă ca urmare a implicării sistemului nervos simpatic, responsabil de pregătirea organismului pentru luptă sau fugă.
Între caracter de manipulare şi empatie
Atragerea atenției. Bebelușii plâng pentru a semnala că au nevoie de ceva și pentru a-i face pe oameni să le acorde atenție. Este felul lor de a spune că le este foame, somn sau că se simt inconfortabil, atunci când încă nu pot vorbi. În jurul vârstei de 9 luni, sugarii învață că te pot determina să faci ceva dacă încep să plângă. Acesta este debutul a ceea ce unii experți numesc „plânsul manipulator”. Unele persoane continuă să folosească acest tip de plâns chiar și la vârsta adultă. „Aflăm de la o vârstă destul de fragedă că plânsul are un efect foarte puternic asupra celorlalți. Plânsul poate contracara furia și acesta este motivul pentru care oamenii plâng atunci când se simt vinovați și vor să fie iertați”, crede Jonathan Rottenberg, profesor de psihologie la Universitatea South Florida. Băieții și fetele plâng la fel de mult, deși, odată cu avansarea în vârstă, femeile tind să plângă mai mult decât bărbații. Femeile recurg mai des la această manifestare, cu o medie de 50 de episoade de plâns pe an, în comparaţie cu bărbaţii, care varsă lacrimi de circa zece ori într-un an.
Destresarea. Unii cercetători cred că plânsul elimină hormonii de stres și de alte substanțe toxice care se pot acumula în organism din cauza stresului. De aceea, reprimarea lacrimilor și a emoțiilor poate fi nesănătoasă pe termen lung. Potrivit mai multor cercetări, reprimarea lacrimilor crește riscul de boli cardiace și de tensiune arterială ridicată. De asemenea, există studii care arată că oamenii care suferă de afecțiuni precum ulcerul și colita plâng mai puțin decât cei care nu au aceste boli. De asemenea, plânsul ajută la reglarea respirației. Unele cercetări indică faptul că plânsul emoțional poate întări relațiile dintre oameni. Cercetătorii de la Universitatea din Tel Aviv spun că, încețo- șând vederea, lacrimile neutralizează scuturile de apărare emoțională, făcându-i pe oameni să se apropie unii de alții. „Trebuie să fi existat o perioadă de timp, din punctul de vedere al evoluției, în care lacrimile s-au transformat într-un factor care declanșează automat empatia și compasiunea. Faptul că avem capacitatea de a plânge pe bază emoțională și faptul că putem răspunde la asta este o parte foarte importantă a existenței umane”, a declarat pentru revista „Time” neurologul Michael Trimble.
Empatizarea. Caracterul manipulatoriu al plânsului nu trebuie atribuit numai sugarilor. S-a dovedit în repetate rânduri că atunci când vedem o persoană plângând primul impuls este să îi satisfacem acea necesitate sau dorință care a făcut-o să plângă și de multe ori acest lucru practic ne anulează propriile decizii, fiind impresionați de cel pe care îl vedem plângând.