de Simona Lazăr

Terapia prenatală nu este o formă de tratament foarte nouă - ea a fost imaginată și brevetată, în Occident, în anul 1960 -, dar a ajuns recent în România. Despre vindecarea traumelor transgeneraționale cu ajutorul tehnicilor metamorfice aflăm amănunte de la Marlena Scarlat, psiholog și terapeut holistic, de la Centrul de terapii complementare „Forța vieții”, din București (număr de telefon: 0740.030.052).

„De îndată ce s-a format, o celulă are o conștiință elementară”

- Doamnă Marlena Scarlat, propuneți ca sursă a problemelor noastre - cel puțin a unora, fie ele de sănătate, psihice, emoționale - un alt timp: cel de dinainte de naștere. E un concept care a cucerit Occidentul și care, prin dumneavoastră, își află loc și la noi. Terapia prenatală - iată un subiect pe care aș vrea să îl abordăm. De ce avem nevoie de acest tip de terapie și în ce constă el?

- Pentru că drumul în viață se conturează încă de la concepere! Viața care înmugurește în pântecele mamei poartă deja „povestea” celor doi părinți. Totodată, este influențată și înmagazinează emoții și din această perioadă. Deci, în toate aceste nouă luni de viață intrauterină, adunăm și putem fi marcați apoi de-a lungul vieții extrauterine de experiențele emoționale ale mamei, încă de la momentul conceperii. Așa cum spune și Gaston Saint-Pierre - autorul „Tehnicii metamorfice - Metodă universală de vindecare”: „De îndată ce s-a format, o celulă are o conștiință elementară”. Și tot el spune că „în timpul sarcinii - cele nouă luni ce se scurg între concepere și naștere - toate structurile noastre fizice, mentale, emoționale și de comportament sunt constituite. Viața care urmează nașterii își are rădăcinile în și este influențată de această perioadă prenatală, viața noastră dinainte de naștere”. Trebuie să ținem seama că există numeroși factori care au influență asupra fătului, de-a lungul acestor nouă luni: felul de a fi al părinților, factorii culturali și de mediu în care trăiesc și muncesc aceștia, chiar stadiul de evoluție la care se află umanitatea, în sine. Iar aici trebuie să adăugăm și influențe cosmice, nonmateriale etc. Toate acestea noi le abordăm prin tehnica metamorfică de vindecare a vieții intrauterine.

„Și-a dovedit eficacitatea în cazuri de sindrom Down, autism”

- Ce este, de fapt, această terapie prenatală?

- Este o terapie complementară, care funcționează pe memoria celulară, deblocând modele de gândire și emoții stagnante din perioada prenatală, numite în mod obișnuit „traume”. Acestea ne împiedică să avansăm în siguranță în viață, deoarece sunt greu de recunoscut, aflându-se în subconștientul nostru. Terapia prenatală este un masaj blând pe părțile reflexogene ale corpului, prin care sunt stimulați senzorii activi din piele, care au înmagazinat traumele din perioada de preconcepție, concepție și postconcepție. Aceste traume, dacă nu au fost rezolvate, sunt cristalizate în celule, ca modele de gândire, condiționări sau temeri pentru care noi nu conștientizăm de unde vin, însă sfârșesc prin a ne produce probleme în viață. Această tehnică stimulează memoria celulară prin eliminarea blocajelor profunde și producerea de eliberări, ducând la rezultate remarcabile. Ea activează memoria noastră celulară, inversând structurile mentale și emoționale ale inconștientului. Este un tip de terapie ce și-a dovedit eficacitatea în cazuri de depresie, anxietate, hiperactivitate, sindromul Down, autism și multe altele, la nivel fizic, mental, emoțional și comportamental.

„Acționează asupra zonelor reflexogene ale coloanei vertebrale”

- M-aș fi așteptat, poate și datorită numelui său, ca această terapie să abordeze, cumva, fetusul în creștere, adică chiar în timpul vieții intrauterine...

- Tehnica metamorfică poate fi folosită la toate vârstele, pentru că ea funcționează, cum spuneam, pe baza memoriei celulare. Dar... viața începe la conce- pere. Se poate acorda o ședință metamorfică unei femei gravide, de îndată ce se află în această stare. În acest stadiu, mama și copilul formează un tot, iar ședința poate conferi embrionului capacitatea de a se elibera de influențele precipitate la concepere, înainte ca acestea să capete forma materială. În timpul celor nouă luni de graviditate, se stabilește potențialul vieții umane. Așa cum spuneam, însă, nu există o vârstă-limită pentru această formă de terapie, care acționează asupra zonelor reflexogene ale coloanei vertebrale, dar și la nivelul picioarelor, mâinilor și capului, făcând posibilă reactivarea acestei perioade de formare. După cum știți, reflexologia eliberează acumulările de toxine din organe prin punctele reflexe de la mâini și de la picioare. Din reflexologie s-a desprins o altă ramură, tehnica prenatală, descoperită și pusă la punct de Robert St. John, ca psiholog și terapeut, în 1960. Numită inițial terapia prenatală, apoi tehnica metamorfică, se ocupă de traumele pe care le-am acumulat sau le-am moștenit în perioada intrauterină și care sunt păstrate în memoria noastră celulară. Practic, terapeutul, în calitate de catalizator, descompune o structură abstractă, care este structura temporală a perioadei de gestație, apoi o recompune, în procesul de vindecare.

Aşa cum se transformă omida în fluture

- Aminteați aici afinitățile dintre terapia prenatală și reflexoterapie. Care sunt „punctele de sprijin” - dacă le pot numi așa - ale teh- nicii metamorfice, pe care o folosiți în tratarea diferitelor afecțiuni?

- Robert St. John, care este părintele terapiei prenatale, a observat că multe dintre durerile fizice și sufletești au legătură cu niște blocaje pe coloana vertebrală sau în zona punctelor reflexe de pe picioare, mâini și cap. Coloana vertebrală este principalul suport osos al corpului, ea conține sistemul nervos central. În consecință, el și-a îndreptat atenția spre observarea efectelor psihologice ale tratamentului. Astfel, a găsit o corelație directă între blocajele constatate în zona călcâiului, pe proiecția coloanei vertebrale, problemele organelor sexuale și dificultățile legate de principiul matern al pacientului. Apoi a constatat că principiul patern se află în dreptul primei articulații a degetului mare, acolo unde se află reflexul părții superioare a gâtului. Blocajele de aici corespund dificultăților psihologice ale pacientului. Între zona de reflex a principiului patern și cea a celui matern există, de-a lungul coloanei vertebrale, proiecția celor nouă luni de gestație. Aceste puncte reflexe ale coloanei sunt recunoscute ca un suport pentru o structură temporală, pe durata căreia toate caracteristicile nostre au fost stabilite. În lucrarea sa „Naşterea fără violenţă”, dr. Frederich Leboyer sugerează că șira spinării păstrează toate amintirile din perioada prenatală și explică felul cum prin coloana vertebrală ne-am aflat într-un contact constant cu pereții uterului și cu fiecare mișcare ce avea loc în trupurile mamelor noastre. „Metamorfoza” - de unde și denumirea de „tehnică metamorfică” - vine de la procesul de transformare a unei omizi în fluture. Programarea acestei schimbări a fost făcută în momentul conceperii omizii, a fost implantată în fiecare celulă, iar la un moment, predeterminat, toate celulele au răspuns acestui program. Înlăuntrul ființei noastre există, de asemenea, o programare stabilită în momentul conceperii. În interiorul nostru este capacitatea de a crea boală sau de a rămâne sănătoși.