de Ştefania Băcanu şi Florica Pintea

Ce ne-am fi făcut, azi, fără tehnologie? Am fi mai trişti, incompleţi şi rupţi, parcă, de realitatea actuală. Numai că, duse la extrem, expunerea virtuală şi conexiunile create pe internet ne pot dăuna grav viaţa şi psihicul. Psihoterapeutul Liviu Elefterie ne-a explicat ce se întâmplă cu această dependenţă de internet, cum ne afectează şi cum putem să creăm un echilibru, astfel încât să ducem o viaţă normală, fără riscuri.

„În spatele ecranului putem fi oricine şi aici apare partea nocivă a internetului”

- De ce ne retragem în mediul online?

- Putem vorbi, în primul rând, despre o nevoie de ataşament, iar când această nevoie nu este satisfăcută, intrăm în mediul online pentru a ne satisface aceste nevoi. Acest mediu online poate înlocui ataşamentele umane reale. Efectele negative pe termen scurt ale unei dependențe online includ sarcini neterminate, responsabilități uitate și creșterea în greutate. Efectele pe termen lung se văd mai mult în simptomele fizice, cum ar fi durerile de spate, durerile de gât, sindromul tunelului carpian și problemele de vedere din cauza privirii fixate pe ecran. De asemenea, poate duce la faliment, mai ales dacă timpul petrecut online este axat pe cumpărături și pe jocuri de noroc. Internetul crește riscul de alienare, izolare, depresie și retragere din societate, însă, pe de altă parte, ne şi ajută cu informaţii greu de găsit în format fizic sau să păstrăm legăturile cu alte persoane, fără a exagera, însă.

- De unde dorinţa de a ne crea o viaţă virtuală?

- O stimă de sine mult prea scăzută ne poate pava drumul către această cale. Anumite persoane sunt predispuse să aibă dependență de viaţa online, cum ar fi cei care suferă de anxietate și de depresie. Există, de asemenea, cei care au istoric de alte tipuri de dependență, cum ar fi dependențele de alcool, droguri, sex și jocuri de noroc. Persoanele care sunt excesiv de timide și nu pot relaționa cu ușurință cu semenii lor, de asemenea, au un risc mai mare de a dezvolta o dependență de calculator sau de internet. Vrem să fim acceptaţi de oameni, să facem parte dintr-o comunitate, să ne simţim protejaţi. În spatele ecranului putem fi oricine şi aici apare partea nocivă a internetului.

„Viaţa reală nu este atât de uşor de înfruntat precum cea virtuală”

- Reţelele de socializare ne ajută să ne simţim mai importanţi?

- Pe internet, noi arătăm doar o anumită parte din noi şi în acel moment ne simţim bine când vedem că cineva ne-a apreciat sau când vedem că ni se adresează cât mai multe persoane. Avem, într-adevăr, impresia că suntem importanţi şi apreciaţi, dar acest lucru nu ne satisface nevoia de a fi apreciat, acceptat şi iubit pentru tot ceea ce suntem. Când închidem ecranul şi rămânem singuri noi cu noi şi realizăm că de fapt acele aprecieri nu ne însoţesc la o cafea sau la doctor, ne vom simţi invizibili. Am o întrebare pe care o adresez foarte des în cabinet: „Câţi dintre acei prieteni de pe net îţi aduc un tort de ziua ta?”.

- Ce se întâmplă cu noi când revenim la viaţa reală?

- Pentru cei care au o viaţă paralelă este destul de dificil. Viaţa reală nu este atât de uşor de înfruntat precum cea virtuală, unde totul este la distanţă de un deget şi un buton, unde putem spune că deţinem controlul, într-o oarecare măsură. Se poate întâmpla să fim atât de dezamăgiţi şi poate chiar speriaţi, încât să refuzăm să mai revenim la viaţa reală, să ne închidem în noi, între patru pereţi. În situaţia aceasta, putem să dezvoltăm foarte repede unele tulburări anxioase cum ar fi fobia socială, anxietatea generalizată, tulburarea de panică şi atacuri de panică, chiar şi tulburări depresive. Dincolo de viaţa reală, suntem cine vrem noi, fără să fim limitaţi de realitate. Putem fi oameni curajoşi, când de fapt suntem anxioşi, putem fi cei mai cuminţi, când de fapt suntem nişte rebeli.

„Este o fugă disperată de realitate”

- Care este cea mai periculoasă vârstă?

- Adolescenţa poate fi definită ca perioada dintre pubertate și vârsta adultă, de obicei între vârsta de 11 și 18 ani, iar evenimentele din această perioadă influențează foarte mult dezvoltarea unei persoane și pot determina atitudinile și comporta- mentul acesteia în viața ulterioară. Este foarte important la aceste vârste ce informaţii acumulează. Una dintre cele mai importante funcții ale adolescenței este de a găsi propria identitate și viziunea vieții, fără conflicte interioare și nevoia de a acționa întotdeauna în conformitate cu standardele morale acceptabile, de a respecta autoritatea parentală sau de a răspunde așteptărilor celorlalţi. În momentul în care părinţii preferă să îi dea copilului telefonul doar ca să aibă linişte, acesta, pe lângă faptul că primeşte plăcere instantă, poate simţi şi că nu este important. Pe de altă parte, sunt situaţii în care în familie există certuri sau un abuzator şi atunci, pentru a face față anxietății şi frustrării, copilul se retrage într-o lume a lui, oferită de mediul online, unde se simte în siguranţă, fără acele discuţii sau abuzuri.

- Ce se întâmplă, de fapt, în spatele ecranului?

- Ecranele, în sine, sunt fascinante şi cu cât petrecem mai mult timp în faţa lor, cu atât devenim mai dependenţi de ele. Acestea afectează creierul, mai ales unul în dezvoltare, prin reducerea sensibilităţii receptorilor de dopamină, iar aceştia sunt responsabili în circuitul stimulent-motivaţie din creier. În spatele ecranelor ne deconectăm total de la aici şi acum. Chiar dacă purtăm conversaţie cu cineva, tot ce este palpabil în jurul nostru nu mai există. În spatele ecranului suntem noi cu gândurile noastre şi cam atât. Este o fugă disperată de realitate. Când realizăm acest lucru şi ne vedem singuri, cu siguranţă o să ne simţim descurajaţi, nedoriţi şi putem ajunge şi la depresie.

„Orice dependenţă este o problemă serioasă“

- Care sunt cele mai mari riscuri la nivel psihologic?

- Fără telefon, am ajuns să simţim că nu suntem compleţi. Activităţile online ne oferă senzaţia că suntem mai prezenţi în viaţa celorlalţi, că existăm peste tot. Dar orice dependență este o problemă serioasă. Aceasta afectează nu numai persoana în cauză, ci pe toți cei care îl înconjoară. Riscul este pierderea hobby-urilor și distracțiilor anterioare, ca urmare a unei astfel de dependenţe. Pierderea relațiilor sociale, a oportunităților educaționale și sportive este rezultatul utilizării necorespunzătoare a internetului. Certuri și minciuni cu privire la utilizarea internetului, impulsivitate ridicată și un circuit de recompense extrem de activ, care se datorează în mare parte maturizării neurobiologice incomplete a creierului adolescentului.

- Ce sfaturi le daţi părinţilor pentru a-şi putea controla copiii în acest sens?

- În primul rând, chiar dacă pare ciudat, să nu le interzică folosirea dispozitivelor, însă trebuie stabilită o perioadă determinată şi sub stricta observaţie a lor. Copiii pot să aibă acces independenţi doar în momentul în care aceştia nu caută să-şi satisfacă nevoile emoţionale în aceste dispozitive, ci este doar o formă de informare şi de comunicare. Pot să creeze momente de calitate cu aceştia şi să le folosească împreună cu ei într-un mod plăcut. Este foarte important să îi asculte sincer când aceştia le comunică ceva, indiferent cât de banal este. Copiii şi adolescenţii care vor simţi că au atenţia părinţilor nu vor încerca nici să trişeze, nici să se cufunde într-o lume paralelă.

- Au fost cazuri de sinucidere…

- Din păcate, au fost şi sunt. Exact cum în viaţa reală există posibilitatea să întâlneşti prădători care se hrănesc cu durerea şi teama oamenilor, şi în viaţa virtuală ai şansa să îi întâlneşti, pentru că acolo duc o viaţă unde se pot ascunde foarte uşor, pot trăi în anonimat. Multe persoane cu diferite boli psihice au intrat în diferite jocuri cu copii şi i-au manipulat în direcţii oribile. Aceştia mizează foarte mult pe frică şi pe ruşine.