de Ștefania Băcanu şi Florica Pintea
Menopauza, dar mai ales simptomele care o însoțesc, reprezintă o continuă provocare pentru femeile care au ajuns în această etapă a vieții. Terapia de substi- tuție hormonală este una dintre variantele de tratament, cea mai indicată, spun specialiștii, cu ajutorul căreia, simptomele pot fi ținute sub control mai ușor. Alina Rusu, medic specialist endocrinolog la Clinica DigestMed, ne-a vorbit despre această formă de tratament, în ce constă, când este indicată, ce riscuri prezintă, dar mai ales, în ce situații este indicată.
„Diminuează intensitatea simptomelor neplăcute ce apar la menopauză”
- Ce este terapia de substituție hormonală?
- Terapia de substituție hormonală presupune să înlocuim din exterior hormonii produși de ovare în mod natural, al căror nivel scad foarte mult pe măsură ce femeile se apropie de menopauză. Rolul ei este să diminueze, să scadă în intensitate simptomele neplăcute ce apar la menopauză, generate de scăderea secreției hormonale ovariene. Acestea pot fi transpirații excesive, în special nocturne, acele bufeuri, adică valuri de căldură însoțite de sudoare și înroșirea pielii, în special la nivelul feței, ce durează aproximativ 15 minute, schimbări ale dispoziției, scăderea dorinței sexuale, uscăciune vaginală, durere la contactul sexual, tulburări de atenție și memorie, insomnii. Un alt rol foarte important este prevenția scăderii densității osoase care se accelerează de la menopauză și duce la osteoporoză. Durata simptomatologiei de menopauză variază și, din păcate, pot să dureze de la trei-patru ani, la peste 13 ani.
- Se poate, totuși, și fără ea?
- Sigur că se poate. În general, apelează la terapie femeile care experimentează simptome de menopauză de intensitate foarte crescută, care le afectează calitatea vieții de zi cu zi și cele cu risc crescut de a dezvolta osteoporoză. Sunt și femei care trec prin această perioadă a menopauzei cu foarte puține simptome sau chiar fără să remarce vreun disconfort.
„Dispar transpirațiile nocturne și bufeurile”
- În ce constă această terapie?
- Se administrează fie doar estrogen, femeilor care, dintr-un anume motiv, au fost nevoite să efectueze histerectomie, fie o combinație de estrogen și progesteron. De asemenea, există mai multe căi de administrare a preparatelor: pe cale orală, transdermic, adică la nivelul pielii, sub formă de creme, geluri sau plasturi din care se eliberează lent hormonii, și intravaginal, sub formă de capsule vaginale, creme sau inele vaginale. Din păcate, în România ne confruntăm cu o lipsă a medicamentelor folosite în acest tip de terapie. Se găsesc foarte greu atât preparatele cu administrare orală, cât și preparatele cu administrare topică.
- Ce beneficii aduce organismului administrarea de estrogen și progestativ?
- Principalele beneficii sunt ameliorarea simptomelor de menopauză: îmbunătățirea calității somnului, dispariția transpirațiilor nocturne și a bufeurilor, ameliorarea uscăciunii vaginale și a durerii din timpul actului sexual și prevenția osteoporozei. Există studii care au arătat că terapia hormonală de menopauză combinată scade riscul apariției cancerului colo-rectal și a celui endometrial.
„Se începe, ideal, la femeile cu vârsta mai mică de 60 de ani”
- Care sunt factorii de care se ține cont în stabilirea terapiei?
- Se iau în calcul vârsta femeii, intensitatea simptomelor de menopauză și bolile asociate. Se discută în amănunt, se fac analize de sânge, ecografia de sân și cea pelvină și, în unele cazuri, se poate recomanda și un consult hematologic sau cardiologic.
- Ce analize sunt necesare?
- În principal, avem nevoie de analize uzuale de tipul lipidogramei (cholesterol, trigliceride, HDL, LDL), glicemia și dozarea de FSH și estradiol. De asemenea, atât la inițiere, cât și pe parcursul tratamentului, vom efectua ecografia de sân sau mamografia, ecografia pelvină și testul Babeș Papanicolau. În cazul suspiciunii unei afecțiuni hematologice, putem recomanda un consult hematologic.
- Când este indicat să fie începută și cât durează?
- Se începe, ideal, la femeile cu vârsta mai mică de 60 ani sau care se află în primii 10 ani de la instalarea menopauzei. Diagnosticul de menopauză se pune retrospectiv, după ce vor fi trecut 12 luni de la ultima menstră. Recomandarea ghidurilor internaționale este să administrăm terapia hormonală de menopauză pentru un timp cât mai scurt, între 5 și 13 ani, cu evaluarea anuală a riscurilor și beneficiilor. Riscurile cresc cu cât terapia este folosită mai mult timp. În general, femeile care au menopauză precoce, înainte de 39 de ani, pot urma terapie hormonală de substituție până la vârsta medie de instalare a menopauzei naturale, adică în jur de 48-51 ani.
„Prezenţa anumitor boli active sau în trecutul pacientei contraindică iniţierea tratamentului“
- Cât de importante sunt bolile de care suferă pacienta? De exemplu, dacă este cardiacă?
- Sunt foarte importante bolile de care suferă femeia, cât și riscul de a dezvolta anumite boli. În funcție de acestea, medicul endocrinolog face o selecție a femeilor ce pot urma acest tip de terapie. Există studii care au arătat că terapia hormonală combinată nu pare a crește riscul de apariție a bolii coronariene, mai ales dacă femeile au început tratamentul cât mai aproape de vârsta instalării menopauzei. Dar, nu toate femeile pot urma această terapie. Prezența anumitor boli active sau în trecutul femeii contraindică inițierea tratamentului. Există patologii în care este interzis complet tratamentul, dar există și patologii în care tratamentul se acordă după cântărirea cu foarte mare grijă a riscurilor și a beneficiilor.
- Când nu se administrează?
- Terapia estrogenică nu se administrează în următoarele cazuri: cancer mamar existent, suspiciune de cancer mamar sau istoric personal al bolii, sângerare vaginală a cărei cauză este necunoscută, suspiciunea sau prezența cancerului endometrial, tromboza venoasă profundă, embolism pulmonar sau prezența bolii în istoric, boli tromboembolice în prezent sau prezența în trecut a accidentului vascular cerebral sau a infarctului miocardic, alterarea funcției hepatice, trombofilii, deficit de antitrombină, deficit de proteină S sau proteină C, și dacă există suspiciunea sau confirmarea unei sarcini. De asemenea, în următoarele cazuri, se impune precauție: boală a veziculei biliare, diabet, hipertrigliceridemie importantă (> 400 mg/dl), meningiom be- nign, hipoparatiroidism, la persoanele cu risc mediu sau crescut de a dezvolta cancer mamar, la persoanele cu risc crescut de boli cardiovasculare, în caz de migrenă.