de Roxana-Ioana Ancuța
Terapia somatică implică o abordare cu accent pe conexiunea dintre minte și corp, recunoscând că emoțiile, traumele și stresul nu sunt doar fenomene mentale, ci sunt, de asemenea, stocate și exprimate în corp. Poate fi deosebit de utilă, spune Elena A. Olaru (medalion; nutriționist specializat în afecțiuni metabolice și hormonale și psihonutriționist), persoanelor care au experimentat traume legate de accidente, pierderi, senzații fizice, furie, durere, dezastre natu- rale, agresiuni sexuale sau fizice, abuz emoțional, neglijență sau opresiune.
„Vede persoana ca pe un întreg, integrând mintea și corpul”
- Ce aduce în plus terapia somatică față de alte forme de terapie?
- Spre deosebire de terapiile tradiționale, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală (CBT), care se concentrează în principal pe gânduri și comportamente, terapia somatică aduce o dimensiune fizică în procesul de vindecare, recunoscând rolul corpului în stocarea și exprimarea traumei și emoțiilor. Terapia somatică vede persoana ca pe un întreg, integrând mintea și corpul. Acest lucru duce la o înțelegere și la o vindecare mai profundă, deoarece nu se ignoră impactul fiziologic al experiențelor emoționale. În vreme ce multe terapii se concentrează pe schimbarea gândurilor sau comportamentelor, terapia somatică vizează direct reglarea sistemului nervos, care poate fi crucial pentru cei care au suferit traume severe ori stres cronic.
- Ce fel de probleme pot fi abordate și rezolvate prin terapia somatică?
- Terapia somatică este un instrument puternic pentru vindecarea traumei și promovarea rezilienței. Poate fi deosebit de utilă pentru persoanele care au experimentat traume legate de accidente, pierderi, senzații fizice, furie, durere, dezastre naturale, agresiuni sexuale sau fizice, abuz emoțional, neglijență sau opresiune.
„Încurajează explorarea emoțiilor asociate cu senzațiile corporale”
- Cum funcționează tehnicile somatice pentru a regla sistemul nervos autonom?
- Există mai multe mecanisme care reglează sistemul nervos autonom, care include sistemul nervos simpatic (responsabil pentru reacția „luptă sau fugi”) și sistemul nervos parasimpatic (responsabil pentru starea de „odihnă și digestie”). Iată care sunt şi cum funcționează acestea: conștientizarea corporală. Practicienii încurajează clienții să-și concentreze atenția pe senzațiile din corp: observarea respirației, tensiunii musculare, ritmului cardiac și alte senzații interne. Conștientizarea corporală ajută la identificarea și eliberarea tensiunilor acumulate și a răspunsurilor de stres stocate în corp. Respirația controlată. Tehnicile de respirație, cum ar fi respirația profundă și diafragmatică, sunt folosite pentru a activa sistemul nervos parasimpatic, care induce o stare de relaxare și calm. Respirația lentă și controlată poate reduce reacțiile de stres și de anxietate. Exercițiile de împământare, cum ar fi simțirea picioarelor pe podea sau apăsarea palmelor pe suprafețe solide, ajută la readucerea atenției în prezent și la stabilizarea sistemului nervos. Toate aceste tehnici pot ajuta la eliberarea treptată a tensiunii, permițând corpului să descarce energia blocată de răspunsurile de stres nerezolvate și încurajând explorarea emoțiilor asociate cu senzațiile corporale.
- La ce fel de experiențe se pot aștepta oamenii în timpul unei ședințe de terapie somatică?
- Etapele inițiale implică stabilirea unui sentiment de siguranță și de încredere între terapeut și client. Terapeutul ajută clientul să identifice senzațiile fizice care apar în corpul său atunci când se simte stresat, de la tensiune, căldură, frig, la furnicături sau orice altă senzație resimțită. Clientul este încurajat să localizeze aceste senzații în diferite părți ale corpului, identificând unde anume simte disconfort sau tensiune. Acest proces se numește resourcing și implică identificarea resurselor interne și externe care pot ajuta clientul să se simtă mai împământat și prezent în corpul său. Etapele intermediare implică lucrul cu fragmente mici ale experienței traumatice la un moment dat, pentru a evita copleșirea clientului cu întreaga experiență dintr-o dată. Terapeutul ajută clientul să penduleze între amintirea traumatică și o resursă, cum ar fi o amintire plăcută sau o senzație fizică, pentru a ajuta la reglarea sistemului nervos. Această etapă poate implica plânsul, exprimarea verbală a sentimentelor sau alte manifestări emoționale. Etapele finale implică integrarea experienței traumatice în viața clientului într-un mod care promovează reziliența și vindecarea. Terapeutul poate folosi o varietate de tehnici, cum ar fi atingerea, mișcarea și meditația, pentru a ajuta clientul să se simtă mai prezent în corpul său și pentru a promova relaxarea și vindecarea.
„Respiraţia corectă şi mişcările corporale sunt esenţiale”
- Ne puteți da câteva exemple de exerciții pe care le-am putea practica și noi acasă?
- Unul dintre ele ar fi respirația conștientă care are două moduri: respirația profundă, ce ajută la calmarea sistemului nervos și la promovarea relaxării, și respirația diafragmatică ce concentrează respirația în abdomen pentru a elibera tensiunea și a îmbunătăți oxigenarea. Apoi, mișcările corporale, inclusiv acele mișcări lente și deliberate ce îmbunătățesc conștientizarea corporală și eliberează tensiunea sau, la alegere, yoga somatic ori stretchingul care ajută la eliberarea tensiunii musculare și la îmbunătățirea flexibilității. Legat de tehnicile de împământare, dacă locația permite, vom sta desculți pe pământ sau pe podea pentru a simţi conexiunea cu solul. Dar putem merge și pe vizual, totuși, în acest caz intervenind terapeutul care va pune clientul să vizualizeze rădăcini care conectează corpul la pământ pentru a crea un sentiment de stabilitate și siguranță. De asemenea, dansul, tremuratul sau mișcarea ritmică sunt benefice pentru a elibera tensiunea stocată, la fel și meditația, automasajul sau alte practici de relaxare care promovează autoreglarea sistemului nervos. Recomand și resourcing sau conectarea cu amintiri plăcute. Focalizarea pe amintiri pozitive pentru a consolida sentimentul de siguranță.
„Este esenţial să cultivăm o serie de practici şi obiceiuri sănătoase care să contribuie la bunăstarea fizică, emoţională şi mentală“
- Ce trebuie să facem pentru a fi bine cu noi?
- Este esențial să cultivăm o serie de practici și obiceiuri sănătoase care să contribuie la bunăstarea fizică, emoțională și mentală. Să ne petrecem timp gândindu-ne la cine suntem, la valorile și la scopurile noastre. Să îmbrățișăm atât punctele noastre forte, cât și slăbiciunile, recunoscând că nimeni nu este perfect. Să încorporăm în rutina zilnică activitatea fizică pentru că ajută la reducerea stresului și îmbunătățește sănătatea generală, să avem o dietă echilibrată, bogată în legume, fructe cu indice glicemic mic, proteine și carbohidrați complecși. Să ne asigurăm că dormim suficient pentru a ne reîncărca corpul și mintea. Să găsim modalități sănătoase de a ne exprima sentimentele, cum ar fi vorbitul cu un prieten, ținerea unui jurnal sau terapia. Să practicăm tehnici de relaxare precum meditația, yoga și respirația profundă, să ne angajăm în activități care ne stimulează mintea, cum ar fi cititul, cursurile online sau hobby-urile intelectuale. De asemenea, să folosim tehnici de gestionare a stresului, cum ar fi planificarea și prioritizarea sarcinilor, să stăm în relații sănătoase și să ne înconjurăm de oameni care ne susțin și ne încurajează. Trebuie să învățăm să spunem „nu” atunci când este necesar, protejându-ne astfel timpul și energia.