de Roxana-Ioana Ancuța

Fiziognomia este disciplina prin care se pot determina comportamenul uman înnăscut, caracterul sau temperamentul unei persoane, aflând, în urma analizei feței sale, cu cine avem de-a face dincolo de orice fel de context, de cultură, de tradiție, dincolo de orice fel de educație și evenimente pe care le-a săvârșit sau nu. Despre această artă folosită pentru a identifica tipare comportamentale și a extrage informații despre individ bazate pe aspectul feței sale, ne-a explicat pe larg Suada Agachi (medalion), specialist în tehnici de citire a chipului și analiza trăsăturilor faciale.

„Fiecare trăsătură are o semnificație, o simbolistică și o definiție”

- De ce ați ales acest drum, explorarea lumii citirii feței?

- Drumul acesta există în fiecare dintre noi, deorece cu toții ne naștem având instinctul de a-l cunoaște pe celălalt și, mai exact, de a-l recunoaște. De a-l scana, de a ne da seama cu cine avem de-a face. E femeie sau bărbat, copil sau un bătrân? E din aceeași nație cu noi sau face parte din alte popoare? Este bun sau rău? Sincer sau mincinos? Un prieten sau un dușman? Deci nu a fost o căutare personală, însă drumul în sine pot spune că exista în fața mea. Iar dorința de a cunoaște comportamentul și natura umană m-au făcut să mă specializez în arta citirii chipului, pentru a înțelege cine suntem noi, ce suntem și ce putem face, la fel cum și cine nu suntem încă, dar ce putem fi. Prin urmare, tehnica citirii chipului m-a putut ajuta în a analiza omul dincolo de aparențe, pentru a știi cine este cel cu care tocmai m-am întâlnit față în față.

- Cu ce se ocupă studiul fizionomiei?

- Cu analiza fiecărei trăsături luate și separat dar și împreună. Se studiază părul, textura și culoarea lui, fruntea, sprâncenele, inclusiv forma și culoarea lor, arcadele, pleoapele, forma ochilor și culoarea lor, privirea, nasul, cu forma lui, expunerea nărilor, obrajii, pomeții, șantul nasolabial, forma gurii, limba, dinții, maxilarul și mandibula, bărbia, conturul și textura feței, culoarea pielii, carnația de pe chip, anumite semne care pot apărea pe chip precum alunițele, coșurile și pistruii. Sau chiar și petele, dobândite în timpul vieții. Mai departe, se studiază urechile cu forma și expunerea lor și direcția în care sunt așezate, gâtul, studiul extinzându-se peste corpul uman și incluzând forma mâinilor, a degetelor și a unghiilor, proporțiile trupului, picioarele cu toate detaliile specifice fiecăruia în parte. Se mai studiază și tipul de respirație pe care îl are un om, la fel și glasul. Aici se oprește studiul fizionomiei.

„Atât soarta, cât și destinul sunt scrise pe faţă”

- Ce vedeți pe fața oamenilor atunci când stați de vorbă cu ei?

- Cu toții putem observa, atunci când stăm de vorbă cu cineva, atât starea sa de sănătate, cât și cea emoțională. Starea de bine sau de mai puțin bine. Dar ce pot spune că apare în plus, este capacitatea de a-mi da seama cine este acel om cu adevărat. Iar cheia nu este doar să citești omul din fața ta, dar, după ce l-ai citit printr-o tehnică anume, să știi cum să te comporți cu el, nu în funcție de cum ți-ai dori tu ca el să fie, ci de nevoia lui.

- Cum interpretați trăsăturile feței pentru a determina personalitatea cuiva?

- Fiecare trăsătură are o semnificație, o simbolisitcă și o definiție. În funcție de aceste baze, deslușesc ce înseamnă, de exemplu, un fir de păr subțire, ce înseamnă culoarea ochilor verzi, pomeții proeminenți și alunițele în anumite zone ale feței. Prin definiția fiecărei trăsături luate separat, dar și a unor trăsături combinate, se poate determina caracterul unei persoane.

- Ne este scrisă pe chip soarta?

- Și soarta, dar și destinul. Țin să menționez că acești doi termeni nu sunt sinonimi. Soarta este ceea ce nu poți schimba niciodată, iar destinul ceea ce poți alege în drumul vieții tale. Soarta e, de exemplu, faptul că te-ai născut femeie, și nu bărbat. Chiar dacă mâine vrei să-ți schimbi orientarea ori să intervii cu operații în această direcție, felul în care te-ai născut este soarta proprie și așa rămâne. Din soartă fac parte, de asemenea, și părinții tăi. Și, la fel, faptul că sunt așa cum sunt, nu îi poți schimba, chiar dacă fugi de ei sau te dezici de ei. Soarta este ceva prescris. Predefinit. În schimb, destinul îți conferă posibilitatea unor alegeri. Se spune că omul are destinul în propriile sale mâini, făcându-și singur destinul, dar niciodată în afara sorții care i-a fost scrisă. Adică fiecare om este limitat de soarta sa în a-și prescrie sau lansa un tip de destin. Destinul poate fi ușor schimbat, soarta niciodată. Iar oamenii care se răzvrătesc împotriva sorții, suferă cel mai mult. Mai bine ar fi să se răzvrătească împotriva unui destin deoarece și l-au făcut cu mâna lor și, astfel, mai au timp să îl schimbe. Și da, soarta se vede pe chip, deoarece vezi că cineva este femeie și nu e bărbat, îl vezi pe om cu anumite trăsături care nu se schimbă niciodată, precum forma frunții - și mă refer în mod natural, nu prin operații. Oamenii nu își pot schimba soarta nici măcar atunci când își fac operații estetice complete, în schimb își pot îmbunătăți sau distruge destinul. Iar prin aceste modificări faciale care intervin din exterior către chip nu schimbă destinul. Schimbările pot avea loc doar când pleacă din interior către exterior, adică din sufletul omului, din mentalitatea sa.

„Cunoscându-ne propriul chip, ne putem da seama cine suntem dincolo de acest înveliș”

- Există posibilitatea de a ne înțelege singuri trăsăturile feței și, în funcție de acestea, să putem corecta anumite carențe în ceea ce privește personalitatea noastră?

- Desigur! Putem, în primul rând, să ne analizăm propriul nostru chip, știind tehnica în sine și cunoscând fiecare trăsătură și semnificația ei. Cunoscându-ne propriul chip, ne putem da seama cam cum este înăuntrul nostru, cine suntem dincolo de acest înveliș. Sunt oameni care spun că nu poți judeca o carte după copertă. Noi nu suntem coperți și nici cărți. Nu suntem un obiect fără suflare. Însă sufletul și trăirile noastre interioare produc modificări în exterior. Astfel, ne putem da seama ce există în interiorul nostru. Analizând și având această hartă a sufletului nostru pe chip și chiar pe trup. Există femei care cred că dacă își vor face anumite ajustări ce țin de înfrumusețare, se va schimba ceva și în sufletul lor. Dar nu este așa. Se schimbă percepția, poate se schimbă încrederea în sine, dar nu se schimbă părțile sufletului. Dacă un om spune că s-a schimbat, dar pe chipul său nu se reflectă acest aspect, nu ne putem lua după ce spune. Sufletul îl trădează, deoarece nu s-a imprimat pe chip. Chipul nostru este o hartă. Știind care îți sunt carențele, le poți corecta.

„Fizionomistul nu trebuie să judece persoana din faţa sa“

- Ce considerente etice ar trebui avute în vedere atunci când se practică metoda citirii fizionomiei?

- Personal am clădit anumite norme pentru a deveni cu adevărat un profesionist în acest domeniu, și voi menționa câteva: niciodată un fizionomist nu va analiza sau nu va proiecta asupra interlocutorului propria lui subiectivitate în urma experiențelor dobândite cu o persoană asemănătoare cu cea pe care tocmai o analizează. Trebuie să aibă o cultură generală bună și să înțeleagă foarte bine oamenii din fiecare cultură, tocmai pentru a putea rămâne ancorat în manifestarea care i se cere acelui om, în funcție de cultura din care face parte. Nu trebuie să judece persoana din fața sa după chestiuni ce țin de bogăție, sărăcie, de faptele săvârșite, oricât de grozave sau de rele ar fi ele, însă poate să-l ducă într-o direcție în care respectivul va săvârși o faptă mai des, mai rar sau deloc. Nu va emite niciodată judecăți legate de credințele, principiile, de cultura și religia celorlalți din fața sa. Fizionomistul nu face terapie cu cel din fața sa. Actul terapeutic este o altă secțiune sau nișă din analiza fizionomiei în care, la cerere, se dau sfaturi, ajutor sau corecții de personalitate, pentru ca persoana în cauză să își modifice anumite părți sufletești care se vor reflecta la un dat pe chip. Chipul pentru noi, fizionomiștii, este doar o hartă prin care călătorim prin sufletul omului, atunci când se cere acest lucru, oferindu-se în această direcție o îndrumare. Repet, fizionomia eliberează omul de judecăți, prejudecăți și etichetări. Nu îl încarcerează. Ca fizionomist, rolul tău este să îi redai nădejdea cuiva. Este bine să se știe că această formă de cunoaștere îl ajută foarte mult să se elibereze, să se cunoască, să accepte, să înțeleagă și să trăiască împăcat și fericit.