de Simona Soare
Epilepsia este o afecțiune neurologică, care se caracterizează prin convulsii recurente. Simptomele convulsive pot include confuzie temporară, mișcări necontrolate ale membrelor, pierderea cunoștinței, anxietate. Frecvent, aceste crize de epilepsie sunt confundate cu afecțiuni psihologice, iar diagnosticul este întârziat. Cum poate fi de ajutor tratamentul homeopat în epilepsie, aflați de la doctorul Laura Zăinescu (foto), specialist în medicină alternativă (www.kameddra.ro).
„Zincul se prescrie celor veșnic nemulțumiți și furioși”
- Ce rol are homeopatia în tratarea epilepsiei?
- Homeopatia este o medicină de tip holistic, care privește pacientul ca un întreg: plan fizic, emoțional și mental. Această terapie are rolul de a stimula capacitatea de vindecare a organismului, prin folosirea medicamentelor preparate din substanțe de origine minerală, vegetală și animală, fiind eficientă în multiple afecțiuni, inclusiv în epilepsie.
- Ce remedii homeopate sunt utilizate în epilepsie?
- Homeopatia are efecte benefice în tratarea epilepsiei. Remediile homeopate folosite în această boală diferă în funcție de tipul fiecărui pacient, potrivit lui Roger Morrison, autorul cărții „Ghid practic de remedii homeopatice”. De pildă, pacientului vorbăreț, gelos, suspicios, furios, care înjură, folosește glume deocheate și dorește să fie dezbrăcat complet, i se potrivește remediul homeopat Hyoscyamus. Pacientul Hyoscyamus face convulsii după o spaimă, înainte de menstruație și de somn. El are tresăriri, spasme, convulsii ale extremităților. Un alt remediu homeopat este Zincul, care se prescrie pacienților care sunt veșnic nemulțumiți și furioși. Ei fac greșeli de vorbire și de scriere, sunt superstițioși, țipă și nu suportă zgomotele, se confruntă cu tresăriri, fasciculații, convulsii și au o agitație a picioarelor (sindromul picioarelor neliniștite). Totodată, noaptea în pat, își mișcă fără încetare membrele inferioare (tălpile), somnul devenind astfel imposibil. Un alt tip de persoană extravertită este pacientul Argentum Nitricum. Acesta este plin de veselie, nu este stăpân pe procesele mentale, emoțiile și acțiunile sale. Are impulsuri necontrolate, care pot deveni gânduri obsesive, cum ar fi dorința de a sări de la înălțime sau de a face rău altora. El este anxios când se gândește cu anticipație la o întâlnire sau la un examen. Este grăbit, dar poate să aibă și senzația de greutate în picioare, convulsii, tresăriri, spasme, tremurături, parestezii.
„Stramonium este indicat pacientului violent”
- Ce alte medicamente homeopate sunt de ajutor?
- Cuprul este un alt medicament homeopat, care este potrivit pentru persoanele extrem de necomunicative, cu minte lentă, care scot sunete nearticulate înainte de declanșarea crizei convulsive: zbiară, țipă. Există posibilitatea ca pacientul Cupru să devină albastru la față (cianotic), în timpul convulsiilor. De asemenea, pot apărea crampe musculare la nivelul mâinilor, picioarelor sau gambelor, care se agravează în timpul somnului și al actului sexual. Degetele mari sunt strânse în palme și încleștate în pumni. Pacientul Agaricus are frică de cancer, mergând până la cote extreme. El este neîndemânatic, are spasme, tremor și fasciculații ale tuturor mușchilor. Baryta Carbonica este remediul homeopat destinat pacienților care au o dezvoltare mentală întârziată și un comportament infantil. Acest pacient simte nevoia să fie încurajat, fiind foarte influențabil. Își roade unghiile și poate avea senzația de șoc electric. Un alt medicament homeopat, Stramonium, este indicat pacientului furios și violent, capabil de crimă. Aceste tulburări au apărut după o spaimă declanșată, de obicei, de evenimente violente sau după ce a fost la un pas de moarte. Noaptea, el țipă, se ridică în șezut fără a fi cu adevărat treaz. Convulsiile apar după un traumatism la cap, vaccinare, spaimă, meningită.
„Cauza profundă provine deseori din copilărie”
- Care sunt cauzele apariției epilepsiei?
- Epilepsia este cauzată de o hiperexcitabilitate între celulele creierului. Potrivit lui Jacques Martel, în cartea „Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor”, influxul nervos acumulat creează o supraîncărcare și formarea unor unde de șoc, ce atacă celelalte părți ale creierului. Cauza profundă a epilepsiei provine deseori din copilărie, chiar și din perioada intrauterină. Copilul respectiv s-a culpabilizat, iar acest lucru l-a urmărit toată viața. Poate fi vorba despre un abuz sexual ori despre o situație din copilărie percepută ca un abuz sau ca o separare.
„Există persoane care își pierd complet cunoștința”
- Cât de intense sunt crizele de epilepsie?
- Crizele de epilepsie au diverse intensități. De exemplu, există persoane care își pierd cunoștința timp de câteva secunde. Acest lucru indică faptul că persoana respectivă vrea să fugă de o anumită situație, întrucât consideră că are responsabilități prea mari. Creierul se supraîncălzește, deoarece se concentrează prea mult asupra părții raționale în loc să trăiască în mod mai spontan, să aibă acces la partea emoțională. O criză de epilepsie poate reflecta un conflict interior extrem, care se manifestă printr-o mare violență îndreptată asupra propriei persoane. Există persoane care își pierd complet cunoștința și care suferă de convulsii destul de puternice, timp de cinci până la zece minute. Atunci când trece printr-o asemenea situație, pacientul consideră că viața îi aduce doar furie, violență, disperare. Se simte persecutat și vinovat de violența care se dezvoltă în el și o refulează. Această stare mai este denumită și „marele rău”.
„Epilepticul trăiește o angoasă puternică”
- Cum resimte pacientul acest „mare rău”?
- Persoana afectată de aceste crize simte că trăiește într-o închisoare, că libertatea i-a fost răpită și că se confruntă cu un dușman, de cele mai multe ori, necunoscut. Ea opune atât de multă rezistență, încât corpul trebuie să se elibereze de această supraîncărcare de frustrări. Epilepticul trăiește o angoasă puternică, iar aceasta îl face să piardă controlul asupra comenzilor sale. El se teme că va pierde ceva sau pe cineva, că va fi despărțit de acel lucru sau de persoană.
- Ce alte semnificații emoționale mai poate avea o criză de epilepsie?
- Criza de epilepsie poate fi percepută ca un mod de a obține mai multă atenție sau de consolidare a sentimentului de superioritate. Epilepsia poate avea la bază, totodată, consecința unei frici foarte mari față de moarte, de boală, dar și frica de a pierde pe cineva drag. Corpul transmite pacientului să nu mai trăiască ca un prizonier al propriilor gânduri. Pot apărea probleme de motricitate, legate de frică, atunci când persoana trebuie să meargă la o înmormântare și ea nu își dorește acest lucru.
„Este important să aibă o abordare pozitivă a vieţii“
- Cum ar trebui să se raporteze pacientul la această boală?
- Este important ca persoana care suferă de epilepsie să se relaxeze, să aibă o abordare pozitivă a vieții. „Accept să mă relaxez și să îmi trăiesc viața din plin, mult mai spontan. Renunț să îi mai controlez pe ceilalți. Mă eliberez de toate aceste emoții pe care vreau să le împărtășesc cu ceilalți, știind că este singura modalitate de a ieși din închisoarea pe care am construit-o. Astfel, îmi voi găsi adevărul și locul ce mi se cuvine”, a scris Jacques Martel, în cartea sa „Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor”.
- Ce contraindicații și reacții adverse au remediile homeopate?
- Remediile homeopate sunt lipsite de contraindicații și de reacții adverse, acestea fiind avizate de către organismele internaționale de autorizare a medicamentelor.