de Cătălina Tăgârţă
Organele corpului uman sunt componente inseparabile ale întregului organism, ele au legături energetice şi nervoase directe cu punctele reflexogene corespunzătoare. Reflexoterapia e o terapie zonală, introdusă în Occident de William Fitzgerald la începutul secolului al XX-lea. Aceasta se execută prin apăsarea unor puncte situate pe extremităţile corpului şi poate rezolva majoritatea problemelor de sănătate sau cel puţin oferă o stare generală mai bună. Florina Buluş (foto), reflexoterapeut şi reprezentanta MentorMacro.com, predă această terapie în cadrul clinicii sale de 16 ani şi ne-a spus mai multe despre beneficiile procedurii.
„Cel mai bine e să se lucreze pe picior”
Reflexologia nu poate explica la nivelul ştiinţific al medicinei alopate existenţa proiecţiei la extremităţi a organelor interne. Această cunoaştere aparţine medicinei alternative. „Reflexoterapia constă în apăsarea, mai exact masarea punctelor zonale reflexogene de la extremităţi, care corespund părţilor dureroase ale corpului. Zonele reflexogene ale corpului sunt palmele, tălpile, irisul, colonul, coloana vertebrală şi urechile, în cadrul acestora din urmă terapia numindu-se auriculoterapie, şi este practic o ramură distinsă de reflexoterapie. Pentru că irisul sau colonul, de exemplu, nu pot fi masate, cel mai bine e ca reflexoterapeutul să lucreze pe picior”, ne-a spus specialista în domeniu, Florina Buluş.
„Fiecare punct reflexogen e notat pe hartă cu un număr”
Rolul reflexoterapiei este să îmbunătăţească circulaţia sangvină şi limfatică, dar e importantă şi pentru detoxificarea organismului. „E indicat să se lucreze într-o anumită ordine. Se începe cu piciorul drept şi se continuă cu piciorul stâng, într-un program de 45-50 de minute, timp în care trebuie respectate şi zonele care se lucrează. Adică se începe cu cheia de interior şi se termină cu cheia de ieşire, respectiv ganglionii”, ne-a explicat reflexoterapeuta. Cu alte cuvinte, dacă vă uitaţi de curiozitate pe o hartă de reflexoterapie veţi observa că fiecare punct reflexogen e notat cu un număr, iar regula este ca de fiecare dată să începeţi cu numărul unu şi să continuaţi, în ordine, până la final. De la punctul unu începe plexul solar, sistemul neurovegetativ, urmează suprarenalele, şi totul se încheie cu ultimul număr, care corespunde ganglionilor.
„În timpul şedinţei, masajul se efectuează în dispersie”
Potrivit reflexoterapeutei Florina Buluş, în prima şedinţă se lucrează pe toate punctele, apoi sistemul glandular şi glandele sistemului de excreţie şi ganglionii, plus sistemul endocrin, în funcţie de afecţiunea care este „depistată” la palpare, pentru că reflexoterapeutul poate pune propriul diagnostic. „În timpul şedinţei se lucrează în dispersie, adică în sens invers acelor de ceasornic, pentru că energia trebuie împrăştiată. Dacă simţim la deget ca un nisip înseamnă că e o boală uşoară, dar când se simte ca un bob de orez, afecţiunea este cronică. De fapt, aşa ne şi dăm seama de gravitatea bolii la nivelul organelor”, ne-a mai spus specialista.
„E de preferat ca pacientul să stea întins pe pat”
În timpul şedinţei e de preferat ca pacientul să stea întins pe pat, cu faţa în sus şi cu mâinile pe lângă corp. Şi în fotoliu poate fi o poziţie bună dacă va sta cu picioarele întinse în braţele masorului. „Masajul poate fi făcut şi de propria persoană, însă, în momentul în care veţi îndoi piciorul, efectul nu va mai fi la fel de bun. Motivul este că se lucrează energetic şi, odată îndoit membrul, energia nu mai «curge» în linie dreaptă, ci se răsfrânge”, ne-a explicat reflexoterapeuta.
Acest tip de masaj se poate face atât pentru realxare, cât şi pentru detoxificare, pentru a scăpa de toxine şi a elimina mai bine lichidele din corp. „Este indicat în mai toate afecţiunile, mai puţin cancer, boli psihice sau în caz de febră mare - întrucât poate creşte tensiunea. De asemenea, e contraindicat şi persoanelor hipertensive şi celor care au pietre mari la vezica urinară sau la rinichi”, a mai spus Florina Buluş. Potrivit acesteia, mai multe detalii puteţi afla şi de pe site-ul http://mentormacro.com.
Rezolvă problemele coloanei şi stomacului
Pentru durerea de spate, de exemplu, zece şedinţe a câte 45-50 de minute pot fi suficiente, iar pentru relaxare, de exemplu, sunt recomandate doar patru-cinci şedinţe. Dacă e vorba despre afecţiuni grave, clare, cum ar fi nisip la rinichi, probleme ale coloanei, stomac sau constipaţie se recomandă zilnic câte o şedinţă, iar pentru relaxare se poate face masaj şi la interval de două-trei zile.
„E bine să vă aşteptaţi totuşi şi la efecte adverse. De exemplu, la persoanele care au toxine în corp, în primele şedinţe pot apărea stări de rău: ameţeli, stare de vomă, oboseală, greaţă sau durere locală. Mai mult, se poate resimţi efectul masajului asupra locului dureros, de exemplu la intestinul gros în caz de constipaţie sau la coloană în caz de durere a spatelui. După două-trei şedinţe însă, punctele reflexogene nu mai sunt dureroase”, a mai spus specialista.
Se recomandă să se bea cam o jumătate de litru de apă plată sau de ceai în timpul şedinţelor, pentru a elimina mai repede toxinele. „Eu recomand ceai de coada-calului, care este antiinflamator şi fixează calciul în oase”, a explicat Florina Buluş.
Dacă priviţi cele două tălpi alăturate veţi observa că ele sunt o reprezentare exactă a corpului uman. Ele reflectă conformaţia corpului: cei largi în spate au tălpi mai late, iar oamenii înalţi şi slabi au tălpi lungi şi subţiri, cu degete lungi. Remarcaţi şi curburile tălpilor, care sunt asemănătoare cu curburile coloanei vertebrale. În plus, talpa dreaptă guvernează partea dreaptă a corpului, iar talpa stângă, pe cea stângă, astfel că dacă le veţi alătura veţi avea un contur complet al corpului, cu umerii, genunchii şi şoldurile. În plus, unele afecţiuni cutanate ale picioarelor pot fi deosebit de semnificative, de exemplu o bătătură poate adesea reflecta o afecţiune a gâtului, iar îngroşarea pielii pe partea laterală a piciorului, în zona punctelor reflexogene ale umerilor, semnalează adesea o afecţiune a umărului.
• Zonele reflexogene ale corpului sunt palmele, tălpile, irisul, colonul, coloana vertebrală şi urechile.