de Cătălina Tăgârţă

Ozonoterapia este o metodă inovatoare de tratament nemedicamentos, ce foloseşte un amestec de oxigen şi ozon. Prin metodele sale, ozonoterapia modernă permite reducerea consumului de medicamente alopate şi deci a reacţiilor secundare provocate de acestea. Terapia se bazează pe principalele proprietăţi ale ozonului: antibacteriană, antifungică, antivirală, antiinflamatorie şi imunomodulatorie, de reglare sistemică a homeostaziei în organism, optimizarea funcţiei organelor şi sistemelor de organe. Potrivit coordonatoarei clinicii de medicină alternativă Geromaslan Braşov, Denisa Bogdan (foto), ozonoterapia atenuează efectele grave ale afecţiunii provocate de muşcătura de căpuşă, respectiv boala Lyme.

Elimină metalele grele şi neurotoxinele din sânge
Ozonoterapia, duşmanul microorganismelor rele, porneşte de la principiul că: la originea oricărei afecţiuni se află oxigenarea insuficientă la nivel celular, iar tratamentul bazat pe un amestec de oxigen şi ozon poate repara problema din interior spre exterior. „Acest tip de terapie duce la eliminarea toxinelor, uşurând munca sistemului imunitar. Există experţi care spun că ozonul chiar ia locul sistemului imunitar. El atenuează efectele negative ale bolii Lyme în organism, restabileşte sănătatea şi neutralizează neurotoxinele. Combate, de asemenea, starea de aciditate creată de boala Lyme, deoarece acesta are efect alcalinizant”, ne-a spus Denisa Bogdan, specialistă în ozonoterapie. Potrivit acesteia, ozonoterapia potenţează terapia cu antibiotice, prin abilitatea ozonului de a distruge spirochete, precum şi orice microb patogen (virusuri, bacterii, fungi, mycoplasmă, paraziţi). De asemenea, elimină metalele grele şi neurotoxinele din sânge şi, foarte important, este la fel de eficientă în cazurile rezistente la antibiotice. „Ozonoterapia nu induce rezistenţă şi nu acţionează asupra florei saprofite. Ameliorează calităţile reologice - fluidităţii - ale sângelui, care la rândul său duce la diminuarea hipoxiei ţesuturilor. Oferă biodisponibilitate foarte mare a oxigenului în celule, pentru a începe o cascadă de acţiuni metabolice de stimulare a sistemului imunitar. Ozonul oxidează toxine, inclusiv neurotoxine, astfel încât minimalizează reacţiile neplăcute în timpul uciderii agenţilor patogeni, elimină radicalii liberi şi ajută la inversarea pagubelor radicalilor liberi după o infecţie sistemică severă, cum ar fi boala Lyme; oxigenarea creşte statusul energetic şi alcalinizează organismul”, ne-a explicat reprezentanta Geromaslan.

Transmisă prin muşcătura de căpuşă
Lyme este o boală infecţioasă produsă de o bacterie (Borrelia Burgdorferi), transmisă prin muşcătura de căpuşă. Nu toate căpuşele sunt însă purtătoare ale bacteriei. „Lyme mai este supranumită şi «boala cu o mie de feţe», din pricina faptului că, afectând întregul organism, simptomele ei mimează foarte bine simptomele altor boli, fie fizice, fie psihice”, ne-a spus specialista în ozonoterapie. Primul semn al infecţiei este de obicei o urticarie circulară, denumită eritem migrator, care apare în una-două săptămâni de la infecţie, dar poate apărea şi la 30 de zile după muşcătura căpuşei. Această urticarie are adesea un aspect caracteristic de ţintă, cu un punct roşu central, înconjurat de o zonă de piele curată, la rândul ei înconjurată de o zonă roşie ce se extinde.
Deşi urticaria descrisă este considerată tipică pentru boala Lyme, sunt mulţi bolnavi care nu o fac. „Diagnosticul bolii Lyme este stabilit frecvent prin recunoaşterea clinică a eritemului migrator (EM) în timpul primului stadiu al infecţiei. Când acesta este absent, atipic sau nerecunoscut sunt necesare alte metode pentru a preciza diagnosticul. Diagnosticul de laborator al bolii Lyme se poate realiza prin: microscopia directă prin vizualizarea spirochetelor, culturi bacteriene, tehnici moleculare, reacţii serologice ce pun în evidenţă răspunsul imun - test EIA, IFA etapa I, testul Western blot cu specificitate mare, testul de transformare limfoblastică (LTT)”, a declarat specialista. Tratamentul bolii Lyme, depistată de timpuriu, înseamnă de obicei o cură de antibiotice administrate timp de trei-patru săptămâni, caz în care este tratabilă de cele mai multe ori. Urticaria dispare de obicei în câteva zile după începerea tratamentului, dar alte semne şi simptome pot persista mai multe săptămâni.

Se combină cu terapia ortomoleculară şi vitamina C
Potrivit reprezentantei Geromaslan, în zona hipotalamusului/pituitară a creierului, infecţia cu Borrelia Burgdorferi şi rezultatul acumulării de neurotoxine determină apariţia anomaliilor, de la modificarea poftei de mâncare, transpiraţie şi temperatură, insomnie şi vise groteşti până la psihoză. În plus, atunci când sunt ucise bacteriile apar reacţiile puternice, neplăcute, din timpul tratamentelor. „Aceasta a fost una dintre principalele provocări în eradicarea bolii Lyme, de a utiliza metode alternative eficiente pentru a încerca detoxificarea şi pentru a reduce sarcina de neurotoxine. Abordarea terapeutică a Clinicii Geromaslan în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu Lyme constă în aplicarea unei scheme ce combină ozonoterapia - metode sistemice şi metode locale, terapia Rife, terapie ortomoleculară de imunostimulare şi vitamina C”, mai spune Denisa Bogdan. Se începe cu o serie de cinci şedinţe de autohemoterapie majoră, aplicate o dată la trei zile. În paralel se fac aplicaţii locale sub forma băilor de ozon sau în saună cu ozon, iar ulterior se continuă cu o şedinţă de autohemoterapie majoră şi aplicaţii locale o dată la două săptămâni, pentru o durată de două luni, urmate de o şedinţă lunară timp de şase luni.

Are efecte miraculoase şi în alte afecţiuni
Ozonoterapie mai poate fi folosită în: cosmetică (reduce ridurile, combate celulita şi vergeturile), afecţiuni ale ficatului de origine virală sau toxică (hepatitele B, C, steatoza hepatică); terapie adjuvantă în cancer, afecţiuni artro-reumatice (artroze, hernie de disc cervicală şi lombosciatică, lombosciatică, poliartrită reumatoidă, periartrită scapulo-humerală acută şi cronică). Ozonoterapia mai e utilă în: afecţiuni circulatorii, boli de metabolism, afecţiuni vasculare şi neurologice (boala Parkinson, demenţa Alzheimer, scleroza multiplă), afecţiuni dermatologice, infecţii bacteriene, virale sau fungice, afecţiuni ale sistemului nervos, boli autoimune (lupus) sau afecţiuni digestive.

• Ozonoterapia este o terapie ce constă în injectarea sau infiltrarea unei cantităţi de amestec de oxigen-ozon prin diverse tehnici.
• Nu au voie să apeleze la ozonoterapie persoanele cu: hipertiroidism; deficit de glucoză-6-fosfat-dehidrogenată; hipertensiune arterială 160 mm Hg; accident vascular hemoragic; stări posthemoragice, şi trombocitopenii.