de Cătălina Tăgârţă

- Bioenergoterapeutul care ia durerea cu mâna

Tiberiu Molnar lucrează cu energia de la vârsta de 15 ani, iar de atunci şi până în prezent cunoscutul bioenergoterapeut a salvat mii de vieţi. De la simple migrene până la boli grave, tot ce atinge Tiberiu parcă se resetează, prinde din nou viaţă şi se însănătoşeşte. Acesta e şi motivul pentru care oameni din toate colţurile ţării îşi programează din timp şedinţele la el. Mulţi trec pragul cabinetului aduşi pe braţe, dar pleacă pe picioare, muţi de uimire. Cum e posibil aşa ceva?! Asta ne-a povestit chiar specialistul.

A scăpat o vecină de astm bronşic sever
- Tiberiu, prin mâinile tale au trecut deja mii, poate chiar zeci de mii de pacienţi. Când ai descoperit că poţi vindeca oamenii prin bioenergie?
- La vârsta de 15, după ce am citit cartea lui Jose Silva: „Tu, vindecătorul”. Atunci a început să mă atragă domeniul de autovindecare şi de autoechilibrare. Eram efectiv obsedat, numai despre asta vorbeam la şcoală şi încercam să fac cunoştinţă cu cât mai mulţi oameni care se ocupă de acest domeniu. Aşa am ajuns, prin psihologul şcolii, la domnul Turak Ladislau, care era vicepreşedintele „Societăţii de Parapsihologie” din Timişoara, parapsiholog şi om cu experinţă în terapia cu bioenergie. El mi-a arătat prima oară cum se pot practica aceste tehnici, iar după aceea am început să tratez colegii de şcoală, vecinii, persoane cu probleme mai grave şi mai simple. Apoi am participat la un curs organizat la Timişoara de Alexandra Moşneaga, iar la 17 ani am obţinut titlul de Maestru Extrasens, categoria internaţională. Am fost singura persoană căreia i s-a dat asemenea titlu înainte de majorat. Atunci am început să apar şi în presa din Timişoara, care a adus la mine foarte mulţi oameni cu probleme, şi am început să capăt şi mai multă experienţă, dezvoltând astfel metoda mea personală de a lucra prin bioenergie.

- Care a fost primul caz tratat?
- O colegă de clasă, pe care o durea groaznic gâtul. I-am aplicat nişte pase, iar pentru zece minute i-a trecut durerea. Apoi am tratat o vecină de bloc din Timişoara. Avea astm bronşic sever, iar în câteva zile a putut să renunţe la sprayul pe care îl folosea şi la medicamente, iar doctorul care o ţinea sub observaţie a văzut şi el că nu mai are nimic. Astea sunt cele două cazuri care m-au entuziasmat şi mi-au dat aripi. Dar cert e că eu n-am vrut să practic neapărat bioenergie, ci m-a fascinat autocunoaşterea. Însă, văzând rezultatele, lumea nu te lasă în pace, te caută şi te roagă să îi rezolvi problemele, aşa că măcar câteva ore pe zi trebuie să te ocupi şi cu asta.

Şedinţele durează unul-două minute
- Pacienţii spun că practic le iei durerea cu mâna. E corect spus?
- Da. Deşi, de fapt, şedinţa durează unul-două minute, timp în care pacientul stă în picioare sau pe scaun - dacă nu poate sau se simte prea rău, spre exemplu -, iar terapeutul aplică nişte pase energetice, fără atingerea corpului... E vorba doar despre o singură atingere, pe cap, atingere care coboară frecvenţa creierului cu câteva particule şi relaxează, ajungând aproape de ceea ce medicii numesc „nivelul alfa”. Vibraţiile creierului ajung în jur de 10 hertzi/secundă şi, cu ochii închişi, omul se deconectează de la exterior.

- Ceea ce lucrezi azi vei face şi mâine aceluiaşi pacient?
- Da. Şedinţele seamănă între ele în proporţie de 80%. Dar evident că mai sunt diverse tehnici care se includ în funcţie de problemă: dacă e o durere de spate, o insomnie şi aşa mai departe.

- Numărul diferă în funcţie de diagnostic?
- Este nevoie de cinci-şase şedinţe, care se fac zilnic, dar în unele cazuri se impun chiar şi trei serii de şedinţe. Am pacienţi care vin chiar lunar - pentru menţinerea stării de bine - deci nu vin doar persoane cu probleme grave. Mulţi vin şi zic: „N-am nimic. Am venit să fac nişte şedinţe, preventiv”.
- Funcţionează şi în grup?
- Nu.

În timpul somnului se dă „restart” corpului
- Pacienţii trebuie să vină la aceeaşi oră?
- Nu. Dar ideea e că primele şedinţe trebuie făcute zilnic şi e important să treacă o noapte de somn între ele. Pentru asta este somnul. Imaginează-ţi că dai un restart calculatorului. Ei bine... la fel se întâmplă şi cu organismul - dacă adormim şi ne trezim natural, fără ceas. Doar în acest caz se spune că avem cinci vise.

- Tiberiu, tu pui şi diagnostic sau doar tratezi?
- Doar medicul are dreptul să pună diagnostic. De obicei, când vine la mine, pacientul îmi spune ce îl supără...

- Înţeleg din asta că tu nu lucrezi doar asupra locului dureros, ci persoana în ansamblu.
- Exact, aşa obţinem rezultatul cel mai eficient şi pe termen lung. În bioenergie nu există organe, ci doar persoane vii. Fiecare fiinţă vie posedă un câmp energetic - ce determină forma şi funcţionarea organismului. După descriere, acesta e ca un fel de coajă de ou în jurul corpului, are nişte centri energetici, iar dacă undeva în organism există un dezechilibru pot apărea diverse disfuncţii. Astfel, bioenergoterapeutul nu face altceva decât să echilibreze, el nu încarcă sau descarcă energetic, pur şi simplu „sculptează” în câmpul energetic, iar dacă în câteva zile reuşeşte să-i redea forma iniţială/normală, atunci în organism încep funcţiile procesului de vindecare.

- În momentul în care intră în cabinet, tu îţi dai seama unde sunt problemele fiecăruia? E ca şi cum ai atinge coaja aceea de ou invizibilă?
- Da, dar nu discut asta cu pacientul, pentru că mulţi cred foarte mult în ceea ce spun, şi apoi se gândesc numai la asta.

„Multe femei vin din cauza chisturilor”
- Care ar fi cea mai gravă problemă pentru care au venit oamenii la tine?
- Au venit cu tot felul de boli, de la cancer cu metastaze - unde chiar am obţinut rezultate - până la clasica migrenă, de care 80% dintre pacienţii care sufereau de mulţi ani au scăpat. Apoi, foarte multe femei vin pentru tratarea chisturilor ovariene sau fibroamelor uterine. De obicei fac şapte şedinţe, după câteva săptămâni repetă numărul de şedinţe, iar apoi le zic să mai aştepte o săptămână-două şi să facă o ecografie. În urma acesteia, 70% dintre ele află că nu mai au fibromul - şi multe chiar au simţit când l-au eliminat -, iar chistul ovarian, de asemenea, nu mai există în 90% din cazuri. Acelaşi procent e şi la ulcer. În schimb, la problemele de piele sau de oase - cum ar fi reumatismul - de obicei rezultatul vine mai târziu.

- Există persoane pe care ştii de la bun început că nu le poţi ajuta?
- Atitudinea mea e următoarea: dacă omul respiră, înseamnă că sunt şanse, aşa că merită să încercăm.

- Influenţează foarte mult starea pacientului sau încrederea în terapeut?
- Dacă omul e ferm convins că nu-i va trece, atunci mai greu va funcţiona. Dar dacă nu crede în nimic sau dacă vine doar din curiozitate, atunci rezultatele sunt foarte bune.

- Simţi încărcătura energetică a fiecăruia?
- Da. Dar nu-i nimic paranormal în asta. Cred că fiecare, în meseria sa, ştie cam la ce să se aştepte din partea interlocutorilor/colaboratorilor săi. Exact asta se întâmplă şi aici. Gândeşte-te că lucrez de 22 de ani cu oameni.

„Am foarte multe persoane stresate, cu depresii”
- După o zi întreagă de tratamente te simţi obosit?
- În primul rând încerc să nu mă implic. Imaginează-ţi că stau într-o cameră în care intră oameni încontinuu, unul după altul. Iar în prima zi din seria de şedinţe toţi vin cu o găleată de probleme. Nici nu apuci să-i saluţi, că le şi aruncă pe tine, apoi se aşteaptă ca tu să le rezolvi: unul are depresie, altul cancer, apoi vine unul cu ulcer, şi aşa mai departe... Dacă nu eşti calm şi nu vezi lucrurile în ansamblu şi detaşat rişti să te îmbolnăveşti înaintea lor. De aceea trebuie să fac abstracţie de problemele lor şi să mi-i imaginez cum ar arăta rezolvaţi, fără ele.

- Sunt foarte multe persoane care gândesc negativ şi atrag relele, energiile negative. Pe ei îi poţi ajuta, energetic vorbind?
- Da. De când cu criza financiară am foarte multe persoane stresate, cu depresii. Au fost oameni care au venit la mine fiindcă nu le mergeau treburile bine la firmă, iar după şedinţă totul s-a rezolvat. Pare spectaculos, iar eu par a fi cel care face cine ştie ce descântece sau vrăji, dar nu aşa se întâmplă în realitate. De fapt, omul e stresat, iar când e stresat nu găseşte soluţiile potrivite, pentru că mintea sa nu mai vede limpede. Dar terapia tocmai pe asta se bazează: calmează foarte mult organismul. Pare magic: „De când fac şedinţele îmi merge mai bine la serviciu” sau „de când fac şedinţele, copilul meu învaţă mai bine la şcoală”, dar totul e foarte logic: el se calmează şi astfel funcţionează mai bine. Şi deciziile tot el le ia, deci lui i se datorează totul, şedinţele doar l-au relaxat. Practic, acelaşi lucru se întâmpla dacă pleca într-un concediu pe o insulă şi se deconecta pur şi simplu de la lucru.

Singurul tămăduitor este propriul organism
- Eşti foarte modest. Încerci să îmi spui că ceea ce faci tu poate fi foarte bine înlocuit de un concediu, să zicem?
- Ştiu că multor terapeuţi le place să pună accent pe fraze, pe discursuri frumoase, dar trebuie văzut şi ceea ce se întâmplă în realitate. Să zicem că vine la mine un cuplu: pe unul îl doare spatele, pe altul capul. Le fac şedinţele, iar după aceea aflu că cei doi se înţeleg mai bine, şi aşa mai departe. Asta nu mi se datorează mie, ci lor, faptului că sunt mai calmi, s-au relaxat şi se înţeleg mai bine unul pe altul. Am văzut la un moment dat un film, „Chitara” parcă îi zicea, iar personajul principal era o tânără concediată de la serviciu, pe care în aceeaşi zi o părăseşte şi iubitul şi, culmea, află că are şi o tumoare evoluată la laringe - deci mai are de trăit maximum una-două luni. Toată averea sa era un card cu 6.000 de euro şi tot ce îşi dorea era să se sinucidă. Dar exact în momentul în care se pregătea să facă asta a văzut un anunţ în ziar. Aşa că a mers să-şi închirieze cel mai luxos apartament din oraş, şi-a comandat o chitară - la care visa de mică - şi a ţinut-o numai în petreceri, convinsă că trebuie să trăiască la maximum puţinul timp pe care îl mai are. Numai că, după ce termină de cheltuit toţi banii şi merge la medic pentru un ultim control, surpriză: află că tumoarea a dispărut ca prin minune şi că e perfect sănătoasă. Asta dovedeşte încă o dată că singurul vindecător este propriul organism, iar starea de bine are un rol esenţial.

- Trebuie să ai vocaţie, înclinaţie spre latura asta pentru a lucra cu bioenergie? Căci, din câte spui, înţeleg că toţi suntem capabili, teoretic, să ne vindecăm singuri.
- E foarte greu să răspund. Eu fac asta de mic şi sunt obişnuit, dar mi se pare spectaculos când văd oamenii superîncântaţi. Eu cred că e foarte important cât de mult îţi place ceea ce faci, dar şi antrenamentul. De exemplu, un profesor de muzică mi-a zis că talentul unui copil îl interesează doar în proporţie de 7%, restul oricum e exerciţiu.

A tratat un copil de nanism
- Asupra ta funcţionează terapia?
- În primul rând, pentru a-i vindeca pe alţii trebuie să ştii să te vindeci pe tine. Eu îmi fac analizele la un an-doi şi îmi ies perfect.

- Tratezi şi copii?
- Da. Chiar şi bebeluşi. Majoritatea părinţilor, când vin la şedinţe, îşi aduc şi copiii: fie că nu mănâncă bine, fie că sunt neastâmpăraţi sau că răcesc prea des. La copiii cu probleme foarte mari, cum ar fi retard, autism sau hiperkinetic, de obicei au fost ameliorări semnificative, dar nu pot spune despre cineva cu autism că s-a vindecat. Ce-i drept, devine mai calm, se comunică mai uşor cu el, dar nu se poate numi vindecare. Am avut un client la Slobozia, diagnosticat cu nanism - adică era pitic - şi am făcut câteva şedinţe cu el. Apoi l-am reîntâlnit după câţiva ani şi crescuse, deci ceva nu-i permitea creşterea, dar după terapie lucrurile s-au schimbat.

„Suferinţa vine când nu ţinem pasul cu schimbarea“

- Ce ar trebui să mai ştie cititorii?
- Că suferinţa vine când nu ţinem pasul cu schimbarea... Dacă se termină vara şi vine iarna trebuie să fii în armonie cu natura, să te îmbraci mai gros. Regula se aplică în orice situaţie. Atât de simplu e. În rest, ca mod de viaţă nu am unul cum îşi imaginează lumea, că în afara programului stau şi plutesc undeva în aer... (râde). Nu. Am o viaţă normală. Când am timp mă distrez, râd, sunt o persoană foarte activă.

- Programul tău e foarte bine structurat şi publicat pe site-ul www.tiberiumolnar.ro. Dai consultaţii în Bucureşti, în Timişoara şi în alte oraşe. Oficial, unde eşti stabilit?
- În Thailanda. Prima oară am ajuns acolo ca turist, şi atât de tare m-a fascinat ţara asta, că m-am dus înapoi. Cel mai mult mă atrage acolo comportamentul oamenilor - care sunt foarte respectuoşi între ei, atitudinea lor faţă de viaţă şi comportamentul lor faţă de animale. În plus, îmi place mult religia budistă, aşa că de anul trecut sunt, oficial, budist. Iniţial nu le-am spus cu ce mă ocup, dar când au aflat au fost fascinaţi că o durere poate trece în doar câteva zile sau o durere de cap, în doar câteva secunde. Ca simbol al respectului şi al recunoştinţei, călugării de acolo mi-au oferit şi un talisman rar - sunt doar câteva astfel de bucăţi în lume.

Roxana Ciuhulescu, pacientă fidelă de 17 ani

La cabinetul lui Tiberiu Molnar oamenii vin şi pleacă încontinuu. Printre aceştia, în ziua interviului am întâlnit-o pe holurile cabinetului său din Bucureşti pe doamna Agnes Lucaciu (42 de ani), venită tocmai de la Oradea. Dar şi pe Roxana Ciuhulescu. „Îl cunosc pe Tiberiu de 17 ani. Suferisem un accident, iar după operaţia la genunchi medicii nu ştiau ce să îmi mai facă. Maică-mea mi l-a adus pe Tiberiu la spital, iar după câteva zile de terapie, fără să îmi ia niciun ban, m-am simţit mai bine. Mi-am dat seama că are ceva puteri magice... Am păstrat legătura cu el şi l-am contactat de multe ori, pentru diverse probleme: de la dureri de spate până la insomnii, iar de fiecare dată m-a pus pe picioare”, ne-a declarat Roxana Ciuhulescu. Ultima oară a venit la Tibi din cauza insomniilor, şi mărturiseşte că a legat o frumoasă prietenie cu acesta. „Pe lângă capacităţile sale extraordinare, Tibi are un suflet foarte mare. Vin la el de două ori pe an, câte patru-cinci zile la rând. Dacă nu ajung într-o zi, mă sună: «Haide, ce faci, vii? S-a terminat programul, dar te aştept»”, a spus vedeta.

Agnes Lucaciu: „Conform analizelor ar fi trebuit să fiu ţintuită la pat“

Şi Agnes Lucaciu îl consideră pe Tiberiu ca pe un membru al familiei. „Tibi e fratele meu. Ţin mult la el. E un om care efectiv te schimbă şi mă bucur că l-am întâlnit. Eu am probleme grave, am fost operată la inimă de mai multe ori - ultima operaţie chiar a fost una nereuşită -, iar conform doctorilor şi analizelor medicale ar fi trebuit să fiu acum ţintuită la pat. Dar nu. Eu sunt aici, cu zâmbetul pe buze, căci Tibi îmi redă echilibrul psihic şi umorul. La un moment dat aveam nişte probleme şi la umăr, care mi-au trecut. Şi atunci îi spun lui Tibi: «Să vezi tu că de la terapiile astea ale tale nu mă mai doare umărul, şi nici nu-ţi zisesem de el». Iar el îmi spune: «Păi dacă nu te-ai văitat, de-aia nu te mai doare». El e de părere că nu trebuie să te plângi, căci accentuezi durerea. Trebuie doar să încerci să rezolvi şi să ai încredere că va fi bine”, a spus aceasta.

„Au fost persoane care au venit la mine fiindcă nu le mergeau treburile bine la firmă, iar după şedinţă totul s-a rezolvat. Pare spectaculos, iar eu par a fi cel care face cine ştie ce descântece sau vrăji, dar nu aşa se întâmplă în realitate“ - Tiberiu Molnar