de Cătălina Tăgârţă
Alexander este o tehnică dinamică, de reeducare fizică şi psihică, prin care persoanele învaţă să se mişte într-o manieră conştientă, evitând astfel durerile şi tensiunea musculară. Metoda de educare a posturii a fost inventată de un actor care avea mari probleme cu coardele vocale (Matthias F. Alexander) şi datează de la 1900. Însă de atunci a fost perfecţionată în permanenţă, astfel încât în zilele noastre se bucură de efectele sale şi persoanele cu meserii obişnuite, care suferă de dureri de spate.
Presupune identificarea posturilor nefireşti
Tehnica Alexander porneşte de la ideea că doar copiii se mişcă firesc, folosindu-şi musculatura şi articulaţiile într-un mod natural. Adulţii deprind, de-a lungul vieţii, de posturi şi de mişcări greşite, impuse adesea de caracterul muncii lor sau al activităţilor de zi cu zi. Aceste mişcări devin a doua lor natură, în sensul că lor li se par foarte normale, însă ele le forţează musculatura, articulaţiile, şi în timp le deformează oasele. La început, tehnica se adresa în special actorilor sau muzicienilor, care erau nevoiţi să stea ore în şir în poziţii incomode sau aplecaţi asupra instrumentelor muzicale. În timp însă, profesiile multor oameni au devenit suprasolicitante pentru scheletul osos (spre exemplu, funcţionarii, persoanele care stau mult timp la computer, sportivii care îşi folosesc în mod inegal musculatura corpului în sportul pe care îl practică - precum baschetbaliştii, care aruncă mingea doar cu un braţ către coş). În plus, pe lângă suprasolicitările profesionale, metoda Alexander poate fi aplicată cu succes şi în sarcină. Indiferent de situaţie, aceasta presupune identificarea posturilor nefireşti şi găsirea unor variante naturale ale acestora pentru a elimina durerea.
Se masează delicat zonele încordate
Cheia metodei, care porneşte de la analiza modului în care fiecare persoană îşi foloseşte corpul, stă în legătura dintre cap, gât şi coloană. Pentru a permite sănătatea întregului corp, cele trei trebuie să fie echilibrate. Astfel, metoda constă în ghidarea pacientului în sarcinile sale zilnice, învăţându-l cum să se aşeze şi să se ridice de pe scaun, dar şi cum să se ajute mental în mişcarea cu o tensiune minimă. Tehnica Alexander trebuie realizată cu ajutorul unui specialist, de regulă a unui kinetoterapeut. Potrivit unui studiu efectuat pe un eşantion de 500 de persoane cu durere cronică de spate şi publicat în anul 2009 în „British Medical Journal”, tehnica atenuează durerea la fel de eficient precum masajul şi kinetoterapia la un loc. În plus, coordonarea, mobilitatea şi echilibrul persoanelor afectate se îmbunătăţesc simţitor. După ce se descoperă zonele specifice se masează delicat cele în care există o tensiune mai mare şi se învaţă mişcări pentru a evita tensiunea zilnică.
Revenirea la mişcările naturale
Iată care sunt principiile de bază ale tehnicii Alexander. Menţinerea muşchilor încordaţi, deşi nu este nevoie de acest lucru pentru a ne menţine postura sau pentru a face o anume mişcare, înseamnă irosirea energiei corpului. Ba chiar reprezintă un factor de risc pentru dureri date de contracturi musculare.
Un alt concept se referă la „câştigarea libertăţii”, adică la renunţarea la toate mişcările nocive şi revenirea la cele naturale, care previn durerea. Exemplul folosit adesea de autor este legat de felul în care se apleacă micuţii pentru a ridica ceva de jos, îndoindu-şi genunchii în timp ce-şi arcuiesc spatele. În schimb, majoritatea adulţilor se apleacă doar de la mijloc în jos, în acest fel punând presiune doar pe articulaţiile vertebrelor şi pe musculatura spatelui, deşi o mişcare firească ar implica şi articulaţiile genunchilor, musculatura feselor şi pe cea a picioarelor.
Tot în categoria „aşa nu” intră şi alte mişcări nocive pentru organism, precum statul picior peste picior, postura de manechin (cu picioarele aşezate unul în faţa celuilalt şi cu sprijin doar pe un şold) sau statul pe scaun cu spatele foarte drept, fără niciun sprijin pentru coloană.
Varianta ideală, cea care pune presiune minimă pe articulaţii
De regulă, pentru identificarea greşelilor pe care le fac, instructorul îşi pune pacienţii să meargă, să se aplece sau să efectueze diverse mişcări în faţa unei oglinzi. Apoi, el experimentează împreună cu elevul diferite tipuri de mişcare şi de postură, până când se ajunge la cea mai naturală variantă, căci trebuie menţionat faptul că tehnica Alexander nu promovează ideea că o anumită poziţie a corpului este bună pentru toată lumea. Conform acestei tehnici, varianta naturală este cea care presupune cea mai mică tensiune musculară şi cea mai mică presiune pusă pe articulaţii. Spre deosebire de mişcările nefireşti, cele naturale implică mai multe grupe musculare şi mai multe articulaţii, astfel încât acestea să nu se concentreze pe o singură zonă a corpului, producând durere.
Nu corectează şi deformările coloanei
Tehnica Alexander poate fi aplicată oricui, indiferent de vârstă, însă rezultatele se văd după câteva luni de exerciţii. Ea este indicată în caz de: dureri cronice lombare, cervicale şi de umeri, dureri articulare şi musculare, afecţiuni respiratorii, insomnie, migrene şi chiar tulburări de anxietate. Printre beneficii se numără: creşterea mobilităţii şi a capacităţii respiratorii, dispariţia durerii, creşterea încrederii în sine şi ameliorarea calităţii vieţii. Şi totuşi acţiunea sa e limitată, în sensul că atenuează durerea, dar nu corectează deformările coloanei.
• Exerciţiile pe care le implică tehnica Alexander nu presupun efort sau oboseală pentru organism, ci doar educarea posturii şi învăţarea unei mişcări alternative la cele nefireşti, pe care le facem zilnic
Actorul australian Frederick Mathias Alexander (1869-1955) a început să aibă probleme cu vocea mai ales când era pe scenă. Observându-şi multă vreme corpul cu ajutorul oglinzilor, a văzut că atunci când trebuia să joace avea tendinţa de a-şi încorda muşchii de la gât, iar postura respectivă îi trăgea capul în acelaşi timp spre spate şi în jos, fapt care dezvolta o tensiune pe corzile vocale. Deşi mişcarea era aproape imperceptibilă, o dată ce a observat-o a putut să o corecteze, salvându-şi glasul. Apoi, cu vremea, a dezvoltat această tehnică de relaxare, o metodă care rezolvă problemele corpului fără mare efort şi te ajută să trăieşti în armonie cu tot trupul.
• Studiile au dovedit că aceia care au învăţat tehnica de relaxare pot creşte în înălţime cu maximum un centimetru, datorită întinderilor musculare repetate