de Cătălina Tăgârţă

În ultima vreme auzim cu toţii foarte des expresia: „sunt Zen” sau „eşti Zen”. Totuşi, puţini ştiu ce înseamnă acest lucru şi câte beneficii ne-ar putea aduce această stare dacă într-adevăr am reuşi să o atingem. Zenul sau Zazenul este o metodă absolută, unică, supremă pentru a atinge Satori, esenţă şi expresie a dharmei. Acesta se bazează pe meditaţii şi postură, scopul fiind de blocare a minţii, de eliberare de griji. Căutarea interioară ce precede iluminării conduce practicantul la conştientizarea permanentă a existenţei lui Dumnezeu în manifestare. Marius Vornicescu, terapeut şi autorul cărţii „Arta de a fi lactovegetarian”, ne-a spus mai multe pe această temă.

„O meditaţie fără gânduri, fără obiect”
- Marius, te rog să ne explici de unde vine termenul de Zen sau Zazen, cum am văzut că se mai foloseşte!
- În limba japoneză „ZA” înseamnă „a te aşeza”, iar ZEN înseamnă „meditaţie”. Se spune că Zen este egal cu Satori, dar a dori să obţii Satori e ca şi cum ai alerga după propria umbră, după cum spune şi Taisen Deshimaru. De ce? Pentru că Satori apare atunci când căutarea încetează, această stare trezindu-se în noi datorită unei anumite înţelegeri, aceea că Satori este natura noastră adevărată. Zen este practic o meditaţie - asemănătoare cu cea din yoga -, dar o meditaţie fără gânduri, fără obiect. Nu te concentrezi pe nimic, ai mintea limpede, curată...

- Se poate aşa ceva? Cum reuşeşti să faci asta?
- Pur şi simplu nu te gândeşti la nimic. Ai văzut când se agită toată lumea în jurul tău, iar tu eşti relaxat, liniştit, împăcat cu tine, ai o stare de linişte interioară, nu te agiţi, nu dai cu pumnul, nu dai din mâini, nu înjuri?! Toată lumea spune: „Tu nu vezi că aia nu merge, aia stă pe loc, nu te implici deloc? Eşti Zen?!” Practic, a intrat în limbajul comun ca o stare de relaxare, de nepăsare, dar termenul înseamnă mult mai mult de atât, ca să nu mai spun că are foarte multe beneficii şi asupra organismului, nu doar a psihicului... Dar pentru a practica Zen cu adevărat, pentru a atinge acea stare atât de mult dorită de mulţi, trebuie să ştim că se recomandă foarte mult postura lotusului. Chiar dacă e mai grea la început, prin practică ajunge să o facă toată lumea.

E nevoie de maximum 20 de minute pe zi
- Cam în cât timp poţi atinge acea postură?
- Depinde de la om la om, cât de anchilozat este şi ce vârstă are. Altfel reacţionează cineva la 20 de ani, altfel la 40 sau la 80 de ani. Dar, din experienţa mea, am văzut că oameni care au fost perseverenţi şi au practicat zilnic au ajuns să aibă o flexibilitate aproape ca a unui gimnast, deşi aveau 50 de ani. Chiar şi eu am rămas surprins.

- Cam cât timp trebuie alocat zilnic meditaţiei?
- În urma unor studii s-a observat că efectele meditaţiei asupra minţii şi asupra corpului fizic apar abia după un interval de 20 de minute. Nu-i rău să faci nici 10 minute, dar este indicat să depăşeşti 20 de minute ca să ajungi la rezultate maxime. Şi, încetul cu încetul, creşti câte un minut, câte cinci, până ajungi la o oră-două pe zi.

- E de preferat să se facă dimineaţa, seara?
- Nu există o oră anume, cu toate că în Orient există o practică de dimineaţă şi una seara, deci la răsărit şi la apus.

„Bolile apar de la supărări, de la stres”
- Care mai sunt beneficiile Zenului?
- În afară de flexibilitatea tendoanelor şi a articulaţiilor, deci beneficii din punct de vedere fizic, mai e şi partea mentală. Gândeşte-te că trăim într-o lume aproape dependentă de pastile, de doctori, de farmacişti, iar ca tu să fii Zen, relaxat, să nu ai de-a face cu aşa ceva, poţi chiar să pari un ciudat pentru ceilalţi. Are foarte multe beneficii, iar o relaxare mentală duce, în timp, la o sănătate fizică bună per total, căci mintea şi corpul sunt interdependente, sunt strâns legate. Gândeşte-te la un om care în urma unei supărări paralizează sau capătă un ulcer. Se spune că aceste boli apar de la supărări, de la stres. Dar lucrurile astea sunt destul de evidente, nu trebuie să fii mare specialist ca să faci legătura între ele. Aşadar, cine „e Zen” nu se îmbolnăveşte!

- Tu recomanzi practica Zen/Zazen în combinaţie cu alte terapii sau merge şi singură?
- E o procedură de sine stătătoare. Dar eu oricum sunt adeptul experimentării a cât mai multe lucruri, căci în situaţii diferite din viaţă poţi lucra cu alte tehnici.

„Ideal e să-ţi arate cineva cum se face”
- Acum, că am aflat cum se face, pot începe să experimentez?
- Ideal e să îţi arate cineva cum se face. Sunt mulţi care au făcut yoga, meditaţie sau Zen după internet sau după cărţi, iar unii au interpretat greşit anumite chestii sau n-au obţinut rezultatele scontate. Se spune că mintea şi corpul sunt mereu în mişcare, dar practica Zazenului ne ajută să revenim la originea corpului şi a minţii, la condiţia normală. Adevăratul Zen nu se învaţă din cărţi, el fiind transmis mereu printr-o metodă mai specială: „Kokoro kara kokoro”, adică „de la sufletul meu la sufletul tău”.

- Tu faci şi tehnica asta?
- Da. La cursurile pe care le predau vorbesc şi despre Zen.

„Are foarte multe beneficii, iar o relaxare mentală duce, în timp, la o sănătate fizică bună per total, căci mintea şi corpul sunt interdependente, sunt strâns legate“

Se practică în postura lotusului

- Ne poţi descrie postura în care se practică Zen?
- Postura tradiţională în Zazen este padmasana sau postura lotusului în limba sanscrită. Pentru început, nu vă forţaţi să faceţi această postură, ea putându-se realiza doar pe jumătate. Stând în şezut, execuţia posturii corecte constă în punerea piciorului drept peste piciorul stâng şi apoi piciorul stâng peste piciorul drept. Tălpile vor fi orientate în sus. Genunchii trebuie să atingă solul, fapt pentru care, la început, o pernă se poate dovedi foarte utilă în această privinţă. Coloana vertebrală trebuie să fie dreaptă, iar regiunea lombară, puţin cambrată. Umerii „cad” natural, abdomenul este relaxat, bărbia este puţin retrasă. După ce postura a fost executată, pentru a găsi poziţia corectă ne vom balansa de câteva ori stânga-dreapta. Atenţie însă! Nu se vor face balansări ale corpului faţă-spate. În Zazen, postura este foarte importantă.
Mâinile vor fi ţinute în poală, executând mudra meditaţiei. Palma stângă se aşază peste palma dreaptă, degetele fiind lipite, doar degetele mari atingându-se la vârf. Degetele mari trebuie să fie ţinute drept şi nu trebuie să fie ridicate sau coborâte. Însă mâinile trebuie să cadă natural pe lângă corp.

- Asta e tot? Mai trebuie să fim atenţi la ceva?
- Gura trebuie ţinută închisă, ochii se ţin deschişi şi privesc în faţă, la aproximativ un metru distanţă. Atenţie! Privirea trebuie să fie fixă şi nu trebuie să fie distrasă de alte obiecte. Apoi, respiraţia este foarte importantă în Zazen, ea realizându-se foarte lent şi prelung. Spiritul, corpul, mintea sunt strâns legate de respiraţie. Astfel, o respiraţie rapidă, sacadată, necontrolată va duce inevitabil la îmbolnăvirea tuturor structurilor corpului uman. La polul opus, o respiraţie calmă, profundă, controlată şi conştientă duce la o linişte a spiritului, la o luciditate mentală, la o întărire a organismului fizic şi la o vitalitate mult mărită. Din păcate, oamenii nu ştiu să respire corect, de aici apar şi problemele de sănătate la vârste fragede în acest secol, fapt ce vine, evident, şi pe fundalul unei alimentaţii artificiale şi haotice. Un om bolnav respiră de 20-30 de ori pe minut, un om normal de 15 ori, iar un practicant Zazen, între cinci şi nouă ori pe minut. Dar despre toate astea puteţi găsi mai multe informaţii şi pe site-ul meu: www.marius-vornicescu.ro.