de Cătălina Tăgârţă
V-aţi gândit vreodată că relaţia pe care o aveţi cu persoanele apropiate, neîncrederea în partenerul de viaţă, dependenţa de părinţi sau diverse frici pe care le simţiţi pot fi rezultatul unor traume peste care aparent aţi trecut, dar care v-au rămas în subconştient şi sapă adânc în sufletul dumneavoastră? Toate acestea influenţează viaţa şi deciziile de zi cu zi, de aceea este fundamental ca fiecare persoană să se întoarcă la Sursă şi să conştientizeze rolul său pe Pământ, să se elibereze de blocaje şi să se vindece emoţional şi chiar fizic. Mihaela Marinaş (foto), facilitator Constelaţii Familiale la Aimée.ro, ne-a spus mai multe despre această metodă.
„O nouă înţelegere asupra evenimentelor din trecut”
- Mihaela, în ce constă metoda Constelaţiilor Familiale?
- Metoda Constelaţiilor Familiale provine din Germania şi poate fi aplicată atât individual, cât şi în grup. Totul porneşte de la ideea că noi, oamenii, suntem interconectaţi prin ceea ce se numeşte câmp, care conţine toate informaţiile despre trecut, prezent şi viitor. Cele trei concepte sunt situate pe aceeaşi axă, iar noi putem influenţa uneori chiar trecutul nostru, aducând o nouă înţelegere şi o nouă perspectivă asupra evenimentelor care s-au petrecut la un moment dat, căci, dacă n-au fost gestionate cum trebuie - pentru că de multe ori s-au petrecut în copilărie -, ele ne influenţează viaţa. Uneori simţim acest lucru ca pe un blocaj, de aceea trebuie să ne întoarcem la Sursă, la momentul zero la care ni s-a întâmplat acel ceva. Retrăind acel lucru într-un mod ghidat şi responsabil, fără să ne traumatizăm, putem debloca energia şi apoi o putem folosi în viaţa noastră ca să creăm noi oportunităţi.
„Părinţii vor fi acceptaţi aşa cum sunt”
- Pentru ce ţi se adresează oamenii cel mai des?
- De cele mai multe ori vin pentru rezolvarea relaţiei cu mama, cu tata, cu partenerul, cu copiii... După participarea la seminar conştientizează de ce relaţiile lor nu funcţionează cum trebuie sau faptul că au reuşit, în sfârşit, să se accepte pe ei, dar şi pe părinţi exact aşa cum sunt.
- Deci practic au anumite traume, blocaje, iar revenind asupra lor reuşesc să-i înţeleagă pe cei din jur.
- Da. Spre exemplu, o traumă din trecut duce la apariţia unor frici despre care noi nu ştim de unde provin. Uneori aceste lucruri se pot transmite şi transgeneraţional. În acest caz, undeva în trecut, un bunic sau altă persoană a trecut printr-un eveniment traumatizant, iar nouă ni s-a transmis trauma prin ADN...
- Şi ce e de făcut în acest caz?
- La terapia de grup, noi lucrăm cu reprezentanţi. Seminarul durează două zile (de obicei, sâmbăta şi duminica, de la 10:00 la 18:00). Suntem în jur de 15 persoane, ne aşezăm în formă de cerc şi alegem din grup indivizi care să reprezinte membrii familiei noastre. Deci îi luăm pe tata şi pe mama, fraţi, surori, bunici (chiar dacă aceştia nu mai sunt în viaţă, noi aducem aici imaginea lor din sufletul nostru)... Deci vom avea trecut-prezent-viitor pe aceeaşi axă.
„Ajutor autentic, fără judecăţi”
- Cum se derulează procesul? Sau Constelaţia Familială, cum o numeşti tu...
- La început stabilim cu toţii un contract de confidenţialitate, şi astfel se creează o stare de încredere. Chiar şi cei care vin cu reţineri, până la sfârşitul seminarului, capătă curaj să-şi arate durerea, deoarece ştiu că vor primi un ajutor autentic şi nu vor fi judecaţi, ci acceptaţi aşa cum sunt.
- E obligatoriu ca fiecare să-şi exprime problema?
- Nu e obligatoriu nimic. Uneori ajută şi simplul fapt că observi şi că eşti folosit ca reprezentant în constelaţiile altor persoane.
„Când ne liniştim, lucrurile stresante ies la suprafaţă”
- Deci ei vin şi spun: nu mă înţeleg bine cu tatăl, cu fiica...
- Da. Unii ştiu deja ce îi deranjează, însă alţii n-au nicio idee şi descoperă aici. La începutul zilei facem un exerciţiu de vizualizare, fiindcă atunci când închidem ochii şi ne liniştim în interior, ne conectăm cu noi, iar lucrurile cel mai stresante pentru noi în acel moment ies la suprafaţă. După aceea, de obicei cineva se simte destul de activat în interior pentru a exprima ceea ce îl doare. Poate fi o problemă relaţională, de sănătate, de raportare la sine şi lumea înconjurătoare.
- Şi povesteşte pe scurt problema, cu voce tare?
- Exact. Îi permit să expună problema în câteva minute, apoi formăm sistemul familial. Persoana vorbeşte despre fapte, fără prea multe detalii. De exemplu: tata a plecat de acasă la 7 ani sau părinţii mei au divorţat, sau nu reuşesc să comunic deloc cu fiica mea adolescentă...
„Fiecare are un reprezentant ales din grup”
- S-a întâmplat să vină şi în familie, adică soţ-soţie sau mamă-fiică?
- Am avut şi astfel de cazuri... Şi uneori sunt experienţe profund vindecătoare. Când începem să lucrăm constelaţia, alegem reprezentanţi din grup, ca să fie imparţialitate. Aceştia sunt plasaţi în centrul cercului, şi persoana a cărei constelaţie e pusă în practică va putea vedea din afară anumite dinamici care se întâmplă în interiorul său, dar pe care uneori nu le conştientizează.
- Şi aceasta nu intervine deloc?
- Eventual, spre final permit intrarea persoanei în constelaţia sa, dar de obicei recomand să lucrăm prin reprezentant, ca să avem o viziune obiectivă. De obicei ies la lumină dinamici ascunse, lucruri pe care cumva le simţeai, dar pe care nu le ştiai. De exemplu, poate ieşi la iveală faptul că mama e prinsă într-o poveste ce ţine de propria sa familie, poate i-a murit un frate, a suferit o traumă mare care nu i-a permis să-ţi ofere ţie, ca şi copil, toată dragostea pe care ai fi dorit-o. Şi atunci, văzând-o pe mama din noua ipostază, aduci o înţelegere, o maturitate şi o acceptare în relaţia cu ea... Găsiţi mai multe detalii pe site-urile mele: www.aimee.ro sau www.damaideparte.ro.
„Noi, oamenii, suntem interconectaţi”
- Deci putem spune că persoanele alese să treacă în centru joacă un rol? Rolul celui care stă pe scaun şi priveşte?
- Da. Dar în acelaşi timp nu, pentru că nu e un scenariu dinainte stabilit. Oamenii nu se cunosc între ei, nu s-au văzut niciodată... Ei doar primesc o informaţie, să facă un anumit gest, şi se pot întâmpla lucruri cu adevărat misterioase. Spre exemplu, un reprezentant spunea la un moment dat că are ameţeli, iar persoana de pe scaun (a cărei constelaţie era pusă în practică) a zis: „Da. Mama mea suferea de vertigo”. Sau reprezentanţi care încep să plângă brusc sau să râdă inexplicabil. Ei bine, noi, oamenii, suntem interconectaţi şi putem avea sentimentele unei persoane aflate la mii de kilometri distanţă, pe care nici măcar n-o cunoaştem.
- În timpul celor două zile de seminar, o persoană îşi poate expune mai multe probleme?
- Recomand o singură constelaţie de persoană, referitor la problema cu cea mai multă greutate şi energie, dar de obicei problemele noastre interioare sunt ca un joc de domino, un lanţ al slăbiciunilor, în care piesele cad una după alta. Dar evident că sunt şi situaţii în care ne ducem la probleme de suprafaţă, pentru că nu avem curajul să ajungem la miez, dar şi în acest caz săpăm şi săpăm, şi săpăm...
- Şi ce găsim la capătul celălalt al tunelului?
- Eul nostru interior, autenticitatea noastră, cine suntem noi cu adevărat dincolo de scenarii de viaţă, de roluri pe care le jucăm, de lucruri moştenite de la părinţi, de loialitatea pe care o avem faţă de ei, şi care de multe ori ne îndeamnă să acţionăm în numele ei, deşi acest lucru ne face rău nouă, ca persoane. Aşa că trebuie să pui nişte limite sănătoase. Acesta e un proces care durează o viaţă: a învăţa să pui limite faţă de părinţi şi faţă de cei din jur, în acelaşi timp iubind şi acceptând pe fiecare exact aşa cum este.