Main menu

header

FEDERICO FELLINI, „o operă de artă totală“

559 2 2de Silviu Ghering

Așa îl caracterizează Andrei Pleșu pe genialul om de cinema sau, mai bine zis, „om-cinema” - Federico Fellini, un cumul de calităţi impozante, greu de regăsit în aceeaşi fericită combinaţie în „reţeta” altor cineaşti ai vremii: imaginaţie, cultură vizuală, umor, spirit de asociaţie, patos, curaj. Născut la 20 ianuarie 1920 într-o familie de clasă mijlocie din Rimini, a descoperit lumile fascinate ale circului și cinematografului în același an 1926 și ambele i-au marcat profund destinul. A ajuns pentru prima dată la Roma în 1933, împreună cu părinții. În 1937 a deschis un magazin de „portrete”, de fapt caricaturi la Rimini, împreună cu un prieten pictor și a început să scrie articole umoristice în ediția milaneză a cunoscutului „Domenica del Corriere”. Decis pe o carieră de caricaturist și scriitor de gaguri, se înscrie, totuși, de gura părinților, în septembrie 1939, la Facultatea de Drept a Universității din Roma. Nu frecventează nici măcar o oră, dar reușește să intre în redacția influentului bisăptămânal de umor „Marc’Aurelio”, unde primește - și scrie cu succes! - o rubrică intitulată „Dar mă ascultați?”. Recunoscut ca „momentul determinant din viața lui Fellini”, ziarul amintit i-a asigurat o viață stabilă și confortabilă în anii grei ai celui de-Al Doilea Război Mondial, între 1939 și 1942, plus oportunitatea decisivă de a interacționa cu scriitori, umoriști și scenariști. A avut astfel intrare liberă spre lumea cinematografiei. Așa a ajuns mai întâi scriitor de gaguri, apoi scenarist și, în cele din urmă, regizor. A fost născut pentru așa ceva. A regizat 24 de filme, a obținut 5 Oscaruri, pentru „Strada” (1954), „Nopțile Cabiriei” (1957), „8½” (1963), „Amarcord” (1974) și pentru întreaga carieră (1993). A avut doi oameni „de suflet” alături toată viața, actrița Giulietta Masina, care i-a fost și soție din 1943 până la moartea regizorului, 31 octombrie 1993, și actorul său fetiș Marcello Mastroianni, considerat un alter-ego al lui Fellini.

Romania frumoasa

559 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

2015, înecat în sânge de terorism

559 24 1de Silviu Ghering

Anul 2015 va rămâne în istorie ca un an negru, îndoliat de nenumărate atentate teroriste care au mușcat cu bestialitate și în inima Europei, nu numai în deja obișnuitele teatre de conflicte din lumea arabă. Au murit sute de oameni nevinovați, secerați de bombele și de gloanțele unor extremiști scelerați, îndoctrinați sau, mai bine zis, îmbolnăviți psihic de conducători religioși avizi de putere, motivele reale nefiind nici pe departe religiose, ci pur economice, financiare, banii fiind principalul țel al celor care propovăduiesc războiul sfânt ca să-și acopere crimele atroce. Valul de emigranți primiți cu brațele deschise de o parte a Europei a adus cu el amenințarea teroristă mascată de mizeria de care spun toți fugarii din Orient că vor să scape în bogata Europă. În realitate, se pare că această imensă migrație umană, aparent dezordonată, haotică, este foarte bine pusă la punct și dirijată de extremiștii islamici, care au început un adevărat război împotriva civilizației și visează să islamizeze și bătrânul continent european.

Coincidenţe „mortale“. La propriu şi la figurat! (4)

559 30 1de Silviu Ghering

Coincidențe au fost, sunt încă și-or fi pe globul pământesc, cât i se va mai „permite” să existe. Am ajuns la episodul 4 și exemple care de care mai stranii dau năvală necontenit. Așa că TAIFASURI continuă să vă ofere subiecte de reflecție despre ce suntem, de fapt, noi, oamenii, și căror legi încă neînțelese trebuie să ne supunem. Fiindcă noțiunea banală de „normal” este cel puțin desuetă în fața „potrivelilor” cu care ne pune realitatea față în față de mult prea multe ori.

Jack London, imaginaţia debordantă a aventurii

558 2 2de Silviu Ghering

Pe numele său adevărat John Griffith Chaney, s-a născut la 12 ianuarie 1876, la San Francisco, cel mai reprezentativ scriitor american al începutului de secol al XX-lea. Fiul natural al unui astrolog ambulant, care nu și-a recunoscut niciodată paternitatea, şi al unei spiritiste. Copilăria și adolescența sunt cel puțin aventu- roase, de la vânzător de ziare în Oakland, la 10 ani, la pirat, la propriu, în Golful San Francisco, la 16 ani, alături de o ceată de scursori ale societății! Marinar la 17 ani pe un vas de vânătoare de foci, străbate Oceanul Pacific până în mările nordului. Întors după un an pe uscat, „bate” estul şi vestul Statelor Unite, ajungând la graniţa cu Canada, unde „petrece” 30 de zile la închisoarea de la Cascada Niagara, acuzat de vagabondaj. Revine în California se înscrie la şcoala secundară din Oakland, studiază singur pe rupte şi reuşeşte în trei luni să-și însuşească programul prevăzut pentru trei ani. La 19 ani urmează cursurile Universităţii din San Francisco, muncind din greu la o spălătorie pentru a face faţă cheltuielilor. După numai un trimestru, nu-şi poate reprima spiritul de aventură şi se îndreaptă spre nord, străbătând toată Alaska, printre căutătorii de aur din ținutul Klondyke. În 1898 se întoarce în SUA, sărac și bolnav de scorbut. Este nevoit să-şi amaneteze singurele obiecte mai de valoare, un pardesiu și o bicicletă, pentru a-şi putea permite o preţioasă maşină de scris. Compune, dactilografiază, studiază gramatica şi stilul, analizează operele marilor scriitori. Anul 1900 este marcat de apariţia primului său volum de povestiri, „Fiul lupului”, inspirat de călătoria în Alaska. Au urmat succese literare în avalanșă, care îi facilitează pătrunderea în cercurile înalte, şi-i asigură o viaţă îmbelşugată. „Chemarea străbunilor” (1903), „Lup Larsen” (1904), „Colț Alb” (1906), „Martin Eden” (1909) sau „Ultimul meci” (1913) sunt doar câteva repere dintr-o operă fascinantă și fastuoasă. Se stinge din viaţă în urma unei agonii atroce, la numai 40 de ani, la 22 noiembrie 1916, în circumstanţe obscure, în urma unei doze mari de opium...

Romania frumoasa

558 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Jos colăceii! (3)

558 20 1de Raluca Grințescu

Grăsimea de pe abdomen nu doar că este inestetică și vă afectează încrederea în sine și deci calitatea vieții, dar este uneori corelată de medici cu proasta funcționare a anumitor organe interne. Așadar, trebuie să vă mobilizați să scăpați inteligent de depozitele de grăsime din această zonă, nu doar pentru creșterea ego-ului, ci pentru că, ignorând acest aspect, vă periclitați sănătatea. Yoga vine puternic din spate cu variante simple și eficiente, care pot fi practicate fără limită de vârstă, dar este important să înțelegeți că este necesar să vă concentrați și asupra alimentației, întrucât aceasta stă la baza clădirii unui corp armonios.

George Alexandru Prinţul teatrului, pasionat de poezie şi de cântec

558 23 1de Iulian D. Moleianu

Alintat „Jorjac” de familie şi de prietenii apropiaţi, George Alexandru este, poate, ultimul june-prim din generaţia sa. Nu un dandy de operetă, ci seducătorul complex, prin erudiţie, talent şi şarm, care îşi hipnotizează spectatorul şi care trezeşte pasiuni în rândurile doamnelor. El „este”, chiar dacă a plecat răpus de o boală fulgerătoare, pentru că artiştii nu mor niciodată. Actor de prim rang, recitator, interpret al propriilor cântece, dar mai presus de toate prieten, Jorjac a lăsat în urma sa un spaţiu de neacoperit.

Cel mai mare oraş subteran din lume: Derinkuyu

558 25 1de Oana Toma

O lume aparte, descoperită relativ recent, însă cu o prezenţă fizică permanentă care depăşeşte cu mult închipuirea noastră, însumând mii de ani, o constituie şi cea a locuințelor subpământene. Au fost construite pentru adăpostirea populaţiei unei comunităţi împotriva calamităţilor, în scopuri turistice sau din motiv de izolare a unor comunităţi care-şi propuneau să ducă o viaţă considerată normală faţă de cea de la suprafaţă.

Coincidenţe „mortale“. La propriu! (3)

558 30 1de Silviu Ghering

Șirul coincidențelor stranii pare fără sfârșit. Iubitorii de senzațional au din plin cu ce să-și „hrănească” pasiunea. TAIFASURI v-a prezentat în numerele anterioare similitudini care dau fiori, legate de nume mari ale istoriei mondiale, de la Abraham Lincoln, la John Fitzgerald Kennedy, de la Napoleon Bonaparte, la Adolf Hitler, dar și „potriveli” din viața - și moartea! - unor oameni obișnuiți, loviți deopotrivă de o mână a destinului pe cât de implacabilă, pe atât de uimitoare. Citiți și minunați-vă de ciudățenia acestor adevărate fenomene paranormale...

Betsy Ross a cusut primul steag al Americii

557 2 2de Silviu Ghering

Betsy Ross este un simbol al Revoluţiei Americane. Betsy Ross este cea care a cusut primul steag al Americii în anul 1776. Betsy s-a născut Elizabeth (Betsy) Griscom, în Philadelphia, Pennsylvania, la 1 ianuarie 1752, al optulea copil din cei 17 ai quakerilor Samuel și Rebecca Griscom. A urmat „Friends School”, numele școlii pentru copii quakerilor, unde a învățat să scrie, să citească și a deprins două meserii, cele de cusătoreasă și de tapițer. De aici a rezultat și ucenicia sa ulterioară într-o mică firmă de tapițerie. Unde s-a îndrăgostit de un alt ucenic, John Ross, fiul unui demnitar din biserica „Christ Church” din Pennsylvania. Cum quakerii dezaprobau total căsătorii între diferite comunități religioase, cuplul a fugit în 1773 în New Jersey, unde a fost căsătorit de William Franklin, fiul lui Benjamin Franklin. În mai puțin de doi ani au pornit o afacere în tapițerie. Puternic afectată de Revoluția Americană din cauza restricțiilor comerciale care influenţau obținerea materialelor de bază și a reducerii semnificative a cererii. John s-a alăturat Miliției din Pennsylvania și a fost ucis de o explozie în ianuarie 1776. Betsy a preluat total afacerea familiei și, în mai 1776, a primit o vizită de la generalul George Washington (cususe nasturi și butoniere pentru jachetele acestuia), Robert Morris și George Ross (unchiul fostului soț). Cei trei bărbaţi i-au prezentat schiţa unui steag cu 13 linii roşii, 13 linii albe şi 13 stele, numărul coloniilor foste britanice care luptau la acea oră pentru independență. Au întrebat-o dacă ar putea coase un steag urmând schiţa lor. Betsy a acceptat, însă a propus câteva modificări, şi anume stelele să fie aranjate în cerc şi să reducă numărul de colţuri ale stelelor de la 6 la 5. A cusut „drapelul”, fapt istoric confirmat de o chitanţă primită de ea la 29 mai 1777 de la Pennsylvania State Navy Board pentru un steag. Pe 14 iunie 1777, Congresul adopta în mod oficial steagul naţional cu stele şi linii. „The Stars and Stripes”. Primul steag al noilor State Unite ale Americii.