de Simona Lazăr
Maternitatea, în iconografia creștină, sau mai bine zis relația sacră mamă-copil, este cel mai adesea înfățișată prin Maica Domnului cu Pruncul în brațe. De fapt, Sfânta Fecioară și Fiul Său, Iisus Hristos, sunt „urmăriți”, în icoane și în scene biblice, de la momentul în care Arhanghelul Gavriil o anunță pe Maria că „a prins rod divin”, fiind însărcinată cu Fiul lui Dumnezeu (25 martie, Bunavestire), trecând prin întâlnirea dintre Maria și verișoara sa Elisabeta (însărcinată cu Sfântul Ioan Botezătorul; reprezentare mai rară, ce-i drept), ajungând la Nașterea Sfântă, în Ieslea din Bethleem (25 decembrie), urmând întreaga copilărie a lui Iisus (Pruncul, la diferite vârste, fiind reprezentat fie în brațele Maicii Sale, fie alăturea de ea) și, în fine, însoțindu-l, în mulțime, pe Drumul Calvarului și plângându-L la picioarele Crucii. Totuși, în Familia Sfântă, există și alte mame care au fost pictate alături de copiii lor. Și mă refer aici la Sfânta Ana cu Fecioara Maria în brațe - una dintre aceste icoane, făcătoare de minuni, ferecată în argint, se află la Biserica Sfântul Ilie din Sinaia, iar alta la Mănăstirea Bistrița din Neamț -, dar și la mult mai rar întâlnita bunică a Maicii Domnului, mama Sfintei Ana: Miriam, soția lui Matan.
Read more: Miriam, prima dintre femeile alese de Dumnezeu pentru a împlini „Planul mântuirii omenirii“ Cine a...