Dacă aţi plantat în grădina dumneavoastră un copac sau un pom fructifer, trebuie să ştiţi că acesta este foarte vulnerabil, mai ales în prima iarnă. În această perioadă sunt predispuşi îngheţului. Cea mai mare nevoie a unui copac, indiferent de anotimp, este apa, deci asiguraţi-i acestuia apă. Pentru a dirija apa direct către rădăcini, faceţi în jurul copacului o mică adâncitură în care să se colecteze toată apa. Udaţi din abundenţă şi creaţi un strat protector în jurul bazei copacului. Puteţi să-i înfăşuraţi trunchiul cu o hârtie specială pentru a proteja scoarţa până când frunzele vor fi suficient de viguroase.
Read more: Sfatul săptămânii
Foarte multe plante şi-au câştigat de-a lungul timpului titlul de „norocoase” datorită legendelor în care sunt povestite întâmplări fericite legate de ele. Cine nu a auzit de magia trifoiului, devenit simbol naţional irlandez, de vâscul cel de bun augur sau de bambusul atât de utilizat în arta feng shui.
Pentru chinezi, bujorul şi magnolia albă
Pentru frumoasa cultură chineză, bujorul este regele florilor, aducând bogăţii şi onoruri. Floarea simbolizează dragostea şi afecţiunea, precum şi frumuseţea feminină. Toţi bujorii, de toate nuanţele, sunt socotiţi norocoşi, însă în special despre cei roşii se spune că aduc fetelor din familie şansa de a-şi găsi un soţ.
Magnolia albă este considerată un simbol al purităţii. Se spune că un arbust de magnolie
În fiecare an, bucuria de a orna casa în spiritul Sărbătorilor de iarnă pătrunde în fiecare colţ al lumii. Una dintre cele mai cunoscute plante tradiţionale asociate sărbătorii Naşterii Domnului este laurul, numit şi planta sfântă. În trecut a fost un simbol al solstiţiului de iarnă de la festivalurile precreştine, iar în prezent dă o aură aparte Sfintelor Sărbători, fiind considerat pavăză împotriva spiritelor rele. Deşi era privit ca un arbore păgân, făcându-se paralele între frunzele-spini şi coroana de spini a lui Iisus în momentul răstignirii, între fructele roşii şi sângele lui Hristos, laurul şi-a câştigat titlul de plantă sfântă, fiind acceptat şi de creştinism. În mitologie, laurul este unul dintre cei şapte copaci sacri (măr, smochin, salcie, ulm, stejar, tei).
Pline de viaţă, coniferele îşi păstrează mantia verde pe tot parcursul anului. De-a lungul timpului, oamenii au învăţat să le îngrijească, iubească şi să le asocieze Sărbătorilor de Iarnă.
Pinul negru, materie primă la fabricarea… smoalei
Pinul spinos, cel mai bătrân copac din lume
Sărbătorile iernii sunt aşteptate cu nerăbdare şi mulţi visează să meargă la munte, să se joace în zăpadă şi să admire ramurile coniferelor, îngreunate de omăt. Fie că sunt plantate în grădini, în spaţii publice, fie că au crescut spontan în păduri, acestea captează atenţia prin aspectul lor de spirală, de glob sau de piramidă.
Când auzim de plante carnivore ne gândim inevitabil la nişte chestii uriaşe, ce „papă tot ce le e la îndemână”. Evident, suntem influenţaţi de producţiile cinematografice Science Fiction ce prezintă situaţia în acest fel. De fapt, lucrurile nu stau deloc aşa. Aceste plante pot fi considerate nişte miracole ale naturii, deoarece, deşi trăiesc în medii total neprielnice, au găsit sursa de hrană. Dacă solul nu le oferă ceea ce au nevoie, ele iau din atmosferă. Şi nu vorbim aici despre aer, ci despre insecte.
Delicata camelie este cunoscută mai ales sub numele de trandafir japonez. Camellia japonica este un arbust din familia ceaiului (Theaceae) şi a fost remarcat pentru prima oară la poalele pădurilor montane din China şi din Japonia. Această specie are peste 2.000 de varietăţi, fiind răspândită în toată lumea. Numele îi vine de la „descoperitorul” său, iezuitul austriac Kamel (secolul al XVIII-lea), aflat în vizită în zonă.

