Mozaic

Exerciţii pentru îndreptarea coloanei vertebrale (II)

de Raluca Grințescu

Orele lungi petrecute la birou, obiceiul de a merge cu maşina zi de zi, chiar şi poziţia în care dormiți… toate acestea vă strică postura şi vă cauzează dureri de spate mai mult sau mai puţin suportabile. Iar în scurt timp vă treziți cu spatele arcuit şi cu câţiva centimetri mai scunzi. Ce puteți face? Câteva exerciţii pentru îndreptarea spatelui foarte simple!

Noroc sau ghinion? A fost şi la Hiroshima, şi la Nagasaki! Supravietuitorul

de Silviu Ghering

„Ești inginer!” - urla nervos șeful - „Calculează! Cum putea o bombă să distrugă tot orașul?! Erai beat?!”. „Îe, sensei, soreha yarimashita!”. „Nu, domnule, dar așa a fost!”, a venit, timid, răspunsul. Și odată cu el o lumină albă a „umflat” camera până aproape de incandescență. Un uragan de căldură a înfipt mii de ghimpi în pielea celor doi și i-a lipit de podea. Ceasul mare de perete s-a spart la ora 11:02. Era 9 august 1945. Nagasaki, oraș japonez cu 240.000 de locuitori. Au murit în acel moment 74.000 dintre ei. Cei doi autori ai dialogului de mai sus, nu. „Inginerul” pe care nu-l credea șeful se numea Tsutomu Yamaguchi. Revenise la serviciu chiar în acea dimineață, după ce se întorsese în oraș cu două zile mai devreme, pe 7 august. De la Hiroshima! Venise 300 de kilometri ca să fie bombardat a doua oară!

Ileana Sărăroiu a murit! Dar nu îngropată de vie!

de Silviu Ghering

Să scrii despre Ileana Sărăroiu este deopotrivă ușor și greu... Ușor pentru că viața sa a fost o carte deschisă de cântare și încântare pentru milioanele de iubitori ai folclorului, ai romanțelor, ai refrenelor săltăreţe de cârciumă, adevărat românesc, vechi şi autentic. Greu pentru că viața sa a fost mult prea scurtă și marcată de un sfârșit tragic, învăluit în legende care de care mai înfricoșătoare și, de aceea, extrem de controversate. Ceea ce a lăsat în urmă Ileana Sărăroiu este, însă, un tezaur folcloric imens și inestimabil. Care face din ea o interpretă pentru veşnicie. A fost frumoasă în cântec, la chip şi la port. A plecat într-un turneu astral fără întoarcere, dar ne-a lăsat refrenele sale pentru a ne păzi de rău şi de urât...

Un destin împlinit... horror: Stephen King

de Silviu Ghering

Stephen Edwin King s-a născut la 21 septembrie 1947, la Portland, Maine. Avea 2 ani când tatăl său, ofițer de marină, a ieșit să-și cumpere țigări și nu s-a mai întors acasă, lăsând în urmă o soție cu doi copii și o mulțime de datorii. Crescut numai de mamă, micul Steve a avut o copilărie grea, marcată de multe frustrări. A început să scrie din anii de școală, marcat de matineele pe care le vedea sâmbătă de sâmbătă, la care se proiectau în special filme de groază și SF. Cinematograful i-a format astfel gustul pentru horror. Între 1966 și 1970 a urmat cursurile Universității Maine din Orono, specialitatea engleză, a participat la demonstrațiile împotriva războiului din Vietnam, a lucrat la biblioteca campusului, a ținut rubrica de pamflet în revista facultății, a bântuit barurile, s-a drogat și a cântat muzică folk. În iunie 1970 a obținut licența în literatură, un certificat de profesor de liceu și o diplomă pentru elocuțiune și artă dramatică. În 1971 s-a căsătorit cu Tabitha Jane Spruce, viitoarea scriitoare și poetă T. King, cu care are trei copii. Au dus o viață grea, plină de lipsuri, într-o rulotă, a lucrat într-o spălătorie industrială și, inevitabil, s-a refugiat în alcoolism. A început să scrie „Carrie”, dar fiindcă nu avansa deloc, a aruncat manuscrisul la gunoi. Soția sa însă l-a recuperat și l-a convins să-l ducă la bun sfârșit. În 1973 a răsărit soarele și pe strada sa: a vândut „Carrie” cu „modesta” sumă de 400.000 de dolari. Din acel moment și-a consacrat viața exclusiv creației literare și producției cinematografice. Aproape toate romanele i-au fost ecranizate. „The Green Mile” („Culoarul morții”), cu Tom Hanks, este doar un exemplu. Ca şi „Dark Tower” („Turnul Întunecat”), „The Shining” („Strălucirea”), „The Stand” („Apocalipsa”), „The Dead Zone” („Zona Moartă”), „Pet Sematary” („Cimitirul animalelor”), „Misery” („Mizeria”) sau „Running Man” („Fugarul”), care a fost baza filmului cu același nume, avându-l ca protagonist pe Arnold Schwarzenegger. A doborât toate recordurile de vânzare și a primit numeroase premii. În 2006, venitul său anual ajunsese la 40 de milioane de dolari. Bogat şi celebru, a început să fie hărţuit de fani și n-a mai putut ieşi în public fără gardă de corp! Trăiește în Bangor, Maine, cu soția Tabitha, într-o casă ca un mic castel. Evident, bântuită de fantome horror...

România frumoasă

de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Exerciţii pentru îndreptarea coloanei vertebrale (I)

de Raluca Grințescu

Exerciţiile de torsiune în poziţie aşezată constituie o grupă importantă şi indispensabilă în practica yoga, având ca obiect şi efect direct în plan fizic mobilizarea şi pivotarea pe axă a ansamblului coloanei vertebrale, de la sacrum până la atlas, ultima vertebră cervicală, cea care susţine craniul. În special persoanele care suferă de sciatică trebuie să lucreze permanent asupra părţii lombare a coloanei vertebrale.

Topul filmelor româneşti în inima spectatorului mioritic

de Silviu Ghering

Miez de vară 1911. Grig Brezeanu, actorul, vine cu ideea. Interlocutori Lucia Sturdza și Tony Bulandra, meseriași, cu teatrul în sânge. Prima e angajată a „Naționalului” de 13 ani, al doilea e „puiul” uriașului Constantin Nottara. „Inimilor, uite ce m-am gândit eu. Hai să facem un film, că e la modă! Am vorbit cu băieții de la Pathe, ne ajută ei cu pelicula. Jucați voi, îl regizez eu... Ce ziceți?”. Au zis „da” și pe 18 septembrie 1911 are loc premiera primului film românesc de ficțiune: „Amor fatal”. Film alb-negru, mut, din păcate, pierdut. „Unii dintre cei mai buni actori ai noștri au jucat pentru cinematograf un film în care reprezintă o dramă sentimentală ce se petrece prin diverse localuri din București” (L’Independence Roumaine 7/20 octombrie 1911). Lucia și Tony aveau de altfel să se căsătorească în primăvara anului următor, la 5 aprilie...

Zona în care istoria şi-a pierdut memoria: Biblioteca din Alexandria

de Silviu Ghering

Cândva cea mai mare bibliotecă din lume, adăpostind lucrări ale celor mai mari gânditori şi scriitori ai Antichităţii, Biblioteca din Alexandria a fost aparent mistuită de un incendiu uriaş în urmă cu 2.000 de ani. Misterul a fost sporit de faptul că nicio rămăşiţă arheologică, menită să poată fi atribuită în mod cert bibliotecii, nu a fost găsită, lucru de neînțeles pentru o structură atât de renumită şi de impunătoare. Lipsa dovezilor fizice i-a făcut pe unii să se întrebe dacă fabuloasa bibliotecă a existat cu adevărat aşa cum şi-o imaginau oamenii.

Ivan Pavlov, condiţionat de reflexul condiţionat!

de Silviu Ghering

Ivan Petrovici Pavlov s-a născut la 14 septembrie 1849, în Riazan, capitala guberniei ruse cu acelaşi nume, unde tatăl său era preot. Așa că Pavlov a urmat şcoala bisericească şi seminarul teologic din oraş. În 1870 a abandonat viaţa religioasă și a intrat la Facultatea de Fizică şi Matematică din Sankt Petersburg pentru a urma cursurile de chimie şi psihologie. După terminarea facultăţii, în 1874, s-a înscris la Academia de Chirurgie Medicală, pe care a absolvit-o în 1879. În 1881, s-a căsătorit cu profesoara Serafima Vasilievna Karchevskaia, fiica unui medic din flota Mării Negre. După ce a pierdut o sarcină - se spune că din cauza faptului că trebuia să alerge după un soț care mergea prea repede! -, în cele din urmă au avut un fiu, Wirchik, care a murit de timpuriu, la 1 an și jumătate, și apoi au venit alți trei fii, Vladimir, Victor și Vsevolod, și o fiică, Vera. A fost primul care a studiat fenomenul condiţionării clasice în experimentele pe care le-a făcut cu câini. A investigat funcția gastrică a câinelui prin externalizarea glandei salivare pentru a putea colecta, măsura și analiza saliva produsă ca răspuns la mâncare, în condiții diferite. A descoperit că aceștia au tendința de a saliva înainte ca hrana să ajungă în cavitatea lor bucală, la apariția unor stimuli sonori și oculari. Se spune că, obsedat de reflexul condiționat pe care îl descoperise, Pavlov a dus mâncare câinelui său săptămâni bune după ce acesta... murise! În 1904 a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină. Pavlov era subjugat de programul și de obiceiurile sale de muncă. Obișnuia să ia prânzul exact la ora 12:00, se culca la aceeași oră în fiecare seară, își hrănea câinele la aceeași oră în fiecare noapte și pleca din Leningrad în Estonia în vacanță în aceeași zi în fiecare an. Acest comportament s-a schimbat dramatic când fiul său Victor a murit în Armata albă, după care Pavlov a suferit cronic de insomnie. A murit la 27 februarie 1936, în Sankt Petersburg. Câinele pe care a făcut experimente Pavlov a fost împăiat şi expus la muzeul dedicat lui Pavlov, aflat în Riazan.