Main menu

header

cotnari wide

Şi pisicile au grupe sangvine

  Foarte mulţi crescători împătimiţi de pisici se întreabă dacă pisica are sau nu grupe de sânge. Doctorul Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus care sunt acestea.
 
  Majoritatea felinelor au grupa A

  Şi pisicile au grupe de sânge, iar cunoaşterea lor poate fi foarte utilă în cazul transfuziilor sangvine - soluţie medicală salvatoare în multe dintre situaţiile de criză.
  Pisicile au trei grupe mari de sânge, clasificate în sistem AB. Există o grupă A, o grupă B şi o grupă AB. Ordinea în care acestea se regăsesc este, în general, aceeaşi pe diverse zone geografice, de obicei cea mai răspândită fiind A, urmată de tipul B şi, foarte rar, de AB. „Din studiile efectuate de universităţi de prestigiu, s-a stabilit că majoritatea exemplarelor feline ce nu sunt rasă pură deţin grupa de sânge A, în timp ce subiecţii de rasă pură au în general grupa B. În cazul rasei siameze s-a constat că în proporţie de 100% se găseşte grupa A de sânge, dar este un exemplu izolat, la alte rase existând în acest moment o variabilitate în ceea ce priveşte procentul de grupa A, B şi AB”, ne-a spus medicul veterinar. În ceea ce priveşte exemplarele rezultate din împerecheri necontrolate, interrasiale sau în cazul populaţiei de pisici fără stăpân, predominantă este grupa A, dar există posibilitatea apariţiei celorlalte grupe, din împerecheri necontrolate.

  Mâţa donatoare trebuie să aibă aceeaşi grupă
  În cazul efectuării transfuziilor este bine ca donorul să fie A şi receptorul să fie tot A, la fel şi pentru B şi AB. „Totuşi, din experienţă s-a dovedit că şi donarea de sânge de grupa B la un pacient de grupa A, o singură dată, deci fără să existe vreo altă situaţie anterioră în care să se fi făcut această donare de la un subiect de grupa B, are efecte secundare minore, rata de succes fiind foarte mare”, ne-a mai spus specialistul. În celălalt sens însă, donarea de sânge grupa A la pacienţi de grupa B se soldează cu reacţii post-transfuzionale severe, procedura terminându-se de multe ori cu decesul animalului.

  Testul se face la cabinetul veterinar
  Determinarea grupei de sânge se realizează de medicul veterinar, cu ajutorul unor kituri special concepute în acest sens.
Dacă aveţi întrebări legate de pericolele ce le pândesc pe animalele dumneavoastră de companie sau despre posibile tratamente vă puteţi adresa Spitalului Veterinar Ilioara, din Str. Ilioara nr. 16 E, sector 3, număr de telefon 021/348.05.30.

Daniela Purgaru

V-aţi pregătit animalul preferat de Halloween?

   Şi câinii sau pisicile pot să sărbătorească Halloween-ul, în noaptea de 31 octombrie, fiind chiar o prezenţă hazlie atunci când sunt deghizaţi în piraţi, prinţese sau în personaje de poveste.

  Supermani şi Scufiţe roşii

  Dacă vă doriţi o petrecere de Halloween şi pentru animalele preferate, nu mai staţi pe gânduri! Cumpăraţi materiale, puneţi mâna pe foarfece şi… la treabă! Puteţi face costume, care de care mai fistichii - personaje din Vrăjitorul din Oz, Scufiţa Roşie, Superman, prinţese, drăcuşori, dovleci, buburuze, albinuţe, îngeraşi, vrăjitoare, schelet etc. De asemenea, câinii pot fi deghizaţi în pisici, pisicile în câini şi multe alte animăluţe, efectul fiind garantat. Copiii vor fi şi ei încântaţi de această nouă petrecere în stil american şi se vor juca împreună cu prietenii din lumea necuvântătoarelor.
Daniela Purgaru

Pinguinii din Antarctica ar putea dispărea în următorii 40 de ani

  Aproape 75% din coloniile de pinguini din Antarctica sunt în declin sau chiar ameninţate cu dispariţia dacă încălzirea climei va ridica temperatura mondială cu încă 2 grade Celsius. Aceasta este concluzia unui raport a World Wide Fund for Nature.
Conform analizei modelelor climaterice testate, o creştere a temperaturilor cu 2 grade Celsius ar putea să survină în mai puţin de 40 de ani. Această încălzire va avea drept consecinţă o scădere severă a masei de gheaţă din Oceanul Îngheţat, ce reprezintă teritoriul predilect de viaţă al pinguinilor imperiali şi al celor din specia Adelie. Dispariţia parţială a gheţii ar putea să se traducă şi printr-o diminuare a bancurilor de krill, un crustaceu ce este alimentul de baza al pinguinilor.
Daniela Purgaru

Câinele „dezbrăcat”

  Peruvianul fără păr, o rasă ce a călătorit din vechiul Peru în lumea întreagă

  Peruvianul fără păr este în mod clar una dintre cele mai ciudate rase de câini. Totodată, este şi una dintre cele mai vechi. Câinele „dezbrăcat” reprezintă punctul de plecare pentru toate rasele asemănătoare lui. În ciuda aspectului frapant, el este un câine cu un temperament foarte agreabil şi este foarte rezistent la alergare, fiind de altfel inclus în rândul ogarilor.
  Patrupedul incaşilor
  Cu un trecut impresionant, ce se pierde în perioada incaşilor, acest câine a fost foarte apreciat de-a lungul timpului. Se pare că ar fi apărut în jurul anului 750 î.Hr., în aşezările tribului Moche din Peru, unde era folosit la comerţul cu textile şi... ca hrană. În Peru el este cunoscut sub numele de „Calato“, însemnând gol sau dezbrăcat.
  Read more: Câinele „dezbrăcat”

S-a descoperit o nouă specie de iguană

  O nouă specie de iguană a fost descoperită în Fiji - Brachylophus bulabula. Aceste animale sunt pe cale de dispariţie şi mai sunt prezente doar în Oceanul Pacific, dar în număr redus. Unele specii de iguane au dispărut treptat în urmă cu 3.000 de ani. O dată cu ocuparea teritoriului de oameni, aceştia le sacrificau şi le foloseau ca hrană. Treptat, înmulţirea lor a devenit dificilă, iar în prezent unele specii de iguane sunt pe cale de dispariţie.

  Se încearcă perpetuarea acesteia
  Un alt motiv al dispariţiei lor este acela că iguanele sunt sursă de hrană pentru pisicile sălbatice şi pentru unele specii de capre. „Încercăm să înţelegem mai bine diversitatea speciilor, pentru a identifica însă cu exactitate mijloacele de conservare”, a spus cercetătorul Robert Fisher. În 13 locuri în care trăiesc iguanele, oamenii de ştiinţă au reuşit să le identifice şi să le însemneze, pentru ca specia să fie perpetuată.

  60 de genuri
  Familia iguanelor numără 60 de genuri şi peste 700 de specii. Ele trăiesc, cu preponderenţă, pe continentul american. Câteva specii însă au ajuns în Insulele Galapagos, Fiji, Tonga şi chiar Madagascar.

Daniela Purgaru

Oul în dieta câinilor şi a felinelor

  Oul este un aliment complex, ce ne oferă atât nouă, cât şi animalelor noastre o mulţime de substanţe nutritive. Aşadar, câinele sau pisica de companie trebuie să consume cel puţin o dată pe săptămână câte un ou. Ouăle conţin o mare parte dintre vitaminele şi mineralele responsabile de menţinerea funcţiilor esenţiale ale organismului şi mulţi alţi nutrienţi precum carotenoizi, luteină şi zeaxantină, prevenind cataracta, sau cholină, ce ajută memoria.

  Cel mai bun este fiert
  Acest aliment se poate administra câinelui sau pisicii crud ori fiert. Cel mai bun este fiert. Dacă însă doriţi să îl administraţi crud trebuie să separaţi gălbenuşul de albuş şi să îi daţi numai gălbenuşul, deoarece albuşul poate duce la indigestii. Acesta însă nu trebuie aruncat, el poate fi adăugat în prepararea alimentelor prelucrate termic.
 
  Read more: Oul în dieta câinilor şi a felinelor

Ce mai înghit animalele noastre?

  Aveţi un animal de companie curios din fire şi pofticios şi vreţi să ştiţi cum trebuie să procedaţi în cazul în care se întâmplă să înghită vreodată altceva decât alimente? Doctorul Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus care sunt simptomele în aceste cazuri şi ce trebuie făcut. Dacă animalul dumneavoastră vomită şi pare a avea ceva rămas în gât ori este doar apatic şi retras înseamnă că ar putea fi vorba despre ingerarea unui obiect străin. „Din experienţa dobândită în cadrul Spitalului Veterinar Ilioara pot spune că printre obiectele înghiţite de animale se numără beteala de brad de Crăciun, pietre, membrane necomestibile ale mezelurilor, elementele metalice ale ambalajelor diferitelor alimente, mici obiecte precum nasturi, ace de cusut, dopuri, porţiuni de cabluri, jucării, mingiuţe, ciucuri etc.”, ne-a spus medicul veterinar.

  Pot apărea leziuni grave
  Obiectele străine, odată ajunse în gât, în stomac sau în intestine, pot crea leziuni, la început superficiale şi apoi grave, mai ales dacă este vorba despre lucruri ascuţite sau tăioase. De asemenea, se poate întâmpla să se blocheze tubul digestiv sau să apară senzaţia de sufocare a animalului.

  Intervenţie chirurgicală
  Read more: Ce mai înghit animalele noastre?

Leii albi se întorc în sălbăticie

  O familie întreagă de lei albi va fi eliberată dintr-un parc cunoscut al Africii de Sud. Leii albi nu sunt o specie diferită, dar nu sunt nici albinoşi. Culoarea lor neobişnuită apare atunci când se împerechează doi lei ce poartă o genă mutantă.
  Localnicii îi consideră divini. Ei cad pradă foarte uşor vânătorilor, întrucât culoarea lor neobişnuită atrage foarte uşor atenţia vânătorilor. Din fericire, grădinile zoologice din întreaga lume au reuşit să crească lei albi în captivitate.
   Populaţia de lei albi nu este cunoscută exact, dar se presupune că există în jur de 30 de exemplare, informează Daily Telegraph. Un proiect al Sambona Wildlife Reserve din vestul Capului de Sud al Africii va readuce leii albi în sălbăticie, în speranţa de a repopula zona, într-un parc de 130.000 de acri.

Maria Petrache

Educarea mâţei

  Aveţi o pisicuţă şi vreţi să o educaţi pentru a nu vă mai produce stricăciuni în casă? Puteţi începe un program educaţional, bazat pe ceea ce specialiştii numesc redirecţionare.

  Când pisica este pe punctul de a face ceva rău strigaţi-o pe nume şi distrageţi-i atenţia de la fapta sa, atrăgând-o într-o activitate plăcută. Iată ce trebuie să mai faceţi: - nu aplicaţi pisicii pedepse corporale şi nu îi spuneţi „nu”, pentru că ea nu înţelege semnificaţia acestora. În mintea ei, dumneavoastră sunteţi cel mai bun prieten şi nu pricepe ce vreţi de la ea; - încercaţi să aflaţi ce o determină să facă acel lucru rău şi înlăturaţi cauza.

  Recompensaţi faptele bune
  - nu îi acordaţi atenţie când face ceva rău şi oferiţi-i recompense atunci când face ceva bun;
 

Read more: Educarea mâţei

Bullterrierul - De la lupte la viaţa de apartament

  Bullterrierul a fost utilizat la origine în special pentru luptele de câini, pe bani. El a apărut în jurul anului 1835 în Marea Britanie, în urma încrucişării unui bulldog cu un terrier, din dorinţa de a realiza cel mai „tare” câine de luptă. Ca un paradox, în ziua de azi el a devenit unul dintre cei mai iubiţi câini de companie. Trăsătura fizică principală a acestui câine este musculatura, ce îi conferă o forţă deosebită în raport cu talia. De asemenea, forma capului său, asemănătoare unui ou, este foarte diferită de a celorlalţi câini. Ochii sunt mici şi căprui, urechile sunt apropiate, gâtul, omoplaţii şi restul corpului sunt musculoase, iar pieptul e adânc. Coada este mică, iar blana e scurtă şi netedă.

  Alb complet sau colorat
  Bullterrierul este întâlnit în două varietăţi: alb şi colorat (roşcat, cafeniu, dungat pe fond cenuşiu etc.). Iniţial, varietatea de culoare a rasei cel mai frecvent întâlnită era cea dungată, dar din 1860, când a fost creată varietatea albă, acest câine a câştigat şi mai multă popularitate. Bullterrierul standard are o înălţime la nivelul greabănului de 51-61 cm şi o greutate de 20-36 kg.

Read more: Bullterrierul - De la lupte la viaţa de apartament

Un peşte exotic, veninos, găsit în Tamisa

  Un peşte cu spini veninoşi, care trăieşte în mod normal în Mediterană, a fost zărit, recent, în Tamisa, în Tilbury, Essex. Peştele, care trăieşte la mică adâncime, aproape de mal, în nisip, poate ajunge până la 50 cm lungime. Specimenul descoperit în Tamisa măsoară doar 30 cm, fără ca acest lucru să-l facă mai puţin periculos. Potenţialul de ucigaş al acestui peşte a fost dovedit în 1927, când un pescar a murit după ce a călcat pe el.

  Semnalează curăţarea apei râului
  În ciuda pericolului la care sunt expuşi înotătorii şi pescarii, apariţia micului monstru este o veste îmbucurătoare, semn că Tamisa nu mai este la fel de poluată ca până acum. În cazul unui contact accidental cu un astfel de peşte, iubitorii de apă sunt sfătuiţi să toarne apă fierbine pe locul afectat.

Daniela Purgaru