Main menu

header

Leii albi se întorc în sălbăticie

  O familie întreagă de lei albi va fi eliberată dintr-un parc cunoscut al Africii de Sud. Leii albi nu sunt o specie diferită, dar nu sunt nici albinoşi. Culoarea lor neobişnuită apare atunci când se împerechează doi lei ce poartă o genă mutantă.
  Localnicii îi consideră divini. Ei cad pradă foarte uşor vânătorilor, întrucât culoarea lor neobişnuită atrage foarte uşor atenţia vânătorilor. Din fericire, grădinile zoologice din întreaga lume au reuşit să crească lei albi în captivitate.
   Populaţia de lei albi nu este cunoscută exact, dar se presupune că există în jur de 30 de exemplare, informează Daily Telegraph. Un proiect al Sambona Wildlife Reserve din vestul Capului de Sud al Africii va readuce leii albi în sălbăticie, în speranţa de a repopula zona, într-un parc de 130.000 de acri.

Maria Petrache

Educarea mâţei

  Aveţi o pisicuţă şi vreţi să o educaţi pentru a nu vă mai produce stricăciuni în casă? Puteţi începe un program educaţional, bazat pe ceea ce specialiştii numesc redirecţionare.

  Când pisica este pe punctul de a face ceva rău strigaţi-o pe nume şi distrageţi-i atenţia de la fapta sa, atrăgând-o într-o activitate plăcută. Iată ce trebuie să mai faceţi: - nu aplicaţi pisicii pedepse corporale şi nu îi spuneţi „nu”, pentru că ea nu înţelege semnificaţia acestora. În mintea ei, dumneavoastră sunteţi cel mai bun prieten şi nu pricepe ce vreţi de la ea; - încercaţi să aflaţi ce o determină să facă acel lucru rău şi înlăturaţi cauza.

  Recompensaţi faptele bune
  - nu îi acordaţi atenţie când face ceva rău şi oferiţi-i recompense atunci când face ceva bun;
 

Read more: Educarea mâţei

Bullterrierul - De la lupte la viaţa de apartament

  Bullterrierul a fost utilizat la origine în special pentru luptele de câini, pe bani. El a apărut în jurul anului 1835 în Marea Britanie, în urma încrucişării unui bulldog cu un terrier, din dorinţa de a realiza cel mai „tare” câine de luptă. Ca un paradox, în ziua de azi el a devenit unul dintre cei mai iubiţi câini de companie. Trăsătura fizică principală a acestui câine este musculatura, ce îi conferă o forţă deosebită în raport cu talia. De asemenea, forma capului său, asemănătoare unui ou, este foarte diferită de a celorlalţi câini. Ochii sunt mici şi căprui, urechile sunt apropiate, gâtul, omoplaţii şi restul corpului sunt musculoase, iar pieptul e adânc. Coada este mică, iar blana e scurtă şi netedă.

  Alb complet sau colorat
  Bullterrierul este întâlnit în două varietăţi: alb şi colorat (roşcat, cafeniu, dungat pe fond cenuşiu etc.). Iniţial, varietatea de culoare a rasei cel mai frecvent întâlnită era cea dungată, dar din 1860, când a fost creată varietatea albă, acest câine a câştigat şi mai multă popularitate. Bullterrierul standard are o înălţime la nivelul greabănului de 51-61 cm şi o greutate de 20-36 kg.

Read more: Bullterrierul - De la lupte la viaţa de apartament

Un peşte exotic, veninos, găsit în Tamisa

  Un peşte cu spini veninoşi, care trăieşte în mod normal în Mediterană, a fost zărit, recent, în Tamisa, în Tilbury, Essex. Peştele, care trăieşte la mică adâncime, aproape de mal, în nisip, poate ajunge până la 50 cm lungime. Specimenul descoperit în Tamisa măsoară doar 30 cm, fără ca acest lucru să-l facă mai puţin periculos. Potenţialul de ucigaş al acestui peşte a fost dovedit în 1927, când un pescar a murit după ce a călcat pe el.

  Semnalează curăţarea apei râului
  În ciuda pericolului la care sunt expuşi înotătorii şi pescarii, apariţia micului monstru este o veste îmbucurătoare, semn că Tamisa nu mai este la fel de poluată ca până acum. În cazul unui contact accidental cu un astfel de peşte, iubitorii de apă sunt sfătuiţi să toarne apă fierbine pe locul afectat.

Daniela Purgaru

Plăgile prin împuşcare ale animalelor de companie

  Nu de puţine ori se întâmplă ca la cabinetele de veterinar să se prezinte persoane cu animale împuşcate, în urma neglijenţei, a unor acte de violenţă gratuită sau a unor accidente petrecute la domiciliu ori la vânătoare. Doctorul Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus cât de grave sunt aceste răni şi ce trebuie făcut. Traumatismele provocate prin împuşcare sunt diferite din punct de vedere al gravităţii lor, în funcţie de tipul de proiectil răspunzător, de zona afectată şi de distanţa de la care s-a tras.
  „Putem avea răni prin împuşcare provocate de alice sau alte proiectile tip alice, folosite mai ales în mediul urban, fără temei, a armelor cu aer comprimat, ţintind spre amuzament animale care fie circulă libere ori sunt îngrădite în curţile unor instituţii. Mai există, de asemenea, accidentele de vânătoare sau limitarea numărului de câini vagabonzi din mediul silvatic, conform legii”, ne-a spus medicul veterinar.

  De multe ori, rănile pot duce la moarte
  În cele mai multe cazuri, rănile provocate de aceste arme sunt grave, intervenind şocul traumatic sau decesul, ori fracturi severe, hemoragii interne, traumatisme craniene şi alte astfel de traumatisme, ce necesită tratament medical de urgenţă.

  Proiectilele pot rămâne în corp
  Rănile provocate de armele cu aer comprimat (cu o singură alice) afectează, de multe ori, atât câinele, cât şi pisicile. „Dacă nu sunt lezate zone vitale, astfel de proiectile pot fi reţinute în organism, chiar fără să se manifeste niciun semn, în afara unei răni minore, ce se vindecă repede. În alte cazuri, localizarea alicei la nivel vertebral determină chiar paralizii, localizarea oculară, musculară, periarticulară sau articulară şi altele”, a completat specialistul.

  Urgent, la veterinar!
  Dacă vă întâlniţi cu astfel de situaţii în cazul animalelor dumneavoastră sau în cazul altora de pe stradă sau din păduri, trebuie să vă prezentaţi la cel mai apropiat cabinet veterinar. Acolo se stabilizează funcţiile vitale, se constată gravitatea rănii, se realizează examinări radiologice pentru identificarea, localizarea şi numărul alicelor şi se efectuează intervenţiile chirurgicale necesare pentru extragerea acestora. După aceasta urmează perioada de recuperare. Dacă aveţi întrebări legate de pericolele ce le pândesc pe animalele dumneavoastră de companie sau despre posibile tratamente vă puteţi adresa Spitalului Veterinar Ilioara, din Str. Ilioara nr. 16 E, sector 3, număr de telefon 021/348.05.30.
Daniela Purgaru

Melcii, un plus de viaţă în acvarii

  Există multe varietăţi de melci care provin din multe zone tropicale ale lumii, însă numai câteva dintre acestea pot supravieţui în acvarii. Pe lângă farmecul lor aparte, aceştia au şi un rol pozitiv, prin faptul că obişnuiesc să cureţe solul de alge indezirabile şi de resturi de mâncare. Când mergeţi la magazine alegeţi melcii activi sau care stau lipiţi pe geam. Când îi introduceţi în acvariu este important să nu suprapopulaţi acvariul cu ei. Începeţi cu un melc la 25 de litri de apă şi continuaţi treptat doar dacă cei din primul grup au supravieţuit. În cazul în care vă treziţi că aveţi prea mulţi melci le puteţi pune seara o frunză de salată în acvariu, iar dimineaţa ea va fi acoperită de melci şi astfel puteţi înlătura exemplarele nedorite.

  Convieţuiesc cu peştii
  Dacă v-aţi hotărât să vă luaţi melci, trebuie să ştiţi că aceştia au obiceiul să mai iasă din acvariu, aşa că acesta trebuie acoperit. În general, pot convieţui fără probleme cu peştii şi se adaptează uşor. Nu sunt deloc pretenţioşi în ceea ce priveşte hrana, mănâncă aproape orice pot rupe în bucăţi şi care poate fi introdus în gură (castraveţi, spanac, morcovi şi salată, hrană pe bază de peşte, peşti morţi, alţi melci şi ouăle lor, alge, creveţi etc.)

  Dispariţia = dezechilibru
  Pentru a trăi în bune condiţii au nevoie ca temperatura apei să fie între 20 şi 28 de grade Celsius. Dacă este prea caldă, ciclul lor vital se poate reduce de la patru ani la un an. În cazul în care vă mor mai mulţi melci o dată este foarte probabil să existe un dezechilibru în acvariu şi trebuie să luaţi rapid măsuri. Acest lucru este evident şi atunci când cochilia se deteriorează şi apar găuri în ea din cauza concentraţiei prea mici de calciu a apei.

  Patru varietăţi des întâlnite
  Iată câţiva dintre cei mai des întâlniţi melci de acvariu: Ampullaria sp. - cresc mari, sunt foarte buni curăţători de resturi din acvariu. Au un organ respirator auxiliar ca o trompă, cu care respiră aer atmosferic atunci când calitatea apei nu este foarte bună. Când simte pericol se ascunde în cochilie şi se astupă cu un „capac”. Helisoma nigricans - provine din Brazilia, are o formă circulară şi un diametru de 1,8 cm. Culoarea este roşie-maro şi seamănă cu o specie europeană, Planorbis corneus. Melanoides tuberculata - este un melc comun, ce se hrăneşte cu alge şi cu resturi de mâncare. Este mai mult nocturn, ziua stând ascuns în substratul din acvariu. Pomacea bridgesi - este potrivit în acvariile cu plante, deoarece se hrăneşte în principal cu materii moarte sau în descompunere şi nu dăunează plantelor. Are mai multe varietăţi de culoare.

Daniela Purgaru

Şi porcuşorii de Guineea pot fi dresaţi

  Porcuşorii de Guineea sunt rozătoare care au devenit foarte îndrăgite de posesorii de animale de companie. Chiar dacă sunt micuţi şi nu par foarte inteligenţi, aceştia pot fi învăţaţi diverse lucruri, prin repetiţie şi asocierea dintre cauză şi efect, cu ajutorul recompenselor. De exemplu, să vină atunci când sunt chemaţi sau să utilizeze litiera.

  Obişnuirea cu mâna stăpânului
  Atunci când porcuşorii sunt mici sau când au fost ţinuţi numai în cuşcă, ei sunt sperioşi şi nu vin când le întindeţi mâna. Uneori, această experienţă poate fi chiar traumatizantă pentru ei. De aceea este bine ca de câteva ori pe zi, timp de o săptămână, să exersaţi. La început bâgaţi mâna în cuşcă sau în acvariu şi ţineţi-o acolo fără să o mişcaţi. Exersaţi de mai multe ori. A doua zi mişcaţi puţin mâna, iar a treia zi şi a patra introduceţi mâna cu mâncare şi lăsaţi-l pe porcuşor să se apropie. În ziua următoare e bine să îl şi atingeţi puţin şi apoi, în perioada următoare, puteţi face acest lucru urmat de oferirea hranei. Cu timpul, el vă va lăsa să îl şi ridicaţi câte puţin şi apoi să îl transportaţi fără a-l speria.

  Utilizarea litierei
  Scoateţi porcuşorul din cuşcă sau din acvariu şi lăsaţi-l să zburde în libertate zece minute. Puneţi-l la loc în căsuţa lui până îşi face nevoile şi apoi eliberaţi-l din nou şi repetaţi această acţiune atunci când îl vedeţi că îşi caută un loc pentru a urina. Astfel, el va învăţa că nu are voie să îşi facă nevoile în zona externă şi că se poate juca în voie dacă este cuminte, iar dumneavoastră veţi scăpa de petele de pe mochetă.

  Chemarea şi recompensa
  Dacă porcuşorul dumneavoastră are un nume este bine să şi înveţe să vină la comandă. Pentru aceasta, întâi trebuie să băgaţi mâna în acvariu cu ceva bun, să îl strigaţi pe nume, să îl lăsaţi să se apropie şi apoi să îi daţi mâncarea. Repetaţi de opt-zece ori timp de două-trei zile. Apoi scoateţi-l afară din cuşcă şi procedaţi la fel. Veţi observa că micuţul rozător va asocia numele său cu mâncarea şi poate chiar vă va răspunde printr-un chiţăit.

Daniela Purgaru

 

Un patruped ce creează probleme dacă nu este educat corespunzător

  Chow-chow - Căţeluşul-leuşor

  Chow-chow este una dintre cele mai impresionante rase de câini. Frumuseţea sa, aspectul ca de leu şi eleganţa purtărilor îl fac foarte căutat de iubitorii de animale.

  Rasă veche de 4.000 de ani
  Originea acestei rase se pierde în China antică. Dovezi scrise despre el precum şi imagini pictate pe porţelan existând încă din vremea dinastiei Han (206 î.Hr. până la 22 d.Hr.). Însă au fost găsite artefacte ce îl datează cu mult înainte de această perioadă. Se pare că ar fi fost una dintre rasele primitive arctice ce au migrat către Mongolia, Siberia şi China cu peste 2.000 de ani î.Hr. şi se spune că este strămoşul original al raselor Samoyede, Norvegian Elkhound, Pomeranian şi Keeshond.

  Era folosit la vânătoare
  Pe vremuri, câinii din rasa Chow-chow erau folosiţi la vânătoare. De altfel, mărturie a acestui lucru stă o scriere în care un împărat chinez din dinastia T’ang (secolul al VII-lea d.Hr.) deţinea 2.500 de astfel de câini ce îl însoţeau la vânătoare. Mai puţin fericit este însă faptul că în China acest câine a fost crescut pentru blana sa bogată şi pentru carne, considerată o delicatesă.

  Are limba albastră
  Una dintre particularităţile acestei rase este limba albastră/neagră, o caracteristică ce se mai întâlneşte doar la Shar-Pei. O veche şi frumoasă fabulă chinezească spune: „Când Dumnezeu a făcut cerul a scăpat câteva picături din vopseaua cu care îl picta. Chow-chow a venit şi a lins vopseaua căzută şi din ziua aceea are limba albastră”.

  Constituţie robustă
  Chow-chow este un câine de mărime mijlocie, nobil, cu o constituţie robustă, compactă, cu capul puternic şi cu o cută verticală pe frunte. Nasul este negru, mare şi lat, iar botul e potrivit de lung. Ochii sunt mici, migdalaţi, de culoare închisă, urechile sunt şi ele mici, ascuţite, uşor rotunjite, purtate drept. Gâtul este puternic, trupul viguros, pieptul adânc şi lat şi spatele scurt, drept. Picioarele din faţă sunt drepte, medii, iar cele posterioare sunt musculoase şi puternice. Labele din spate sunt asemănătoare cu ale pisicilor (rotunde). Coada stufoasă este purtată rulat deasupra spatelui.

  Poate avea mai multe culori
  Blana este moale, deasă şi poate fi neagră, roşcată, albă sau crem. În zona capului, blana formează o coamă. Există şi o varietate de Chow-chow numită Smooth Chow, cu păr scurt, însă este foarte rară. Înălţimea unui exemplar este de 45-50 cm, iar greutatea poate fi de 20-25 kg (masculi) şi 18-20 kg (femele).

  Încăpăţânat şi independent
  Din punct de vedere al caracterului, despre acest câine se poate spune că nu este foarte sociabil, are o purtare demnă, însă faţă de stăpâni este devotat, mai ales dacă este educat. Chow-chow este un animal încăpăţânat, independent, dar foarte inteligent şi liniştit. Are un psihic sensibil şi nu suportă să fie certat şi, în niciun caz, bătut. Este bun pentru pază şi însoţire.
  Trebuie dresat!
  Este bine să fie dresat de mic, deoarece, în ciuda aspectului său de jucărie, el poate crea probleme serioase în timp dacă nu i se arată clar ce are de făcut şi cine este şeful. Dresajul trebuie să se bazeze pe obedienţă şi socializare cu oameni noi, copii şi câini, în medii şi situaţii diferite.
 
  Blana necesită îngrijire zilnică
  Din cauza blănii sale dese, cu subpăr ca un puf, acest câine trebuie periat des, chiar în fiecare zi, cu perii adecvate. Întotdeauna îndepărtaţi părul mort şi aveţi grijă să nu se încurce cu părul nou. Pentru aceasta sunt necesare două tipuri de perii: rară (tip normal) şi deasă (cu ţepi deşi). Unghiile trebuie, de asemenea, controlate şi tăiate atunci când este cazul, folosind foarfece ghilotină.

Daniela Purgaru

Pisica Jedy

    O familie din Marea Britanie a adoptat în 2006 o pisică ce a reuşit să stârnească interesul ziarelor din întreaga lume. Felina seamănă cu marele maestru Jedy din Războiul Stelelor, Yoda, al cărui nume îl şi poartă. Totul se datorează faptului că ea are o pereche de urechi în plus. Valerie Rock, proprietara animalului de companie, povesteşte: „În timp, pozele cu Yoda au stârnit un interes din ce în ce mai mare.

    După ce trei mari publicaţii din Anglia ne-au contactat, am crezut că s-a cam terminat. Dar aceeaşi nebunie a început şi în America.” Înainte ca familia Rock s-o adopte nimeni nu o voia. „Oamenii comentau şi ne sfătuiau să nu o luăm, pentru că e diabolică din cauza urechilor. Îi spuneau Belzebut sau Satana, dar Yoda este o pisică foarte sociabilă şi afectuoasă. Şi nu are decât două urechi, celelalte sunt nişte excrescenţe apărute din cauza unui defect genetic. Şi, da, aude perfect, este o pisică normală”, spune stăpâna. (Sebastian Sârbu)

Urşii panda, pe cale de dispariţie

    O femelă de panda uriaş de la o Grădină Zoologică din vestul Japoniei a născut doi pui, eveniment foarte important, deoarece această specie este pe cale de dispariţie.

O premieră absolută în Japonia
    Urşii panda se află pe cale de dispariţie, din cauza ratei reduse de înmulţire pe cale naturală, o femelă de panda uriaş fiind fertilă doar o dată pe an. Tocmai din acest motiv, când Rauhin, femela panda în vârstă de 7 ani, a născut recent un pui mascul şi o femelă, toată lumea a rămas uimită. Proaspăta mămică a devenit prima femelă de panda uriaş născută şi crescută în Japonia ce a născut în captivitate la o Grădină Zoologică. „Suntem extrem de fericiţi că o femelă de panda născută şi crescută în Grădina noastră Zoologică a adus pe lume doi pui”, a declarat Tomoko Kumakawa, purtătoarea de cuvânt a Parcului Zoologic Adventure World din prefectura Wakayama.

Masculul a fost adus din China
Nu se ştie dacă această naştere este rezultatul împerecherii pe cale naturală dintre femela de panda şi un mascul adus din China, pentru că veterinarii de la această Grădină Zoologică au apelat şi la procedura de inseminare artificială, pentru a îmbunătăţi şansele lui Rauhin de a avea pui.

Daniela Purgaru

 

Ziua Animalelor

    În fiecare an, la 4 octombrie este sărbătorită Ziua Internaţională a Animalelor, instituită de Organizaţia Internaţională pentru Protecţia Animalelor în 1931, în memoria Sfântului Francisc de Assisi (1182-1226), întemeietorul Ordinului Franciscan şi protectorul animalelor.

Prima lege
    Prima lege pentru protecţia necuvântătoarelor s-a numit „Martin’s Act” şi a fost votată de Parlamentul britanic la 22 iulie 1822. După 1945, ziua de 4 octombrie a fost proclamată oficial Ziua Internaţională a Animalelor, fiind sărbătorită an de an pe întregul mapamond. De atunci, în fiecare an, la această dată se organizează în toată lumea diverse evenimente dedicate animalelor şi iubitorilor lor şi se încearcă închegarea relaţiei dintre oameni şi necuvântătoare prin acţiuni caritabile sau de divertisment.

Sărbătoare împrumutată
    La noi în ţară, această sărbătoare a început să fie din ce în ce mai cunoscută şi apreciată, la fel ca şi Halloween sau Valentine‘s Day, deşi este una împrumutată, noi neavând o tradiţie în acest sens. Singura dată în care necuvântătoarele sunt amintite şi preţuite la noi este de Bobotează, atunci când locuinţele sunt sfinţite, iar animalele nu sunt nici ele uitate şi sunt stropite cu apă sfântă. Cu această ocazie, în mai multe oraşe din ţară au fost organizate diverse evenimente (concursuri, expoziţii, târguri pentru adopţii), din dorinţa de a le oferi un cămin micuţelor patrupede şi de a-i ajuta pe români să conştientizeze faptul că acestea au nevoie de protecţie şi de responsabilitate pentru a dispărea de pe străzi şi pentru a creşte în case.

Read more: Ziua Animalelor