Religie

Un nou sfânt în Calendarul Ortodox e sărbătorit la 2 decembrie Cuviosul Porfirie Cavsocalivitul putea tămădui cu doar o privire

de Luana Mare şi Daniel Alexandrescu

Putea „vedea” tot, până în adâncul Pământului, până în înaltul cerului şi putea tămădui boala din om doar privind locul vătămat sau atingând zona cu probleme: părintele Porfirie Cavsocalivitul (1906-1991) a fost unul dintre marii rugători greci ai secolului trecut, trăitor la Muntele Athos, un ascet care făcea minuni încă din timpul vieţii. La 22 de ani de la trecerea sa la Domnul, monahul a fost canonizat, iar începând cu acest an, Sfântul Sinod a aprobat înscrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române a pomenirii Sfântului Cuvios Porfirie Cavsocalivitul la data de 2 decembrie.

De vorbă cu preotul Ioan Peană, un apropiat al părintelui Arsenie Boca „Să învăţăm să spunem «Tatăl Nostru» într-un ceas!“

de Eveline Păuna

Gura Râului este locul în care ușile nu se încuie niciodată, iar oamenii merg de Sărbători îmbrăcați în straie populare românești. Aici l-am întâlnit pe preotul Ioan Peană, un părinte cu har ales, cu bunătate în privire și în glas. Dumnezeu i-a dat o lucrare de seamă, prin aceea că a fost omul de încredere al Înaltpreasfințitului Nicolae Mladin, Mitropolitul Ardealului, dar și unul dintre puținii care l-au cunoscut îndeaproape pe părintele Arsenie Boca. După întâlnirea cu părintele Peană, pentru mulți, Gura Râului a devenit Gura Raiului!

Minunea cinstirii icoanelor de albine

de Roxana Istudor şi Sorin Dumitrescu

Pentru un creştin, relaţia dintre om şi animale devine cu atât mai complexă şi mai bogată atunci când este înţeleasă şi trăită din perspectiva adevărului revelat cuprins în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie şi, mai ales, din cea a modului în care au trăit-o şi o trăiesc sfinţii. În relaţia dintre sfânt şi animale se manifestă dragostea curată şi înflăcărată nu numai pentru Dumnezeu şi semeni, ci pentru întreaga făptură purtătoare a unei raţionalităţi dumnezeieşti. În baza adevărului revelat, Biserica învaţă că animalele au suflet (potrivit poruncii divine: „Să scoată pământul suflet viu!”), însă unul diferit de cel uman. Sufletul vieţuitoarelor neumane are o „legătură cu sângele, sângele cu carnea, carnea cu pământul” sau, cum remarca Sfântul Vasile, „pământul e sufletul animalelor”. Sub aceste auspicii, textele sfinte vorbesc despre nenumărate pilde legate de interacțiunea dintre sfinți și animale. În acest context, fenomenul legat de cinstirea pe care o aduc albinele chipurilor sfinte este un episod remarcabil dintr-o pleiadă de întâmplări edificatoare, cu înțelesuri spirituale profunde. Un apicultor din Grecia a pus într-unul dintre stupii săi o icoană cu scena Răstignirii lui Iisus Hristos. După o vreme, când a deschis stupul, minune!

Mănăstirea Ţigăneşti Tărâmul vechilor sihaştri din Codrii Vlăsiei

de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu

În ţinutul legendar al Codrilor Vlăsiei, nu departe de drumul naţional ce leagă Bucureştiul de Ploieşti, trecând prin comuna Izvorani, se află Mănăstirea Ţigăneşti, un loc mirific, situat între păduri şi ape, unde hărnicia nu are vârstă şi unde lucrul mâinilor măiastre se împleteşte cu rugăciunea neîncetată. Despre vrednicia şi despre priceperea călugăriţelor de aici s-a dus vestea până în ţări îndepărtate, unde au ajuns, de-a lungul vremii, ţesăturile lor cu fir de aur, stofele, covoarele, broderiile bogate şi minunatele moulineuri lucrate cu migală şi cu pricepere în atelierele din incinta aşezământului. Este şi locul unde în urmă cu sute de ani au trăit sihaştri athoniţi.

Preasfinţitul Galaction Stângă: „O lumânare, o floare şi o lacrimă au valoare doar cu chemarea milei lui Dumnezeu“

de Carmen Ciripoiu

Din cele mai vechi timpuri, românii au văzut moartea ca pe o „mare călătorie”, o „mare trecere”, un „drum pe care dalbul de pribeag” îl face „din lumea cu dor/ în cea fără dor/ din lumea cu milă/ în cea fără milă”. Care este învățătura ortodoxă despre cinstirea și pomenirea morților aflăm dintr-un interviu cu Preasfințitul Părinte Galaction Stângă, Episcopul Teleormanului și Alexandriei.

La 4 noiembrie este prăznuit primul episcop al Mirelor Sfântul Nicandru, nevătămat după ce a fost aruncat în foc

de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu

Viaţa şi prigoana Sfântului Nicandru s-au desfăşurat în secolul I d.Hr., pe când cei 70 de apostoli au pornit în misiunea lor creştină în întreaga lume. Sfântul Nicandru a fost primul episcop al Mirelor, localitate aflată în Asia Mică, regiunea Licia din Anatolia, de-a lungul coastei mediteraneene, azi în Turcia. Nicandru a fost hirotonisit de Apostolul Tit, cel dintâi episcop al Cretei (prăznuit la 25 august) şi discipol al lui Iisus, botezat de Apostolul Pavel după Răstignirea şi Învierea Mântuitorului. Tit l-a uns episcop pe Nicandru pentru comunitatea din Mira în a doua jumătate a secolului I şi i-a dat misiunea de a propovădui în acea zonă învăţăturile creştine, fapt ce i-a adus acestuia martiriul în chinuri groaznice. Tot în Mira a fost botezat şi hirotonisit şi preotul Ermeu, cel care i-a fost de mare ajutor episcopului Nicandru în misiunea sa şi alături de care şi-a găsit îngrozitorul sfârșit.

Preot Mihai Gojgar, parohul Bisericii Sfântul Dumitru Poştă: „Aici, negustorii întăreau contractele cu jurăminte în faţa icoanelor“

de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu

Unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult din Bucureşti este Biserica Sfântul Dumitru Poştă, din Centrul Vechi, locul unde, pe vremuri, negustorii veneau să încheie contracte, jurând în faţa icoanelor că vor respecta cele promise pe hârtie. De atunci, a căpătat şi numele de „Biserica de Jurământ”, dar istoria locului se pierde undeva în negura timpului, în urmă cu sute de ani. Pe pavajul din faţa lăcaşului s-au perindat prinţi străini, domnitori, mesageri ai unor curţi europene în drumul lor către Curtea Domnească şi a fost locul de unde a izbucnit, într-o zi de Paşte, cel mai mare incendiu al Bucureştilor, după ce fiul boieroaicei Drugănescu a marcat sărbătoarea creştină cu focuri de armă. Despre toate acestea a acceptat să ne vorbească, într-un interviu amplu, preotul paroh al bisericii, Mihai Gojgar.

Georges Bizet a schimbat definitiv opera cu „Carmen“

La 25 octombrie 1838 se năștea la Paris unul dintre cei mai mari compozitori ai Franței și ai lumii, Georges Bizet, cel care avea să aibă o influență majoră asupra muzicii la sfârșitul secolului al XIX-lea. Născut într-o familie de muzicieni, a dat dovadă de un talent ieșit din comun încă de la o vârstă fragedă. Era atât de dăruit muzicii, încât a fost admis la Conservatorul din capitala Franței înainte de a împlini vârsta de 10 ani. Complex și uimitor de avansat, Bizet se remarca de foarte tânăr printre confrați, deopotrivă prin compoziții cum este opereta „Le Docteur miracle” („Doctorul miracol”), marcată de arii vesele și de o muzică luminoasă, precum și de Simfonia în C Major, scrisă la vârsta de 17 ani, care se poate ușor compara, ca valoare, cu lucrări compuse la aceeași vârstă de Mozart sau de Mendelsson.

Vasile Bănescu, despre vizita la Bucureşti a capilor Bisericilor Ortodoxe din ţările fostului bloc comunist „Patriarhul Kirill va cinsti martirii mărturisitori ai credinţei româneşti“

de Luana Mare

Anunţata şi confirmata vizită a Patriarhului Kirill al Moscovei şi al întregii Rusii la Bucureşti reprezintă un moment istoric pentru Biserica Ortodoxă, cu atât mai mult cu cât vor fi prezenţi şi alţi întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe din Europa. Detaliile acestor vizite, motivele şi însemnătatea lor ne-au fost explicate pe larg de Vasile Bănescu (medalion), purtătorul de cuvânt al Patriarhiei şi realizatorul emisiunii „Credinţă şi Cultură”, la Trinitas TV. Întâlnirea are loc la un an după Sinodul Panortodox din Creta, unde Patriarhul Rusiei a lipsit, iar în perioada venirii clericilor străini la Bucureşti se vor desfăşura evenimente consacrate „Anului comemorativ dedicat apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, dar şi sărbătorirea a zece ani de patriarhat ai Preafericitului Daniel”.

Poveştile credinţei, o călătorie în jurul lumii

de Roxana Istudor şi Daniel Alexandrescu

Binecunoscuta producătoare de emisiuni de televiziune Oprah Winfrey a realizat o serie de filme-poveste care au în centru felul în care oameni de toate naționalitățile și vârstele păstrează lumina credinței în cele mai grele cumpene din viața lor.