Mircea M.Ionescu

Nu mai e nevoie de dramaturgie?!

…Din punct de vedere teatral, vremurile sunt sub regizori! Cel puțin în România. N-am să spun, ca unii, că trăim perioada „tiraniei regizorilor”, dimpotrivă, consider benefic efortul de imaginație în racordarea textelor dramatice, vechi și noi, la neoprezent, ceea ce le mărește valoarea. Totul însă cu măsură!... Altfel, asistăm la un veritabil „Pat al lui Procust”, în care sunt înghesuite, ba chiar maltratate, texte celebre sau contemporane. Este o modă, dacă nu un curent, ca regizori români să rescrie piesele lui Shakespeare, Molière, Cehov, Caragiale și alții, încât uneori nu mai înțelegi esența. Să vezi într-o montare după Shakespeare apărând ca personaje structurale, prinse în trama textului, cazaci ruși (!?!) sau să te trezești cu „Năpasta” lui Nenea Iancu mutată din satul argeșean într-o casă de mode în București, pe scena TNB, nu este nici măcar parodie haioasă...

În biroul directorului român de teatru…

…Într-un Colocviu din „Fest(in) pe Bulevard”, Festivalul Teatrului Nottara, am întrebat, surprins, de ce nu participă niciun dramaturg, mai ales că o temă era „Criza adolescenței”? Cum „telefonul fără fir” a funcționat rapid, în nici 12 ore am primit replica unui confrate: „Ce să caut la colocvii, să aud aceleași parole, parole despre dramaturgia română și să nu se rezolve nimic?! Nu în simpozioane și colocvii se soluționează vechea și trista problemă, ci în birourile directorilor de teatru!”…

Un Hamlet dintr-o altă, fabuloasă Lume!

…După deschiderea celei de a 27-a ediții a FNT (Festivalul Național de Teatru, 20-30 octombrie), cu spectacolul-minune „Hamlet/Collage”, prezentat de Teatrul de Stat al Națiunilor din Moscova, n-am fost singurul care a declarat că o lună nu mai merg la un spectacol „made in Romania”! Impresia a fost uluitoare, s-a plâns de atâta Frumos, emoție și Idee, pe piscurile amețitoare unde a ajuns Teatrul, meditând, în același timp, cât de departe de Marea Artă teatrală contemporană sunt atâția regizori români, dintre care unii nu-și mai încap în piele.

Fascinaţia Festivalului de pe Bulevard

...S-a încheiat, „en fanfare”, a V-a ediție a Festivalului Teatrului Nottara (director - inepuizabila, în eforturi și idei, Marinela Țepuș), numit „Fest(in) pe Bulevard”. O ediție cu străluciri aparte, de la desemnarea unui ambasador al Festivalului (cunoscuta Andreea Marin) la Cele șapte secțiuni ale Evenimentului („Criza pubertății”, „Text sau Pretext”, „Bulevardul Comediei”, „Premiere în Fest(in)” - ale teatrului-gazdă - „Invitați speciali”, „In Memoriam” și „Multi Art Exit” - dedicat trupelor de teatre de dincolo de granițe, în perioada 22-23 noiembrie). De la participarea teatrelor de pe trei continente: Europa - cinci țări (Bulgaria, Croația, Germania, Republica Moldova, România), Asia - Compania „Donghwa Tree Theatre” din Seul, Coreea de Sud, cu musicalul „Heartbeat”, și America de Sud - Compania „Grupo de Teatro Buenos Aires”, Argentina, cu „I have a Doll in My Closet”, la prezența a 12 orașe din România: București, Arad, Brăila, Cluj, Constanța, Craiova, Ploiești, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Târgoviște, Târgu-Mureș, Timișoara. O premieră au reprezentat-o și interesantele spectacole oferite de trei teatre din Chișinău: Teatrul Național „Eugen Ionesco”, Teatrul Național „Satiricus I.L. Caragiale” și Teatrul de Revistă „Ginta Latină”...

Cum să uiţi de Sanda Manu şi de Cătălina Buzoianu?!

…Când citești o aberație, te freci la ochi, scuturi capul, mai lecturezi o dată textul și întrebi dacă e posibil așa ceva. Mi s-a întâmplat recent, cu lectura unui pasaj din interviul acordat, într-o revistă de ținută, de o tânără regizoare. Spre a judeca lucrurile la obiect public fraza, întrebându-mă cum este posibil?! Citatul, cuvânt după cuvânt:

Festivalul Teatrului Scurt şi lunga lui Istorie

…Oradea, final de septembrie sub soare. O splendidă Sărbătoare a Thaliei - Festivalul Internațional de Teatru Scurt, ediția a XXIII-a (24 septembrie - 1 octombrie), organizat de Teatrul Regina Maria. Istoria acestui Eveniment este însă mai lungă, din 1976, când, în perioada 23-29 noiembrie, s-a ținut pe malul Crișului Repede întâia „Săptămână a Teatrului Scurt”… Cu respect pentru trecut, o veritabilă, încântătoare arheologie teatrală s-a produs, la 28 septembrie 2017, în plin Festival, la interesantul Colocviu organizat. Cu prezența directorului de la prima ediție (Mircea Bradu) și a celei actuale (Daniel Vulcu), cu teatrologi de seamă, Elisabeta Pop (decenii bune secretarul literar al teatrului orădean), Octavian Saiu, Mircea Morariu (selecționerul ultimei ediții), Alina Epângeac, Ion Parhon, Zeno Fodor, Doru Mareș, Mariana Ciolan, regizorul Dan Puican, dramaturgii Mircea M. Ionescu și Pașcu Balaci etc.

„Centenarul“ şi Teatrul Românesc

…Cu gândul la omagierea sinceră, matură, a Centenarului Marii Uniri a României, de la 1 Decembrie 2018, și Artele Frumoase au început pregătirea unor Evenimente reprezentative. Printre ele, negreșit, Teatrul, cu puternica lui forță socială și o istorie pe cât de bogată, pe atât de agitată. La aniversarea deloc simplistă a „Centenarului” s-a gândit și cel mai nou Teatru din țară, al Dramaturgilor Români, cu debut frumos în primăvara ce a trecut. Spre lauda sa, mezinul teatrelor autohtone (director: Lucia Verona) a lansat un Concurs de Dramaturgie cu tema „Unirea în destine individuale”, data scadentă fiind 31 octombrie. Unii au strâmbat din nas sau au întrebat, nedocumentați, ce dramaturgie se poate scrie pentru Centenarul Marii Uniri?

„Centenarul“ şi Teatrul Românesc

Măria Sa Teatrul uneşte malurile Prutului!

...O Gală de zile mari, ajunsă la a III-a ediție, ideea lui Petru Hadârcă, directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, adună și în toamna aceasta, în capitala Basarabiei, Teatre Naționale de pe ambele maluri ale Prutului. Între 20 septembrie şi 1 octombrie, la Chișinău, într-o Reuniune cu bogate semnificații, România prezintă zece spectacole produse de cinci Teatre Naționale: „I.L. Caragiale”, București („Idolul și Ion Anapoda”, de G.M. Zamfirescu, în regia regretatului Ion Cojar, din... 2006, și „(D)efectul Placebo”, creație colectivă în proiectul 9G); „Radu Stanca”, Sibiu („Oidip”, scenariu original în regia lui Silviu Purcărete; „Familii”, un spectacol de Eugen Jebeleanu); „Marin Sorescu”, Craiova („Elefantul din cameră sau The Vibrator Play”, de Sarah Ruhl; „Exploziv”, de Elise Wilk), Teatrul Național Târgu-Mureș („Patru piesuțe politice despre dușmani”, de Szekely Csaba, și „O scrisoare pierdută. Prea multă vorbărie”, de Alina Nelega, după I.L. Caragiale); „Vasile Alecsandri”, Iași („Goldberg Show”, regie - Mihai Măniuțiu și răvășitorul „Seceta roșie”, după „Cartea foametei”, de Larisa Turea, în regia tulburătoare a lui Petru Hadârcă). „Afișul” Galei invită și la salutarea unor regizori de top din România.

Dramaturgul, primul sacrificat!

...O veche axiomă spune că nu există spectacol de teatru fără dramaturg, actori și regizor, neignorând Publicul, altă condiție „sine qua non” a unei creații teatrale. Am întâlnit cazuri în care unul dintre factorii de bază ai Spectacolului fie a fost omis, fie sacrificat, cel mai adesea Dramaturgul. Dincolo de cuvinte, faptele!