…Urmăresc de ani buni activitatea teatrelor independente și a trupelor particulare. Obligate să supraviețuiască, tot mai greu, multe dintre ele caută spectacole care să atragă public și, implicit, fonduri pentru viața lor. Nu prin criticate șușe, scălămbăieli și manele, ci prin reprezentații bine regizate și serios jucate, în special comedii, gen ce merge la inima spectatorului. Una dintre ultimele trupe particulare înființate este din Oradea, se numește „Thalia” și a fost creată de inventivul, seriosul actor și regizor Daniel Vulcu, ani buni managerul care a făcut minuni la Teatrul „Regina Maria” din frumosul oraș de pe Crișul Repede. Daniel Vulcu a ctitorit și alte trupe particulare de succes, „La Masca” și „Cascadorii râsului”, unde comedia tratată serios, nu în glumă, a fost la ea acasă, spre fericirea publicului.
Read more: „Thalia“ ovaţionată într-o superbă „Casa Raţiu“!…În primăvara lui ’65, urmăream pe scena Naționalului bucureștean o piesă care m-a marcat profund. Nu pentru că era întâiul text dramatic al laureatului Premiului Nobel pentru Literatură din 1962, cât prin duritatea scriiturii, ecou al tragediei oamenilor însingurați, al necomunicării în marea Americă și oriunde. Autorul, unul de sonoritate mondială, John Steinbeck, prezentase în 1937 o nuvelă realistă, „Oameni și șoareci”, devenită rapid text pentru urcat pe scenă, la New York, și pe ecran. La București, premiera, în regia lui Alexandru Finți, avea să ofere partituri de neuitat unor actori de prestigiu - Gheorghe Cozorici, Emanoil Petruț, Constantin Rauțchi, Valeria Gagealov etc., ca și debutul unui nume care urma să joace spectacolul respectiv de 1.370 de ori, nimeni altul decât Florin Piersic, în rolul lui Lennie!
Read more: Cu ochii pe scenă, cu gândul în Istorie…De când teatrul, lumea-ntreagă a fost fascinată de arta travestiului. De la spectatori la actori. Teatrul românesc nu se putea sustrage spectaculoasei idei, ba are și realizări de excepție în domeniu. Primul actor român care s-a încumetat să joace în travesti a fost Matei Millo, unul dintre creatorii teatrului românesc, alături de Vasile Alecsandri (părintele dramaturgiei autohtone!) și Costache Negruzzi. Succes de răsunet în travestiul lui Matei Millo din prima operetă românească, „Baba Hârca”, la Iași, în 1848. Tot în Dealul Copoului, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, un travesti istoric al lui Miluță Gheorghiu în fermecătoarele comedii ale lui Alecsandri „Coana Chirița” și „Muza de la Burdujeni”. Roluri de excepție în „Coana Chirița” (în realitate Atanasia Greceanu, modelul boieroaicei care l-a inspirat pe Alecsandri, la Fălticeni, după ce i-a refuzat mâna fetei, considerându-l un „scriitoraș, coate goale”!, și la București): Arcadie Donos, la Teatrul Mic, Marcel Anghelescu și Ion Finteșteanu (la Teatrul Național). Ceea ce nu exclude rolurile de neuitat ale Tamarei Buciuceanu și Dragăi Olteanu Matei!
Read more: Fascinaţia travestiului, de la Coana Chiriţa la Conu Leonida…Pentru mulți, Potaissa de altădată nu însemna decât un loc unde nu se întâmpla nimic, excepție fiind „minunea” din 1962, când Arieșul Turda a cucerit „Cupa României” la fotbal, învingând, cu 2-1 (0-1), Rapid, chiar la București!?!... De trei ani, însă, Turda a intrat spectaculos și în lumea Festivalurilor de teatru, venirea ca director a lui Cătălin Grigoraș, actor cu har aparte și tânăr manager cu idei pregătit la Sibiu, declanșând ambiții și realizări nevisate pe Arieș. De trei ani, Teatrul „Aureliu Manea” și-a format o trupă tânără, cu valențe, și are un Festival Internațional, cu tematică. Anul acesta, la a III-a ediție (28 iunie - 7 iulie), „Libertatea de a alege”, după „Continuitate” și „Împreună”. Peste 120 de evenimente, lăudabil și cu trupe particulare sau teatre independente, 450 de artiști din 6 țări (Argentina, Australia, Italia, Mexic, Spania, România), 15 diferite spații, în moderna Salină („Statui vivante”), pe Pietonala orașului, unde am văzut un fantastic balet cabalin „Magie și dresaj” prezentat de maramureșeanul Miron Bococi, cu trei pursânge uluitori care au demonstrat că: „Și caii pot face artă, nu-i așa?!”…
Read more: Turda, fericit să aleagă între „Revoluţie şi artificii“, „Rinoceri“, teatru în salină şi balet...…Premieră de zile mari, la Teatrul Nottara, vara aceasta: „Iona”, primul text dramatic publicat de marele poet Marin Sorescu în revista „Luceafărul”, în 18 ianuarie 1968. Piesă ce avea să apară în volum, într-o trilogie nepereche („Setea muntelui de sare”), în 1974, cu alte două rare monologuri dramatice („Paracliserul” și „Matca”). Pe scenă, „Iona” a urcat în 11 aprilie 1969, la Teatrul Mic, în regia lui Andrei Șerban, cu un fabulos George Constantin. Tot în aprilie, 2011, sublima parabolă dramatică s-a jucat și la Craiova, în regia și cu alt „monstru sacru” - regretatul Ilie Gheorghe.
Read more: Setea Muntelui Sorescu…Titlul vine de la celebrul vers „Unde sunt zăpezile de altădată?” al ilustrului poet francez Francois Villon din „Balada doamnelor de altădată”! „Zăpezile” mele, mai exact regretul, îl reprezintă faptul că, după ’90, au cam dispărut minunatele Colocvii teatrale ce înnobilau mai toate Festivalurile. A avut acea strălucită Idee remarcabilul, regretatul teatrolog Valentin Silvestru, în fiecare Colocviu de a doua zi dimineață, după spectacole, apărând actorii care jucaseră, regizori, dramaturgi și cronicari dramatici de elită (Constantin Paraschivescu, Radu Enescu, Dumitru Chirilă, Mircea Ghițulescu, Bogdan Ulmu, Ștefan Oprea, Mira Iosif, Natalia Stancu etc.) care au făcut din acele întâlniri veritabile lecții aplicate de teatru.
Read more: Unde sunt… Colocviile teatrale de altădată?…Un regizor român de top, premiat de UNITER (1995) și nominalizat de alte două ori, creator de frumos, născut sub Ceahlăul plin de legende, Alexandru Dabija, reprezintă la ora aceasta cel care ne face pe noi, cei maturi (nu spun cei mari!), să înțelegem altfel nemuritoarele povești pentru copii ale lui Ion Creangă și Vasile Alecsandri (întâiul scriitor de piese în limba română). În orașul natal, la Piatra Neamț, a și început o fascinantă serie de povești rescrise pentru cei mari, cu elementele fundamentale ale Vieții, cu personaje, atitudini, stări de spirit și de epocă!
Read more: Regizorul care fericeşte oamenii maturi cu poveşti pentru copii!…Lângă Turnul Chindiei, lumea teatrului s-a adunat în „Babel”, Festivalul Artelo Spectacolului, ediția a IX-a (2-9 iunie), cu 19 țări participante. Gală a cărei temă a fost Imaginea, în anii trecuți cuvântul de ordine fiind Vorbirea, Sunetul, Corpul, Culorile. În deschidere, cineva a opinat că acest festival s-ar putea să fie mai puțin interesant pentru… dramaturgi! Gând contrazis în prima zi, când Târgoviște s-a alăturat frumoasei nebunii a Teatrului Dens (un spectacol realizat în numai şapte zile!), provocare lansată la Moscova de reputatul om de teatru rus Oleg Loevski (regizor, dramaturg, critic de teatru). În România, ideea lui a pornit la Satu Mare, apoi, patru veri pline la „Nottara”, în aprilie apărând și Bacăul cu frumosul „Trei surori”.
Read more: Imaginea Teatrului Dens într-un alt „Turn Babel“…O modă, începută cam acum trei decenii, a făcut, în numele axiomei „e mai ușor să distrugi decât să construiești”, ca piese celebre și ilustre romane dramatizate să fie puse pe un veritabil „Pat al lui Procust” și mutilate la greu. Și-au asumat nefericitul demers, mai întâi regizori, apoi și scriitori care, în criză de inspirație sau de valoare, au fost siguri că ies din anonimat și banal demolând Mituri și Legende consacrate în tezaurul universal. Parodieri facile sau bășcălii în numele unui așa-zis modernism forțat, al unei libertăți de expresie ce ignoră total responsabilitatea, i-au dus la un veritabil transfer de personalitate pe Shakespeare, Cehov, Moliere, Caragiale, Ionesco etc. Ultimul sacrificat, marele romancier rus Dostoievski, pe care un necunoscut dramaturg irlandez de 52 de ani (Enda Walsh), un traducător și regizor român de top (Vlad Massaci) l-au mutilat în public cu fața la perete, invocând romanul său fundamental în literatura universală - „Frații Karamazov”!
Read more: Dostoievski, mutilatori neştiuţi de azi, Freud şi Kant!...De mult n-am mai aplaudat și ovaționat într-o sală de-acasă, ca la Premiera de la TES, a celebrului musical „Scripcarul pe acoperiș”, realizat după povestirile lui Shalon Aleheim („Fetele lui Tevye”) cu permisiunea specială a lui Arnold Perl, lansat, în 1964, cu mare succes pe Broadway, unde s-a jucat de peste 3.000 de ori, ecranizat și încununat cu trei Premii Oscar! O trepidantă poveste de omenie, cu final dur, în Rusia țaristă din anii 1900, în satul Anatevka, cu locuitori evrei, harnici și uniți, care, în plină splendidă nuntă a uneia dintre cele cinci fete ale lui Tevye, sunt anunțați că trebuie să-și părăsească locurile natale, tradițiile, căci începuse pogromul împotriva comunităților iudaice!... Personajul principal este Tevye, lăptarul care luptă să-și țină familia în armonie, iubire și adevăr. Această Poveste de Viață ce a uimit lumea-ntreagă, prin mesajul ei umanitar, prin înțelepciune, sensibilitate, lacrimă și speranță, s-a montat cu mare ecou și în România, în 2011, la Teatrul „Regina Maria” Oradea și se joacă și astăzi.
Read more: „Luceafărul de dimineaţă“ şi „Scripcarul“ de noapte magică...Nu-i o întrebare retorică, din moment ce UNITER are un Concurs de Dramaturgie - „Cea mai bună piesă a anului”, ultimii lauri revenindu-i Stelei Giurgeanu pentru textul „Matilda și groparii”. Mai mult, la ultimul concurs Uniunea Teatrală din România a primit nu mai puțin de 66 de texte! Semn că dramaturgi autohtoni există, iar segmentul intră automat în atribuțiile UNITER-ului. În contrast cu regretul că nici la ediția a XXVII-a dramaturgii țării n-au fost invitați...
Read more: Câţi dramaturgi au fost invitaţi la Gala UNITER?