De multe ori, mi-e greu să-mi așez vorbele. Și nu pentru că nu le-aș stăpâni sau aș avea emoții cu privire la mesajul lor, ci pentru simplul fapt că mi se pare imposibil să descriu stări care se simt, pe propria piele, de nu-ți vine mai apoi să crezi dacă-i adevărat sau nu. Exact aceasta-i senzația în momentul în care-mi doresc să vorbesc despre omul luminii, omul care mi-a pus vers în glas, fiindu-mi părinte spiritual, arătându-mi o lume a ideii, a modestiei, a simplității în trăire - marele poet basarabean-român cu sclipire de geniu, GRIGORE VIERU!