N-am suferit niciodată de mania personalității mele. Mereu am fost cu picioarele pe pământ și n-am epatat. În fond, eu asta sunt de când mă știu. Un veșnic copil, mereu îndrăgostit de frumos, căruia îi place să se joace, iar din joaca lui să iasă artă. Nu am tipul acela de modestie jucată. Sunt conștient de ce pot face, dar nu transform asta într-un mare caz. Când, pictez, prezint, fac radio, televiziune, joc, scriu, toate într-o poveste care ajunge, spre bucuria mea, la sufletul oamenilor. Am încredere-n mine, știu ce pot, dar de acolo până la a fi cu capul în nori, e cale lungă și nu, asta nu m-a caracterizat vreodată!
Read more: OM cu „O“ mare!De mult tare am vrut să vă povestesc despre cum am crescut eu și despre cum am învățat că nimic nu pică din cer, fără a munci, așa cum mulți cred în vremurile de azi. Eu cred că viața și caracterul unui om, precum și preferințele, se formează din fragedă pruncie. Sigur, pe parcurs, în funcție de educație și de experiențe, ele capătă o altă formă. N-am fost niciodată nepăsător. Orice informație, oricât de nesemnificativă, am luat-o în calcul. Ai mei m-au învățat că este important să asculți, că trebuie să-ți pese și că oricând e nevoie de o anumită analiză înainte de a spune ceva. Tot de mic am învățat respectul, grija și dragostea pentru frumos.
Read more: GRAMOFONUL MEUN-am prea știut niciodată cum e să fii invidios, cum e să bârfești sau să vrei răul altuia. Chiar și atunci când nu mi-a plăcut ceva în mod deosebit, n-am lovit cu vorba, n-am judecat, n-am încercat să mă pun pe mine deasupra doar pentru că-mi imaginez eu că dețin un adevăr pe care alții nu-l știu. Nu, cred că nimeni nu-i mai presus ca nimeni. Plecăm cu toții, de la linia de start, de pe aceeași poziție, urmând ca mai apoi fiecare să-și ocupe locul său, cu bune și cu rele. Dar probabil atitudinea asta ori e învechită ori e mult prea obtuză în viziunea unora, pentru că mulți nu o aplică și nu înțeleg că nu strică cu nimic, dar cu absolut nimic, să fim mai evoluați și mai puțin dușmănoși.
Read more: MINUNEA DE A FI - NICOLAE DABIJASuntem una cu locul în care ne-am născut, trăind lumina limbii noastre, formându-ne cu ea, iubind prin ea, crescând și murind tot în limba asta minunată. Și e, la propriu, absolut minunat și important să înțelegem asta și să transmitem acest principiu mai departe generațiilor următoare. Nu e un patriotism fals și nici nu ține de vreo componentă subiectivă.
Read more: „ÎNVĂŢAŢI-VĂ COPIII ŞI NEPOŢII SĂ-ŞI IUBEASCĂ ŢARA!“Viața mi-a arătat acum că-mi poate răpi certitudini. Mi-a demonstrat că nu sunt deloc atât de sigur pe mine, precum îmi închipuiam și în orice moment, fără știință, pot ajunge să regret trecutul, cel despre care credeam că este invincibil, dar pe care nu l-am regretat vreodată, pentru că știam că am un prezent de minune și un viitor strălucit. Acum AZI este incert, iar MÂINE este greu de luat în seamă, pentru că nu are siguranță, este fragil și nici nu are căldura și seninătatea pe care o aveam înainte, pentru că noi, toți, nu vom mai fi aceeași deloc. Dar cred eu că perioada asta pascală e motiv de speranță. Nu doar prin rugăciune și prin mai multă atenție la liniștea noastră.
Read more: LUMINA MEACred cu încăpățânare în oameni. Cred în felul în care ei pot schimba lumea, cred în înălțarea lor, în evoluție, în umanizare și-n felul în care-și pot face bine unii altora. Deseori mă înșel și-s dezamăgit și tare-aș vrea ca această lecție pe care-o primim acum să ne fie învățătură de minte. Prea am ajuns răi, plini de dușmănie și de invidie, prea lovim unii în alții cu vorbe, fără să analizăm și fără să vedem ce este cu adevărat corect pentru noi și pentru cei din jur. Chiar și așa, deloc întâmplător, lovitura aceasta dată lumii vine ca o gură de aer rece pe care trebuie să o respirăm și care-ar fi de bun augur să ne facă mai buni.
Read more: EROII TIMPULUI PREZENTO lume fără înțelepciune ar fi mai tristă. O lume fără un chip inocent, brăzdat de ani și de dureri, cu regrete și sclipiri, cu ochii blânzi și umezi, ar fi, sigur, mult mai săracă. Cred că universul fiecăruia dintre noi este marcat de bunici, de părinți, de toți cei care au adunat ani în tolba vieții și-au reușit să ajungă să ne bucure existența.
Read more: PROTEJAŢI-VĂ BUNICII!Lumea și-a luat o pauză. De nevoie, a spus stop pentru câteva clipe și-a încercat să se scuture de tina anilor și de haosul care-o macină zi de zi. Îngrijorările au pus stăpânire pe ea. Bătrâna noastră planetă încearcă acum să-și revină, iar noi trebuie să-i fim cumva aproape. Nu sunt cele mai fericite vremuri, iar ideea aceasta, de a sta acasă, poate da roade bune atât asupra sănătății, cât și asupra sufletului nostru. Mai mult ca oricând, acum, e necesar să fim responsabili și implicați.
Read more: STĂM ACASĂ!Lucian Blaga spunea că veșnicia s-a născut la sat. Știa el ce știa, asta pentru că acolo, în lumea simplității românești, se regăsesc virtuți, tradiții, înțelepciune și un fragment important din ceea ce însemnăm noi ca popor, fără farduri, fără completări sau compromisuri. Dar mulți nu știu asta și cred eu că este important să cunoaștem universul satului românesc, cu fața lui reală, cu oamenii speciali. Și mare mi-a fost surprinderea să descopăr, acum vreo câteva luni, un tânăr de 25 de ani, care se încăpățânează să arate frumusețile satului românesc, autentice, mergând pe coclauri.
Read more: Pe coclauri de suflet - IOSIF CIUNTEREIÎmi place să cred că țara mea este mai presus decât multe altele, dar visul acesta al meu e deseori dărâmat de mituri, de oameni și de preconcepții pe care n-am cum să le elimin. Ai noștri suferă când alții spun că sunt mai buni decât noi, dar nimeni nu face nimic să dovedească că nu-i așa, pentru că nu este. Am mai zis asta, eu nu țin neapărat să fiu „patriotul de serviciu“ și nici absurd nu sunt, dar mi se pare că atât timp cât m-am născut și m-am format în România, trebuie să-i fiu recunoscător, să admit asta cu mândrie, să o cunosc și să o iubesc, cu toate greșelile ei, să o promovez așa cum pot, să-i știu limba în formă corectă și să fac tot ce-mi stă în putere ca ea să strălucească.
Read more: MAI MULT DRAG DE ROMÂNIA N-AR STRICA!Nu mi-a plăcut niciodată să ies în evidență atunci când nu e cazul. De mic am fost așa și am păstrat acest obicei, pentru că mi se pare de tare prost gust să te bagi în seamă, să cauți cu orice preț să fii „cireașa de pe tort“, deși nu ai nicio legătură cu dulcele. Eu merg mereu pe principiul acela că uneori trebuie să și taci, trebuie să stai să privești, să asculți de două ori, să gândești de trei, să vezi ce și cum și abia apoi să deschizi gura sau să acționezi! Impulsul de a zice ceva sau de a te da mare nu-i cea mai bună atitudine și cu siguranță nu aduce, la final, ceva pozitiv. Pot înțelege tupeul unora, e vorba despre educație la mijloc, pot înțelege și neștiința și chiar curajul nebun, dar de acolo până la a fi mereu în atenția celor din jur doar pentru a părea interesant, mi se pare urât!
Read more: ATITUDINI DISCRETE