Ea este Martina, o pisicuţă simpatică şi cuminte, găsită pe stradă. Cu puţin timp în urmă, când avea numai 8 luni, ea a dat viaţă câtorva pisoiaşi. Cei mici şi-au găsit stăpâni, iar Martina a fost castrată şi vaccinată. Acum aşteaptă să fie adoptată, pentru că are nevoie de dragostea unui stăpân şi de căldura unui cămin. Cine doreşte să înfieze această minunată pisică poate să sune la numărul de telefon: 021/330.91.76.
Copiii care cresc cu un câine acasă prezintă mai puţine riscuri de a dezvolta alergii respiratorii, arată un studiu realizat de cercetătorii germani. 
Dacă aveţi un căţel mic, trebuie să ştiţi că acesta poate fi predispus genetic la displazie de şold, o afecţiune ce poate avea urmări asupra dezvoltării membrelor. Pentru a afla cum trebuie să vă protejaţi căţelul, am stat de vorbă cu Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara, din Capitală. 
- Angora turcească, frumoasă, suplă, cu blana mătăsoasă Blana acestei feline este deosebit de frumoasă şi mătăsoasă şi, în plus, caracterul ei plăcut o face să fie foarte căutată de iubitorii de animale de companie. Această rasă a fost foarte apreciată încă din Evul Mediu, fiind crescută în podişurile Turciei, în condiţii vitrege de climă, motiv pentru care blana sa a devenit extrem de călduroasă. Aceste pisici au ajuns în secolul al XVI-lea în Franţa şi în Anglia, unde au devenit „de lux”, fiind la mare căutare la curţile nobililor. În perioada următoare au fost importate şi în alte ţări din Europa, şi nu numai. Apoi, treptat, popularitatea acestei rase a pierdut teren în faţa Persanei. Pisicile Angora albe cu un ochi albastru şi unul de culoarea chihlimbarului sau cu o pată colorată pe frunte sunt considerate de poporul turc dăruite de Alah şi acestea sunt protejate prin lege.
Read more: Pisică ocrotită prin lege
Mihaela a adoptat, fără să stea pe gânduri, un papagal alb precum fulgii de nea ce se aştern grăbiţi, iarna, pe pământul rece. L-a numit Prinţesa. Un ghemuleţ de pene albe, cu ochişorii precum două boabe de piper, se căţăra pe corzile viţei-de-vie tăcut. Părea timid şi nu scotea niciun sunet. Read more: Prinţesa inimii 
Puricii şi căpuşele trebuie eliminate, pe de o parte, pentru că muşcăturile lor provoacă animalelor mâncărimi, disconfort sau răni ce se pot infecta şi, pe de alta, deoarece transmit diverse boli. Orice pisică sau câine, chiar dacă stă mai mult în casă, poate avea purici sau căpuşe, mai ales în perioada călduroasă. Trăiesc de pe urma gazdelor
Există mai multe tipuri de paraziţi externi, dintre aceştia cel mai des întâlniţi fiind puricele Ctenocephalides felis (la pisici), Ctenocephalides canis (la câini) şi căpuşele. Aceştia trăiesc pe câte o gazdă, îşi depun ouăle pe aceasta şi se hrănesc cu sânge. Simptomele infestării cu aceşti paraziţi sunt: animalul se scarpină des şi apar iritaţii ale pielii. Atât puricii, cât şi căpuşele se pot observa cu ochiul liber, iar zonele preferate de aceşti paraziţi sunt gâtul şi burta.
Read more: De ce trebuie să alungăm puricii şi căpuşele?
Prima atestare documentară a acestei rase este foarte recentă, din secolul al XX-lea
Deşi poate fi uşor confundată cu pisica Siameză, Balineza este o rasă aparte, cu părul ceva mai lung. Este potrivită pentru viaţa în apartament şi îi place să se afle mereu în compania stăpânilor. Pisica din rasa Balineză este foarte sociabilă, afectuoasă şi comunicativă. Îşi iubeşte stăpânii şi face orice ca să fie băgată în seamă, aproape că va sta şi în capul lor, numai pentru a obţine câteva mângâieri.
Mâţa cu ochi albaştri
Iniţial, aceste pisici au fost cunoscute drept Siameze cu părul lung, deoarece, practic, această rasă este tot Siameză, dar cu o genă modificată, pentru părul lung. Prima atestare documentară datează din secolul al XX-lea, iar denumirea sa vine de la eleganţii dansatori din templele Orientului Îndepărtat cu care această zveltă pisică se aseamănă. În Europa, această rasă a fost recunoscută abia în 1986.
Balineza este o pisică frumoasă, cu părul semilung şi cu o blană lungă şi mătăsoasă. Capul ei este puţin alungit, botul micuţ, gâtul lung şi ochii albaştri. Corpul este zvelt, graţios şi se termină cu o coadă lungă, ascuţită. Blana poate avea patru culori de bază: ciocolatiu, cafeniu, gri-albastru şi gri-rose. Acestea sunt dispuse la fel ca la Siameză - urechile, picioarele şi coada sunt de culoare închisă, iar restul corpului este mai deschis la culoare. Petele albe nu trebuie să fie prezente.
Nurca este un animal sălbatic, mamifer, carnivor şi semiacvatic, deosebit de frumos şi inteligent, dar care, din păcate, a început să fie crescut în captivitate, în ferme, pentru blana sa deosebită. Poate fi şi animal de companie, şi încă unul foarte simpatic, însă trebuie să i se asigure toate condiţiile necesare.Uşor adaptabilă
Nurca aparţine familiei Mustelidae şi în prezent există două subspecii: cea europeană (Mustela lutreola) şi cea americană (Mustela vison). Este un animal ce se poate adapta foarte rapid şi uşor condiţiilor din captivitate.
În libertate trăieşte în special în nordul Europei şi în America, o parte din Asia, Caucaz şi vestul Siberiei, iar la noi nurca poate fi întâlnită în preajma bălţilor şi pârâurilor, în toate zonele de relief.
Read more: Nurca, de la haină de blană la animal de companie
A trecut de vremea adolescenţei. Să zicem că a devenit mai înţelept cu scurgerea timpului, dar mintea tot îi zboară la nebunii. Are aproape 8 ani şi e un răsfăţat, chiar şi el ştie acest lucru, dar asta e viaţa lui. Totuşi, nu s-a lăsat mângâiat până acum decât de mâinile fetiţei lui dragi, nepoţica familiei, Emilia. Pe ea nu o poate refuza, pe ea o răsfaţă el, prea grijuliul Werro. Pentru ea păzeşte el curtea. În nopţile de toamnă, cu ploi pătrunzătoare, fetiţa se uita de după perdele să vadă dacă lui îi este bine, la fel şi iarna, când sunt viforniţele acelea năprasnice. Aşa că el recompensează cum crede de cuviinţă dragostea fetiţei, cuvintele sale calde, atenţia pe care i-o acordă mereu.
A primit când era mai zvăpăiat şi tânăr câteva bătăi de la stăpânul lui, dar ştia că greşise, aşa că a tăcut mâlc, nu s-a revoltat. Doar a plâns, la fel ca oamenii, cu lacrimi fierbinţi. Se îndrăgostise însă de mogâldeaţa care venea spre el când era pui, erau de-o seamă după ani. La el anii se numără altfel, aşa îi spusese dulăul cu care vorbise printre uluci acum ceva vreme. O văzuse copil, s-au jucat împreună, s-au alergat, ea îl stropea vara când era cald, iar la picioarele ei s-a culcat de atâtea ori, supus. Din dragoste…
Aveţi o pisicuţă şi vreţi să comunicaţi cu ea mai uşor? Puteţi afla ce intenţii are sau cum se simte după mişcările cozii! Pisicile îşi folosesc coada atât pentru a-şi transmite emoţiile, cât şi pentru echilibru. Iată câteva dintre unduirile foarte des întâlnite şi semnificaţiile lor.
Printre bolile transmise de paraziţii externi (purici, căpuşe etc.), ce s-au înmulţit foarte mult în această perioadă, se numără şi anemia. De asemenea, această afecţiune poate avea şi alte cauze, printre care lipsa unor vitamine şi minerale. Pentru a afla cum trebuie să vă protejaţi pisica, am stat de vorbă cu doctor Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală. Anemia reprezină scăderea numărului de celule roşii ale sângelui sau, în cazul în care numărul acestora este relativ normal, funcţiile specifice nu sunt îndeplinite. În afara cauzelor amintite mai sus, această afecţiune mai poate fi produsă şi de boli genetice sau ale măduvei hematogene şi ale sângelui.