Câinele din rasa Kuvasz este perfect pentru iubitorii de animale care îşi doresc un patruped de dimensiuni mari şi care deţin o curte sau un apartament cu mult spaţiu. Acest câine este extrem de inteligent şi are un puternic caracter protector.
Uriaşul tibetan
Rasa Kuvasz („kawasz” = protector) este originară din Tibet, iar în ziua de azi câinele este crescut în special pentru protecţie, pază şi ca animal de stână. Seamănă destul de mult cu Ciobănescul de Pirinei, însă nu are doi pinteni la nivelul labelor din spate. Cu secole în urmă, această rasă s-a răspândit treptat în întreaga Europă, fiind utilizată mai ales în Ungaria, unde a fost, la mijlocul secolului al XVI-lea, foarte căutată pentru însoţirea nobilimii.
Puternic şi robust
Acest câine este foarte puternic şi robust, cu un cap mare şi ochi închişi la culoare, expresivi. Urechile au vârfurile uşor rotunjite, aduse spre înainte. Corpul este musculos, iar coada este purtată în jos. Blana este, fără excepţie, complet albă, iar părul dublu poate fi ondulat. Înălţimea este de 71-76 cm la mascul şi de 66-71 cm la femelă, iar greutatea e de 42-52 kg la mascul şi de 32-41 kg la femelă.
Ascita reprezintă o acumulare de lichid în cavitatea abdominală a animalului, din cauza unor afecţiuni cum ar fi cele tumorale, spre exemplu. Doctor Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus mai multe despre această afecţiune. Ascita apare din cauza prezenţei unor formaţiuni tumorale, a cirozei hepatice, peritonitei, dezechilibrului electrolitic sau a scăderii cantităţii de proteine din sânge (aşa cum se întâmplă în afecţiuni renale şi gastrointestinale). 
Pe mine mă cheamă Merişor, iar prietenii mă alintă Meri. Am opt săptămâni şi m-a găsit un nene pe stradă. I s-a făcut milă de mine şi, pentru că nu m-a putut ţine la el, m-a dus la un cabinet veterinar. Aici am cunoscut mulţi căţei ca mine şi toată ziua alerg şi mă joc printre sacii cu mâncare. Mi s-a făcut deparazitare internă şi externă, vaccin şi am primit şi un carnet de sănătate. Aşa că acum sunt un căţel cu acte în regulă. Singura mea problemă este că îmi caut o căsuţă. Îmi doresc mult să am o familie a mea, pe care să o apăr şi care să mă iubească...
Dacă mă vreţi şi puteţi să aveţi grijă de mine, sunaţi-mă la cabinetul SOS Vet, telefon 021/330.91.76 şi luaţi-mă acasă.
Un câine ce îşi duce viaţa într-un mediu absolut natural nu necesită o îngrijire deosebită a dinţilor, însă un patruped de apartament, după şase ani, începe să îşi piardă dinţii. Iată ce trebuie să faceţi pentru a preveni şi întârzia cât de mult posibil acest lucru.
Tartrul poate duce la pierderea danturii
Începând de la 2 sau 3 ani este indicat să combatem tartrul dentar, care, la unii câini, se depune atât de abundent, încât gingia se retrage, iar dinţii încep să se mişte şi apoi cad. Carie dentară primară, practic, nu există la câini. Problema este însă că sub tartru se produce o adevărată gangrenă a dintelui, ce reprezintă un focar de infecţie şi împiedică masticaţia. În aceste condiţii, uneori câinele, din pricina durerii, refuză total hrana.
Dilataţia gastrică este o afecţiune ce apare mai ales la rasele mari, dar şi la unii câini mai mici, la orice vârstă, dar în special la animalele în vârstă. Această boală este deosebit de gravă, punând viaţa câinelui în pericol. Dr. Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a adus mai multe lămuriri. 
Originară din Singapore, această frumoasă pisică este cea mai mică felină de companie. Atât raritatea sa, cât şi temperamentul său activ, curios, afectuos şi sociabil au făcut-o una dintre cele mai căutate pisici de companie. Se pare că pisicile Singapura există de circa 300 de ani şi sunt descendentele unor pisici aduse din toată lumea în Singapore şi care au fost ulterior încrucişate cu rase locale. În acest moment, Singapura este o rasă foarte rară în Europa. 
Nu e de mirare, nu? Păi cum aţi vrea să mă cheme? Tigruţu’? Leuţu’? Nu. Ştiu că nu am un nume deosebit, dar nu-i aşa că stăpânii mei nu au dat dovadă de o mare imaginaţie în ceea ce priveşte numele meu? Ce să le fac? Să-i cert!? Nu-mi vine să fac asta, întrucât au grijă de mine şi mă şi iubesc. Să nu le spuneţi că m-am prins de asta. Ei se ţin „tari” pe lângă mine, dar… eu ştiu că aşa stau lucrurile.
Cum mi-am dat seama? Simplu: s-au dat peste cap şi m-au salvat din mâinile unui om rău care a vrut să mă omoare. Şi nu-i făcusem nimic. Mă hrănesc şi mă alintă, deşi doamna a avut mult timp teamă de mine (Nu ştiu de ce. E adevărat că atunci când trecea pe lângă mine încercam să o „capsez”, dar zău că o făceam de drag!).
Deşi imediat după Revoluţie nu eram nici îndeajuns de dotaţi din punct de vedere tehnic, nici îndeajuns de cunoscători, acum asistenţa medicală veterinară pentru animale de companie din România s-a apropiat foarte mult de standardele de excelenţă. Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus mai multe despre bogata ofertă de servicii medicale veterinare de calitate de care pot beneficia iubitorii de animale de companie din ţara noastră. 
Gulzii (Chloebia gouldiae) sau guldamandinele se numără printre păsărelele exotice crescute în captivitate, frumos colorate. Deşi nu sunt foarte des întâlnite, crescătorii şi iubitorii de zburătoare de companie sunt extrem de încântaţi de această specie. Gulzii îşi datorează numele naturalistului englez John Gould, care, în anii 1838-1839, a cercetat păsările celor cinci continente. El a descoperit, a descris şi a denumit această pasăre, atât de minunat colorată, în onoarea soţiei sale, care l-a însoţit în expediţiile sale în jurul lumii, Amadina gouldiae. 
Într-o zi veneam de la şcoală şi în spatele blocului mă aştepta un motănaş micuţ şi înfometat. Credeam că o să se sperie şi o să fugă imediat, dar a rămas şi a început să se alinte. Era atât de mic, de îţi încăpea în buzunar. Vrăjite de drăgălăşenia lui, nu am ţinut cont de faptul că mai aveam trei pisici acasă. Astfel l-am luat în apartamentul de la bloc, hotărâte să-i găsim un cămin.
Ne-am sfătuit cu părinţii şi am hotărât să-l ducem la casa de la ţară, unde se va simţi liber. Tomiţă, cum l-am botezat mai apoi, s-a acomodat repede şi şi-a făcut prieteni prin sat. Era, de asemenea, foarte apropiat de căţeluşa casei, Cora, care îi era ca o soră. Îi plăcea foarte mult să se joace, să se urce în copaci, să alerge după fluturi şi după vrăbii. Deşi avea multă libertate şi putea să plece oriunde, mereu se întorcea acasă.
Era foarte blând şi iubitor. Ne însoţea prin gospodărie şi mergea cu noi la pescuit la balta din spatele curţii. Din nefericire şi pentru că unii oameni nu au inimă, el a fost otrăvit de vecinii din sat. Şi asta pentru câteva mici năzbâtii. Am fost foarte triste la aflarea veştii, pentru că făcea parte din familie şi niciun alt pisoi nu o să-i mai poată lua locul…
Silvia şi Diana
Pisicile din noua rasă Ashera sunt rezultatul încrucişării dintre pisica-leopard din Asia, specia de feline Sevral african, şi o pisică obişnuită. Rezultatul este cea mai „sălbatică” pisică domestică, la mare căutare acum în Europa de Vest, Anglia şi America.