de Silviu Ghering
Johann Mendel s-a născut la 22 iulie 1822, în Heinzendorf bei Odrau, Imperiul Austriac (acum Hyncice, Republica Cehă), într-o familie germană, și a fost botezat la două zile după naștere, de frică să nu moară necreștinat, fiind foarte mic și firav. N-a murit și a crescut normal, ba mai mult, de mic și-a ajutat părinții, Rosine și Anton, la grădinărit și la apicultură în ferma care aparținea familiei de 130 de ani. Înclinațiile sale pentru cercetare au fost remarcate de preotul satului, care l-a încurajat să urmeze studii superioare. Astfel că, în 1840, după absolvirea gimnaziului din Troppau (astăzi Opava), a fost înmatriculat la Institutul de Filozofie din Olmütz (Olomouc). În 1843 a intrat în viața monahală la abația augustină St. Thomas din Brünn (Brno) și și-a schimbat prenumele din Johann în Gregor. Din 1851 a studiat fizica, botanica, entomologia și paleontologia la Universitatea din Viena. După doi ani s-a întors la abație ca profesor de fizică. La mănăstire, beneficiind de un mediu favorabil aspirațiilor sale științifice, și-a continuat cercetările începute la Viena privind hibridizarea plantelor. Între 1856 și 1863 a cultivat și a studiat în grădina mănăstirii plante de mazăre, experiențele sale ducând la generalizările ce ulterior au devenit cunoscute ca „Legile eredității ale lui Mendel”. După ce și-a completat lucrarea despre mazăre, a trecut la experiențe cu albine, în scopul dezvoltării cercetărilor privind genetica animalelor. Promovat la rangul de abate în 1866, și-a întrerupt activitatea științifică din cauza numeroaselor responsabilități administrative. În timpul vieții, rezultatele sale au fost respinse, Mendel murind ignorat de comunitatea științifică la 61 de ani (6 ianuarie 1884) de nefrită cronică. La numai câteva zile după aceea, abatele care i-a succedat i-a ars lucrările din bibliotecă. Recunoașterea importanței descoperirilor sale a venit abia la începutul secolului al XX-lea, când Hugo de Vries, Carl Erich Correns și Erich von Tschermak au ajuns în mod independent la aceleași concluzii, redescoperind astfel legile eredității.
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasa
de Raluca Grințescu
Un spate drept este un element important de frumuseţe - de el depinde ţinuta întregului corp, iar un spate puternic şi frumos oferă proporţionalitate trunchiului. Este însă şi un factor deosebit de important pentru menţinerea sănătăţii, multe migrene, torticolis, dureri nevralgice datorându-se poziţiilor defectuoase din timpul lucrului, care afectează coloana.
Read more: Spatele drept! (II)
de Andrei Dicu
Protejarea ecosistemului nu este o lozincă. Câţiva tineri temerari încearcă să sensibilizeze autorităţile şi „oamenii cu bani” pentru a investi în Maramureş, o zonă departe de Bucureşti şi „ruptă” de restul ţării, care tocmai prin această izolare şi-a prezervat seva. Nu este, însă, de ajuns. Începând de la o strategie, continuând cu un act artistic, un film documentar şi terminând cu aplicarea în practic a proiectului, totul ţine de o revoluţie în mentalitate...
Read more: „Bun de la natură“, filmul-pledoarie pentru... 1.000.000 de euro
de Andrei Dicu
În fiecare an, la mijlocul lunii iulie, se desfăşoară la Pamplona, în Spania, celebrul festival „Sanfermines”, vestit pentru alergările zilnice cu tauri şi pentru petrecerile nocturne, de pomină. Anual, spre disperarea fundaţiilor umanitare, zeci de mii de oameni îl celebrează pe Sfântul Fermin, deşi, de fiecare dată, festivităţile se soldează cu sute de victime.
Read more: Sărbătoarea înecată în sânge şi în vin: Festivalul taurilor de la Pamplona
de Silviu Ghering
S-ar putea ca, printre români în general și printre bucureșteni în special, numele Nicolae Grigorescu să fie mai cunoscut pentru stația de metrou omonimă decât pentru capodoperele semnate astfel. În schimb, pentru francezi, numele Nicolae Grigorescu este la fel de cunoscut ca numele altor pictori impresioniști de prestigiu cu care se mândrește cultura lumii.
Read more: Nicolae Grigorescu, pictorul naţional de pe capra carului cu boi
de Silviu Ghering
Rembrandt Harmenszoon van Rijn s-a născut la 15 iulie 1606, în familia unui morar din Leiden, Republica celor Șapte Provincii Unite ale Țărilor de Jos (acum Olanda). Dintre toți cei zece frați ai săi, el este singurul care învață să scrie și să citească într-o școală latină. În 1620 se înscrie la universitatea din Leiden, dar rămâne acolo doar câteva luni, fiindcă vrea să devină pictor. Și devine! Cel mai important pictor european al secolului al XVII-lea. Opera sa totalizează peste 200 de picturi, 300 de schițe și 2.000 de desene. S-a remarcat drept cel mai prolific autoportretist: peste 100 de pânze în ulei și desene. Criticii spun că principala caracteristică a artei sale a fost „simpatia față de om”. Se stabilește la Amsterdam în 1633. Își deschide propria școală de pictură. Se căsătorește în 1634 cu Saskia, fiica primarului, care-i aduce dragoste și zestre. Toată lumea e a lor, dar, începând din anul 1639, primele umbre întunecă psihicul artistului: le mor trei copii, unul după celălalt. Supraviețuiește doar al patrulea, Titus, „odorul” tatălui său. Nu mult după nașterea lui Titus, trebuie să se resemneze cu pierderea Saskiei, ucisă de tuberculoză în 1642. Rămas văduv, angajează diferite educatoare pentru fiul său. În 1646, această sarcină va fi luată de Hendrickje Stoffels, care îi devine și amantă. Li se naște o fată, Cornelia. Relațiile cu beneficiarii picturilor sale se deteriorează însă, și în 1656, Rembrandt este ruinat. Colecția sa de artă este scoasă la licitație și vândută, operele îi sunt împrăștiate. Ultimii ani ai vieții îl găsesc îndoliat de încă două ori. Hendrickje (1663) și apoi Titus (1668) mor, distrugându-l psihic pe marele maestru. La căpătâi i-a stat doar fiica sa, Cornelia, care i-a închis ochii la 4 octombrie 1669, într-o casă mică din cartierul Rozengracht al Amsterdamului. Este înmormântat în cimitirul Westerkerk, într-un mormânt nemarcat. În cadrul anchetei „Mari olandezi” (2014), Rembrandt a ieșit pe locul 9, urmat de Vincent van Gogh, după regretatul fotbalist Johan Cruijff - locul 6...
de Dana Purgaru
Otto, celebrul macac japonez de la Grădina Zoologică din Târgu-Mureş, supranumit şi Oracolul Campionatului European de Fotbal, a „prezis” că meciul dintre Portugalia şi Polonia va fi câştigat de lusitani, iar apoi că „Armada” lui Cristiano Ronaldo va lua titlul continental.
Read more: S-a întâmplat în România... Maimuţa Otto a prezis că Portugalia va câştiga Euro 2016!
de Raluca Grințescu
Un spate drept este un element important de frumuseţe - de el depinde ţinuta întregului corp, iar un spate puternic şi frumos oferă proporţionalitate trunchiului. Este însă şi un factor deosebit de important pentru menţinerea sănătăţii, multe migrene, torticolis, dureri nevralgice datorându-se poziţiilor defectuoase din timpul lucrului, care afectează coloana.
Read more: Spatele drept! (I)
de Silviu Ghering
De inspirație barocă, cel mai luxos și mai scump hotel din lume prinde contur în orașul Macao, China. Se va numi „The 13”, fără ca patronului, miliardarul chinez Stephen Hung, să îi fie frică de... ghinion! Imensa construcție, a cărei inaugurare va avea loc în această vară, a costat peste 1 miliard de dolari. Hotelul dispune de 200 de apartamente, cu o suprafaţă de 185 de metri pătraţi fiecare, şi de alte 31 de suite ultralux, fiecare cu o suprafaţă de nu mai puțin de 2.700 de metri pătraţi. Pentru decorarea fiecărei suite s-au cheltuit între 7 și 10 milioane de dolari. Apartamentele au un salon de zi, un dormitor regal, o baie în stil roman, cu vitralii, placată cu marmură albă și neagră, în care se pot lăfăi până la opt persoane...
Read more: „The 13“. Fără frică de ghinion!
de Silviu Ghering
Poate că în marea de premiere din aprilie, „Eddie the Eagle” („Eddie «Vulturul»”) se poate pierde uşor. Dar, fără nicio îndoială, acest film biografic merită o şansă: este unul dintre cele mai motivaționale filme văzute în ultima vreme. Una dintre cele mai ciudate poveşti de succes fără rezultate de succes (!) din istoria Jocurilor Olimpice, „Eddie the Eagle” ni-l arată pe Michael „Eddie” Edwards (interpretat magistral de Taron Egerton), un puşti din Cheltenham, Gloucestershire, Anglia, a cărui copilărie bolnăvicioasă nu i-a „ucis” visul de a reprezenta Anglia la o ediţie a Jocurilor Olimpice. Dolofan, miop şi neîndemânatic, Eddie se mişcă prin viaţă cu eleganţa unei raţe şchioape, dar este obsedat de visul său arzător.
Read more: Simbolul zborului spre vis: "Vulturul" Eddie