de Silviu Ghering
În ciuda celor 76 de ani pe care îi împlinește la 7 iulie, celebrul baterist al celei mai renumite formații a secolului al XX-lea, The Beatles, se înfăţişează „imposibil” de tânăr alături de fiul său de 48 de ani, Jason, când cei doi, care arată mai mult a doi frați decât a tată și fiu, ies la cumpărături în cartierul londonez Chelsea. Ringo Starr s-a născut Richard Starkey, la 7 iulie 1940, în cartierul Dingle din Liverpool, Anglia. Avea 3 ani când părinții s-au despărțit. Mama s-a recăsătorit cu un oarecare Harry Graves, care a fost chiar ca un tată adevărat pentru Richard, încurajându-i permanent pasiunea pentru muzică. Bolnăvicios din fire, Richard a petrecut perioade lungi în spital. Printre afecțiunile sale majore au fost o comă cauzată de apendicită, o răceală care a dus la pleurezie, precum și diverse alergii și intoleranțe la anumite alimente. Bolile l-au făcut să renunțe la școală la numai 13 ani, după o lungă internare în spital. Richard devine Ritchie și se aruncă în nebunia numită skiffle (o muzică folk cu influențe de blues și jazz care a făcut furori în anii ’50), face și desface „band-uri” pe bandă rulantă, se simte și se dă „mare”. În această perioadă, Ritchie devine Ringo Starr. Ringo a întâlnit-o pe The Beatles la Hamburg în octombrie 1960. Cânta în The Hurricanes, formația regretatului Rory Storm (dispărut prematur, la numai 34 de ani), și „petecea” grupul lui Paul McCartney și John Lennon când bateristul lor de atunci, Pete Best, era indisponibil. În vara lui 1962, The Beatles insistă să-l ia în locul lui Best și astfel începe cea mai prolifică perioadă din cariera sa, care va dura până în 1970. Baterist de mâna stângă, a performat pe un kit pentru dreptaci și a „energizat sunetul Beatles” (Paul McCartney). După destrămarea formației (1970), a cântat separat cu Lennon, cu McCartney, cu Harrison (foștii „beatleși”), cu Harry Nilsson, cu Elton John, cu Bob Dylan, cu Eric Clapton. În 2015, la 23 de ani după ce a intrat în Hall Rock and Roll of Fame ca fiind unul dintre „beatleși”, a devenit ultimul „beatles” care a fost onorat din nou cu un loc în celebra „hall”, de data aceasta pentru cariera solo. Cântă în continuare, la 76 de ani...
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasa
de Raluca Grințescu
Muşchii braţelor îşi pierd foarte repede tonicitatea şi îmbătrânesc, iar pentru a menţine supleţea braţelor şi aspectul tineresc al acestora, gimnastica este singurul remediu, combinată cu masajul, bineînţeles. În antrenamentul braţelor se urmăreşte, în principal, lucrul cu bicepsul şi tricepsul. Acestea sunt grupe musculare relativ mici, cu o capacitate de modelare bună şi rapidă. Pentru obţinerea unor braţe frumoase şi tonifiate acasă, aveți nevoie de o pereche de gantere şi/sau de o bandă elastică.
Read more: Braţe frumoase şi tonifiate (II)
de Silviu Ghering
Pe la sfârșitul anilor ’70 lumea dădea năvală să umple sălile de cinema la un film italian „cu unu’ gras cu mâna cât cazmaua care caftește în stânga și-n dreapta”, am încheiat citatul din folclorul stradal al vremii respective. „Lo chiamavano Bulldozer” se numea pelicula, „I se spunea Buldozerul” în traducere. În rolul principal, „grasu’ cu mâna cât cazmaua”, era Bud Spencer. Pe care românii l-au îndrăgit imediat și l-au urmărit în toate filmele care au urmat cu el pe afiș, seria cu comisarul Piedone și seria de westernuri „spaghetti”, 18 filme de mare succes alături de Terence Hill. Bud Spencer era un pseudonim, „născut” de la berea sa favorită, Budweiser, și actorul său favorit, Spencer Tracy. Numele său adevărat era Carlo Pedersoli, un „italiano vero” născut într-o familie bogată din Santa Lucia, o zonă cunoscută a oraşului Napoli, la 31 octombrie 1929. Și care a avut o carieră de succes nu numai în cinematografie, pe aceea o cunoaște toată lumea, ci și în sport. Mai exact în natație. Înot și polo.
Read more: A murit Piedone, uriaşul blajin cu pumnul ca barosul
de Silviu Ghering
Franz Kafka a fost un scriitor de limbă germană, evreu originar din Praga. Reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice. Cu mesaje adesea codificate în parabole ce pot genera multiple interpretări, operele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică asupra realității, caracteristică expresionismului și suprarealismului. Temele abordate sunt brutalitatea fizică și psihologică, alienarea, complexitatea absurdă a birocrației și imposi- bilitatea omului obișnuit de a înțelege sensul propriei existențe. Printre cele mai importante creații kafkiene se numără romanele „Procesul”, „Castelul” și „America”, nuvela „Metamorfoza” sau povestirile „Verdictul”, „Colonia penitenciară”, „Un artist al foamei”, „Un medic de țară” și „Marele zid chinezesc”. Franz Kafka s-a născut la 3 iulie 1883, în Praga, capitala Regatului Boemiei în timpul Imperiului Austro-Ungar, într-o familie de evrei așkenazi, fiu al comerciantului Hermann Kafka și al Juliei Kafka (Löwy). Limba lui maternă, în care a și scris mai târziu, a fost germana, vorbită nativ în acea vreme de mai puțin de o cincime din populația orașului. Kafka a mai învățat de-a lungul vieții ceha, franceza, italiana și ebraica. După absolvirea liceului german, a studiat Dreptul, și-a luat doctoratul, a lucrat un an la tribunalul din orașul natal, apoi la o întreprindere italiană, și în final ca avocat la o companie de asigurări. A părăsit rareori Praga, dar a călătorit în Italia, Germania, Franța și Elveția și a vizitat orașul „austro-ungar” Arad. În ciuda numeroaselor sale iubiri, a rămas toată viața celibatar. A avut o fire hipersensibilă și a suferit din cauza anxietății sociale, a insomniei, ipohondriei și depresiei. A fost un iubitor al naturii și al activităților în aer liber, iar interesul său pentru cultura evreilor răsăriteni a început să se manifeste în 1911, când a descoperit teatrul idiș. Către sfârșitul vieții a îmbrățișat și unele idei sioniste. S-a îmbolnăvit de tuberculoză în 1917, dar a refuzat să se trateze într-un sanatoriu. Starea sănătății i s-a agravat și, începând cu 1922, nu a mai putut lucra. În ultimele luni ale vieții a fost internat în sanatoriul din Kierling, lângă Viena. A murit la 3 iunie 1924 în brațele ultimei sale iubite, Dora Diamant.
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasa
de Silviu Ghering
Nu trebuie să fiți pasionați de istorie ca să vă placă să faceți un exercițiu de imaginație. Cum ar fi fost, de exemplu, lumea secolului al XV-lea fără Mahomed Cuceritorul? Mai precis, cum ar fi fost Europa, și, chiar mai punctual, cum ar fi fost Țara Românească dacă Vlad Țepeș ar fi reușit să-l ucidă pe vestitul sultan otoman în la fel de vestitul atac de noapte de lângă Târgoviște în vara anului 1462? Sau cum ar fi arătat lumea azi dacă Lenin, Hitler, Mussolini sau împăratul japonez Hirohito ar fi fost uciși în atentatele care le-au pus viețile în pericol fără să reușească însă? Este un exerciţiu deosebit de interesant, complex, departe de simple estimări ale impactului nebănuit al unor asemenea fapte. Au existat în istorie numeroase tentative de asasinat care, dacă ar fi reuşit, ar fi schimbat cu siguranţă nu doar lumea în care trăim, dar ne-ar fi influenţat tuturor vieţile...
Read more: Dacă mureau în atentate, lumea era alta!
de Raluca Grințescu
Muşchii braţelor îşi pierd foarte repede tonicitatea şi îmbătrânesc, iar pentru a menţine supleţea braţelor şi aspectul tineresc al acestora, gimnastica este singurul remediu, combinată cu masajul, bineînţeles. În antrenamentul braţelor se urmăreşte, în principal, lucrul cu bicepsul şi tricepsul. Acestea sunt grupe musculare relativ mici, cu o capacitate de modelare bună şi rapidă. Pentru obţinerea unor braţe frumoase şi tonifiate acasă, aveți nevoie de o pereche de gantere şi/sau o bandă elastică.
Read more: Braţe frumoase şi tonifiate (I)
de Andrei Dicu
Inventivitatea proverbială a românilor e tot mai des recunoscută pe plan internaţional. De curând, portalul natural homes.org a inclus în Top 10 al celor mai reuşite locuinţe de cob din lume căsuţa din pământ construită pe malul drept al Nerei, în apropiere de satul Sasca Română, din judeţul Caraş-Severin. Clasamentul include căsuţe din pământ din SUA, Canada, Marea Britanie, Africa de Sud, Ucraina etc.
Read more: Locul ideal de evadare din iadul betoanelor: casuta din cob
de Silviu Ghering
La 29 iunie 1819 se năștea la Bucureşti, într-o familie de mici boieri, fiul Nicolae al pitarului Barbu Bălcescu și al serdăresei Zinca Petreasca Bălcescu, ale căror nume se trăgea de la moşia lor din Bălceşti, judeţul Argeş. Educaţia şi-a început-o în familie, cu un dascăl grec, şi a continuat-o la Colegiul Sfântul Sava, din 1832, descoperindu-și o mare pasiune pentru istorie. La 19 ani intră în armată ca iuncăr (cadet), iar în 1840 participă la o conspirație care este descoperită și este închis la Mănăstirea Mărgineni până la 21 februarie 1843. După eliberare înființează, împreună cu Ion Ghica și Christian Tell, organizația secretă „Frăția”, călătorește prin toate teritoriile locuite de români, din Țara Românească până în Bucovina, precum și prin Italia sau prin Franța, unde se implică în revoluția din februarie 1848. Se întoarce la București pentru a participa la revoluția din 11 iunie, fiind numit ministru de Externe și secretar de stat al Guvernului provizoriu instaurat de revoluționari. Intrarea în Capitală la 13 septembrie a oștilor otomane și apoi a celor țariste duce la lichidarea revoluției și la instaurarea unui regim de ocupație. Arestat de autoritățile Imperiului Otoman, reușește să evadeze și să treacă în Transilvania, de unde este expulzat apoi de autoritățile habsburgice. În primele luni ale anului 1849 pribegește prin Trieste, Atena și ajunge la Constantinopol, de unde se întoarce la Debrețin și sprijină revoluția din Ungaria, încercând un aranjament „pacificator” între revoluționarii români transilvăneni și cei maghiari. Trupele imperiale contrarevoluționare habsburgice și ruse intră în Transilvania, și revoluția maghiară este înfrântă. Fuge la Paris, unde încearcă să coaguleze forțele revoluționare europene aflate în exil. În primăvara lui 1852 pleacă la Constantinopol, de aici, la Galați și încearcă să pătrundă în Țara Românească, însă autoritățile nu-i permit. Se stabilește la Palermo, în Sicilia, unde moare de tuberculoză la 29 noiembrie 1852, la doar 33 de ani.
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasa