Marea surpriză constă în faptul că „Epoca de Gheaţă 4” debutează cu un scurt filmuleţ al cărui protagonist este sugarul din „Familia Simpson”. După aceea ajungem pe gheaţă şi ne reîntâlnim cu personajele atât de lipicioase, chiar dacă nu foarte aspectuoase. Lungmetrajul e construit ca să-i câştige pe părinţi/bunici şi minori deopotrivă, aşa încât se face o trecere datorată nelipsitei ghinde (pe care la lansarea spectaculoasă a celor de la Odeon, la AFI Cotroceni, am şi văzut-o sculptată, sub ochii noştri, pe patinoar, cu o daltă asemenea celei din „Instinct primar”, dar fără crimă).
Geografia este reinterpretată, hărţile sunt şi ele, fireşte, în relief, ca întreaga poveste. Nu lipsesc piraţii, deşi în mod surprinzător n-a fost cooptat Johnny Depp, aşa cum ne-am fi aşteptat, la lista vocilor. Avem până şi „Furnicutze”, care ne amintesc de animaţia cu aceeaşi transcriere, o insulă a comorilor, ceva referiri la Vrăjitorul din Oz, respectiv tornada, şi o Arcă a lui Noe, totul pe muzica adaptată, a Odei Bucuriei, imnul european, al lui Beethoven. Cel mai spectaculos personaj şi care va rămâne fără îndoială de neuitat este Buni, căreia îi dă glas pe româneşte, strălucit, Coca Bloos şi care ne duce şi până în burta balenei, incredibil, dar salvatoare.
Read more: La taifas cu Epoca de Gheaţă 4, în 3D