După succesul fulminant al primei părți a acestui film, deja cult, care a mai adăugat un cuvânt vocabularului nostru, cu nuanțe cinematografice; Sicario = ucigaș cu simbrie, scenaristul Taylor Sheridan, care deja scrisese o continuare, a găsit producători interesați și chiar dacă regizorul canadian oscarizat Denis Villeneuve nu a mai fost disponibil, a apelat la un italian: Stefano Sollima, expert în seriale tv, cu Mafia: Gomorra. A fost păstrat în distribuție firește foarte charismaticul Benicio Del Toro, socotit un Marlon Brando al zilelor noastre și care e un mare cinefil, îndrăgostit de al nostru Edward G. Robinson, prototipul gangsterului anilor ’30.
Read more: La taifas cu... SicarioAcest film adresat adolescenților de peste 15 ani cu siguranță va stârni multe comentarii, deși nu este la fel de explicit ca „120 de bătăi pe minut” al lui Robin Campillo sau „Touch Me Not”/„Nu mă atinge” al Adinei Pintilie. E povestea unui puști care-și dă seama că îi preferă pe cei de același sex, dar n-are curajul s-o mărturisească nici familiei, care de altfel e destul de permisivă, și nici colegilor de școală, ceea ce îl va determina pe unul dintre aceștia să-l șantajeze, ca să poată cuceri inima unei fete intangibile. Simon corespondează cu Bleu, a cărui identitate n-o vom afla decât în ultimul moment, și de care se îndrăgostește printr-un simplu schimb de mesaje, care se încheie cu formula: cu drag! Romanul semnat de Becky Albertalli, un psiholog specializat în terapia pentru copii, a fost tradus și în românește, la Editura Epica.
Read more: La taifas cu... SimonLa prima vedere pare un film cu nuanțe feministe și cu dedicație de speranță pentru cele aflate deja la vârsta a treia. În realitate, este o comedie foarte reușită și, excluzând câteva mici vulgarități, care sunt inevitabile în americăneștile zilelor noastre, e o foarte izbutită oglindă a dorinței de a trăi cu intensitate fiecare clipă, de a veni de hac trecerii timpului, eventual cu operații estetice, și dacă se poate de a găsi măcar o idilă, dacă nu un partener de viață care să reziste și la celebra replică: „Până ce moartea ne va despărți”. Clubul cititoarelor, care pe românește a devenit un titlu mult mai incitant, este în regia lui Bill Holderman (mai nou, producătorul preferat al lui Robert Redford, care după cum bine știm a jucat în „Desculț în parc” alături de actuala protagonistă, Jane Fonda), deși ne-am fi așteptat să fie realizatoarea, dar ce-i drept o avem coscenaristă pe Erin Simms.
Read more: La taifas cu... femeile dezlănţuiteSerghei Donatovici Dovlatov - Mechick a fost un celebru ziarist și scriitor excentric, de origine armeană și evreiască în același timp, cunoscut în lumea întreagă, dar pe care mulți abia acum îl vor descoperi și care, deși n-a trăit decât 48 de ani, a reușit să schimbe ceva în Rusia, și să rămână în amintirea multora ca un mare curajos. În cele din urmă a emigrat la New York. E interesant de descoperit lumea boemă, atât cât se permitea în URSS, și mai ales cumplita cenzură, farmecul personajului fiindu-i dat și de actorul Milan Maric, un tânăr de numai 27 de ani, sârb, născut la Belgrad. Sankt Petersburgul, încă Leningrad în anii ’70, e descris de regizorul Alexei German Jr. ca un perpetuum bazar și la propriu și la figurat, ținut sub control de autoritățile bolșevice. La Berlinală a luat un premiu pentru originalitate și, într-adevăr, inclusiv filmările, seamănă mai degrabă cu un foarte sofisticat film de televiziune.
Read more: La taifas cu... DovlatovMare succes american! E destul de greu de înțeles. Sau poate unde publicul are alte puncte de reper. Sigur că un personaj gen supererou, parțial negativ și ridicol, poate stârni interesul. Ryan Reynolds susține că a luat rolul tocmai pentru că în benzile desenate s-ar fi spus că Deadpool îi seamănă. Săracul, în afară de ultimul cadru nu-i vedem decât o față distrusă de o boală nemiloasă, omul spân cu acnee, la limita unui monstru, foarte departe de cel cu care ne-am obișnuit în formidabilul și atât de atașantul film: „Woman in Gold”, unde împărțea afișul cu Dame Helen Mirren. Bancurile cu canadieni sunt la ordinea zilei. Le-am mai întâlnit și în filmele polițiste de graniță. Sigur nimeni nu-și permite să le facă și cu Christopher Plummer! Alături de el apare Josh Brolin, fiul vitreg al Barbrei Streisand, pe care, pură coincidență, o regăsim într-o scenă din „Yentel” pe care tot ea l-a și regizat. S-ar putea spune… o afacere de familie.
Read more: La taifas cu... Deadpool iar!După succesul extraordinar al unei comedii cu povești din Nord și limbaj ca atare, din Nordul Franței, unde dialectul e plin de ș în loc de s, Dany Boon, regizor și actor, s-a gândit să profite de ocazie și să mai pună la cale o aventură plină de umor și de tandrețe. Dacă prima încercare, de acum zece ani, era aproape intraductibilă, cea de acum funcționează, mai ales dacă ai un bun traducător, ceea ce a fost cazul în recenta premieră, pe care ne-a tălmăcit-o, cu har și haz, Ligia Soare. Kad Merad are o singură apariție fugitivă după un deceniu, dar nu putea fi complet ignorat de bunul său prieten, Dany Boon.
Read more: La taifas cu... Familia mea nebunăTitlul „Operațiunea Ham-Ham” e mai inspirat găsit în românește decât originalul, și anume „Concurs de frumusețe canină”. Un câine polițist își ajută partenerul uman, cam ineficient, să prindă o rețea de hoți care fac trafic cu animale pe cale de dispariție, cum ar fi: un pui de Panda cu un nume cu rezonanță de mare pianist sau o splendidă și înfricoșătoare felină. Max nu-i prea încântat să se alăture unui agent FBI, dar iată-i că ajung la Las Vegas, unde descoperim că, pe lângă jocurile de noroc, patrupedele sunt extrem de importante. Până și porumbeii folosesc la ceva! Învață alte specii să zboare! Și mai ales se înduioșează.
Read more: La taifas cu... patrupedele în misiuneSingurul blockbuster, din Festivalul de la Cannes, a avut parte de o lansare stelară, cu un foc de artificii extrem de sofisticat și cu o armată ca-n film, care să înconjoare vedetele pe drumul spre marele eveniment planetar și urcarea celor 24 de trepte cu covor roșu și selfie interzise! Westernul intergalactic are publicul său nerăbdător de a vedea în avanpremieră aventurile regizate de un american: Ron Howard, care, în 1995, a făcut docudrama istorică Apollo 13, cu experiență deci în spațiu, fiind cel care a susținut că se va resimți aportul adus de toți ceilalţi realizatori ai acestor 40 de ani și care și-a construit totul ca un videoclip, care pare să țină de viteza luminii și a apelat la vedete cu mare lipici la publicul pe care îl are deja de decenii, dar și la cei care nu erau nici în formă de proiect pentru părinții lor când a început această saga, mai ceva ca Șeherezada, fără de sfârșit!
Read more: La taifas cu… Solo: A Star Wars StoryDupă 16 ani, regizorul cu un nume imposibil, Jay Chandrasekhar, care și-a și rezervat un rol important în poveste, s-a gândit să facă o continuare la un succes de casă asigurat chiar și la acest… bis. Chiar dacă unele dintre gaguri sunt mai frivole, ca să folosesc un eufemism, duelul lingvistic, permanent, între poliția călare canadiană și cea motorizată americană este unul savuros. Vorbitorii de franceză de Quebec și cu cei de engleză made in USA găsesc tot felul de motive ca să se ia reciproc peste picior. Principala victimă ironizată este un începător în ale meseriei de sticlete de peste Ocean, plus un supraponderal violent. Totul este politically incorrect, adică este inflație de discriminări! Există și prezențe feminine. Cea mai surprinzătoare este a Lyndei Carter, fostă Wonder Woman în tinerețile sale, ajunsă acum politician pe ecran.
Read more: La taifas cu... Super Poliţiştii 2Rețeta ideală: un portret al faunei și al florei noastre făcut, cu o imensă duioșie, dar și cu umor, totul însoțit de vocea inegalabilă și extrem de sofisticată în nuanțe a unui foarte mare actor: Victor Rebengiuc (în varianta în engleză îi dă glas poveștii Mark Strong, de neuitat în „Closer to the Moon”, al lui Nae Caranfil). Extraordinar în acest demers, care le-a luat autorilor mai mult de un an, este faptul că descoperim imagini nebănuite, fie că e vorba despre o felină precum râsul ori despre cerbi, broscuțe mai mici sau mai mari, care-și dau multă importanță, urși de toate generațiile, lupi înspăimântători și zburătoare de tot felul. Muzica este și ea surprinzătoare și extrem de bine sincronizată, cu fiecare cadru în parte. Scena efemeridelor ai vrea să nu se mai sfârșească niciodată. Filmările din cer îți dau senzația că parcă totul este văzut prin ochiul Divinității.
Read more: La taifas cu... „România neîmblânzită“După succesul incontestabil cu „Jocurile foamei”, pentru copii s-a inventat o animație cu un personaj deja extrem de îndrăgit: Albinuța Maya, care se înhamă la Jocurile… mierii. Din punct de vedere estetic, totul e de o frumusețe absolută: florile de câmp par personaje în sine, viu colorate și întotdeauna asortate. Există o regină și o împărăteasă, regina e bună, împărăteasa rea, și fac parte din stupi diferiți (ca să nu mai fie mereu ca în basmele autohtone cu Roșu și Verde Împărat). Din păcate, e un an prost pentru producția de miere, așa încât se joacă totul pe o carte. Sau, mai bine zis: cine câștigă donează celorlalți întreaga cantitate de licoare mult invidiată. În echipa adversă există o albinuță cu părul violet, iar în cea a Mayei, câteva personaje cam leneșe și chiar apatice. Muzica ajută, ca mai întotdeauna, și dă un ritm alert intrigii.
Read more: La taifas cu... Albinuţa Maya