Mircea M.Ionescu

Roluri care nu se pot uita!

...Multe spectacole, unele bijuterii tea­trale, am văzut în ultima vreme. De­spre ele voi scrie pe larg în vacanța dintre sta­giuni. Astăzi, un fel de „uvertură”, sus­ținută de câțiva interpreți de poveste în roluri care nu se pot uita. Nu am făcut un top, toate sunt bucurii rare în sufletul meu...

...Dan Puric. „Suflet Românesc”, Com­pania „Passe-Partout-Dan Puric”. Un ului­tor one man show, pantomimă scrisă-n filigran de un inegalabil Artist. Revoltă, spe­ranță, lacrimă, zâmbet plin. Virtuo­zitate, forță, sensibilitate. Sensuri precise, într-un arpegiu de artă rară. Un final apo­teotic, cu alergarea nebună, nebună, cău­tând un zbor înalt, dincolo de o lume bolnavă. Zborul ca o încredere în renaște­rea românilor cu suflet minunat, căci nu toți și-au vândut sentimentele, nu întregul popor s-a lăsat corupt...

...Maia Morgenstern. „O femeie sin­gură”, piesa italianului de Premiu Nobel Dario Fo și a soției sale Franca Rame. Drama femeii nefericite, agresată de soț, care se îndrăgostește de un tânăr. Un încântător one woman show în regia suedezului-român Marcel Stănciucu. Am revăzut, undeva, în provincie, simfonia de teatru a „Luceafărului de dimineață”, după aproape trei ani de la premiera din septembrie 2011, la București. Aceeași fascinație a bucuriei de a juca, o in­credibilă prospețime a spectacolului. Fie­care scenă este un recital Maia Mor­genstern, într-un minunat evantai de nuanțe artistice...

...Constantin Cojocaru. Absolut fabulos în rolul lui Isaac Baum, grădinarul din „Frau Hess și grădinile ei”, piesă de Milton Frederick Marcus, montată la Teatrul Evreiesc de Stat. Am avut impresia că rolul a fost scris special pentru fermecătorul nostru Țâcă Cojocaru!... Spectacolul - ulti­ma frumoasă nebunie regizorală a extra­ordinarului Alexander Hausvater, neobosit căutător de noi metafore, simboluri și semnificații într-un teatru-total. Un mo­dern cabaret de teatru, dans, muzică, operă, dramă și comedie. Pentru cele două roluri principale (Frau Hess și Isaac Baum), Alexander Hausvater a făcut o interesantă dublă distribuție. Pe rol cu imperiala Maia Morgenstern, o mare revelație: Arabela Neazi. Naturalețe, forță scenică, sensibilitate și inteligență în joc...

Mai râd românii?

...Râd din plin, unii o fac sănătos, ca o terapie în vremuri grele. Iar când mai vine și o veritabilă Sărbătoare, cum este festCO - Festivalul Comediei Românești, atunci totul se transformă-n regal. Anul acesta, a XII-a ediție (24 mai - 1 iunie) a părut cel mai bine articulată, bogată și cu surprize, pentru care merită un buchet de laude George Mihăiță, directorul Teatrului de Comedie, și neobositul lui staff, avându-i în frunte pe valoroșii Corina Constantinescu și Traian Petrescu.

Mai, luna florilor de Festival…

…Teatrul românesc nu vrea să accepte și criza morală! Se (z)bate, caută soluții de avarii, varii prietenii dau combustie magică sintagmei „Lupta reușește celor care iubesc mai mult lupta decât succesul”, cum spunea Blaga. Această „Lună a florilor”, Mai 2014, devine o superbă dovadă a Luptei teatrului românesc...

La Oradea, un minunat Caragiale-cabaret!

…În ultimii ani, în teatrul românesc, s-a tot montat Caragiale, în fel și chip, uneori în haine total străine lui Nenea Iancu! Mai zilele trecute, am ajuns la Oradea, unde, la Teatrul Regina Maria - Trupa Iosif Vulcan, am vizionat fascinat un inedit Caragiale, într-o sală plină, încântată, cum a fost, am aflat, la toate reprezentațiile ce au urmat premierei de acum un an. „La Union, birjar” este spectacolul în discuție, un seducător Caragiale-cabaret, cu teatru, muzică, dans și varietăți. S-a încumetat la o asemenea grea, dar nobilă idee Daniel Vulcu, actor (și-a asumat și două roluri pentru a supraveghea din scenă spectacolul), directorul Teatrului Regina Maria, care a demonstrat că-i place genul, dar îl și stăpânește, după montări de succes la Baia Mare, Deva și Satu-Mare.

Viva Mexico, la „Nottara“!

… Consecvent cu programele sale dinamice din ultima vreme, Teatrul Nottara din Capitală a continuat seria Spectacolelor-lectură începute, toamna trecută, în cadrul Festivalului „Fest(in) pe Bulevard”. Atunci, s-au citit, de actori ai teatrului, trei apreciate piese românești. După care a urmat noul proiect, condus de tânărul și inventivul regizor Alexandru Mâzgăreanu (avându-l în spate pe experimentatul Mihai Lungeanu): „Spectacolul începe cu o lectură”, în parteneriat cu UNATC „I.L. Caragiale”. Debutul, în decembrie trecut, cu dramaturgia cehă actuală, în trei reușite zile de... spectacole-lectură. Ca una dintre piesele de la „prima lectură” („Pocker Face” de Petr Kolecko, director artistic și secretar literar la teatre din Praga și Kladno) să se afle în prag de premieră pe scena Sălii Studio de la „Nottara”! Cu valoroșii actori Victoria Cociaș și Ion Haiduc, în regia Adelei Bițică, piteșteanca din anul II la Masterat regie de teatru la UNATC.

Teatrul dramaturgilor români

…La Gala UNITER, de la finele lunii trecute, când și-a ridicat Premiul pentru cea mai bună piesă românească din anul trecut, câștigătorul, Alina Nedelea, a trimis un mesaj foarte clar, ca un S.O.S.: marea bucurie a dramaturgilor este să li se joace piesele premiate! Ceea ce nu se prea întâmplă la noi, unde plouă cu tot felul de concursuri de dramaturgie, ceea ce nu-i deloc rău. Rău este că prea puține dintre teatrele care investesc bani în astfel de concursuri (inclusiv UNITER) nu își onorează firma. Doar teatrul din Giurgiu a montat imediat piesele câștigătoare, uneori și cel din Galați. Discuția este însă mult mai gravă, ea nu se reduce doar la concursurile de dramaturgie, ci la starea actuală a dramaturgiei române. Ignorată, marginalizată, umilită. Tema se dezbate în ultima vreme parcă mai profund (felicitări revistei online „Yorick.ro!”), dar mă tem că nu se va mișca nimic în această direcție dacă nu se va schimba fundamental abordarea dramaturgilor români contemporani.

Gala UNITER, lung prilej de zvonuri, bârfe şi… bucurii

...După ce, anul trecut, s-a ținut la Iași, primăvara aceasta, luni, 28 aprilie, Gala Premiilor UNITER a dus sărbătoarea Teatrului românesc în Palatul Culturii din Târgu-Mureș, cu același fervent amfitrion Ion Caramitru. O altă premieră absolută în istoria de 22 de ediții a Galei, însoțită, ca de obicei (nărav vechi la noi!), de tot felul de zvonuri, bârfe și chiar contestări. Înainte de toate, partea luminată a Evenimentului: existența lui într-o perioadă de profundă criză materială, dar și morală.

Cinci Chiriţe şi o Şcublufoaie!

…Ultima premieră de la Teatrul Municipal „Bacovia”, „Vârciorova. Carantină”, a însemnat, fără doar și poate, un spectacol-șoc. Unii l-au adulat, alții l-au făcut praf. Un spectacol cum nu s-a mai văzut pe scena din Bacău, „o prostie mare cu cântece răgușite și coruri zbierate, de Matei Millo și Vasile Alecsandri, prelucrate și mai prostește de Cătălin Ștefănescu, cu ajutorul substanțial al lui Doru Mareș”, cum se deschide Caietul-program al reprezentației. O premieră având la pupitru un regizor redutabil, marele Alexandru Dabija, aflat întâia oară în orașul lui Bacovia, la 50 de kilometri de urbea natală - Piatra-Neamț. Alexandru Dabija, frenetic explorator scenic al tezaurului literar autohton, în stil actual, ca să nu zic postmodernist. Ne-a încântat cu poveștile lui Ion Creangă („OO” și „O... ladă”, după „Punguța cu doi bani”, respectiv „Fata babei și a moșneagului”, la Piatra-Neamț; „Absolut”, după Ivan Turbincă, cu un încântător Marcel Iureș, la Teatrul Act), ba și cu textele lui Alecsandri („Iașii în Carnaval”, la Naționalul moldav; „Sânziana și Pepelea”, la Naționalul clujean). Regizor care venea după un supersucces, tot la Teatrul Act, cu o prelucrare a „Moromeților” lui Marin Preda (text excelent al lui Cătălin Ștefănescu!), cu două roluri antologice (Marcel Iureș și George Mihăiță). Acum...

Bine că n-am plecat după cinci minute!

…„Cockoşi”, la Teatrul Act. Un spectacol recomandat de multă lume bună. Aflu că textul („Cock”) aparţine unui tânăr dramaturg englez (Mike Bartlett, 33 de ani), care a primit Premiul „Laurence Olivier” şi a văzut piesa jucată cu succes la New York, pe Broadway, şi la Londra, la Royal National Theatre. Cum regia spectacolului de la Bucureşti era semnată de un tânăr foarte talentat (Horia Suru, totodată şi traducătorul piesei, nume despre care se va vorbi mult şi frumos, cred!), iar la Teatrul lui Marcel Iureş se montează numai texte de succes, existau toate şansele unei seri de excepţie. După primele cinci minute ale spectacolului însă, am vrut să părăsesc sala! Doi bărbaţi se sărutau cu patimă, îşi declarau dragoste, clar, era vorba despre homosexualitate, fenomen pe care îl accept, dar nu mă interesează.

Armada teatrului a cucerit Bacăul

...Timp de cinci zile (4-8 aprilie), pe Bistriţa a acostat Corabia teatrului. Din invincibila armadă a Thaliei autohtone a coborât, în Bacău, multă lume bună din teatrul românesc - actori, regizori, dramaturgi, teatrologi, cronicari, directori de teatru - pentru a ţine Serbările galante ale Galei Star, ediţia a IX-a (în varianta nouă). Zece concurenţi, la „recital în concurs”, din trei ţări (Germania, Republica Moldova şi România), cinci spectacole de colecţie în „Recital extraordinar” şi un Juriu de cinci stele: starul de la Hollywood, americanul Nick Mancuso; regizorul de ecou internaţional Alexander Hausvater; dramaturgul de ţinută Valentin Nicolau (cândva, excelent director al TVR); remarcabilul critic dramatic şi secretar literar al teatrului băcăuan, Doru Mareş, şi doi teatrologi de profunzime, Carmen Stanciu şi Marius Zarafescu.