de Silviu Ghering
Pierre Curie s-a născut la 15 mai 1859, la Paris, al doilea fiu al lui Eugene Curie, doctor și cercetător. Fire visătoare și independentă, dar studioasă, nu a mers la școală, de instruirea sa ocupându-se tatăl său și un profesor particular. Încă de mic încerca să găsească explicație tuturor fenomenelor cu care se întâlnea zilnic. La 16 ani își lua Bacalaureatul, iar la 18 ani, licența în științe. La numai 19 ani era preparator la faimoasa Universitate Sorbona. Cu traiul asigurat, s-a putut dedica astfel cercetării științifice. A studiat împreună cu fratele său, Paul Jaques, cristalele, descoperind piezoelectricitatea (polarizarea electrică a unui cristal în urma unei deformări mecanice). În 1882 era numit șef de lucrări la Școala de Fizică și Chimie din Paris. Și-a luat doctoratul în 1895, cu o teză despre proprietățile magnetice ale corpurilor. În același an, la 25 iulie, s-a căsătorit cu poloneza Marie Salomea Sklodowska, într-o ceremonie modestă, lipsită de fast. La fel de simplă este și luna de miere, pe care cei doi o petrec colindând prin Franța pe biciclete. În septembrie 1897 se năștea prima fetiță a cuplului de savanți, Irene, urmată, în 1904, de a doua fiică, Eve. Marie l-a atras în cercetarea substanțelor care emit radiații. În iulie 1898 au anunțat descoperirea poloniului, iar în decembrie, existența radiului. După această descoperire, cei doi soți și-au împărțit sarcinile. Marie a lucrat la izolarea radiului pur, iar Pierre a studiat efectele fizice ale radiațiilor. În 1903 le-a fost decernat Premiul Nobel pentru fizică. În octombrie 1904, Pierre a devenit titularul unei catedre de fizică creată special pentru el la Sorbona, iar în 1905 era primit în Academia Franceză de Știinţe. A murit la 19 aprilie 1906, într-o intersecție aglomerată, lovit de un atelaj greu, tras de cai. La 13 mai 1906 s-a decis ca postul de la catedra de fizică de la Sorbona creată pentru Pierre să fie încredințat soției sale, Marie Curie. Care a reușit astfel să-și revină după moartea soțului și să-și continue cercetările. Munca sa a fost recompensată cu un nou Premiu Nobel, pentru chimie, în 1911. La fel ca și fiica mai mare, Irene, laureată Nobel tot în chimie, în 1935.
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasade Cătălina Tăgârță
Frica de eșec este una dintre cele mai obișnuite temeri ale oamenilor, fiind parte integrantă chiar din structura ADN-ului uman. Aceasta își are originile în teama colectivă de a eșua în supraviețuirea ca specie, este de părere Laura Maria Cojocaru (medalion), psihoterapeut şi trainer în programare neouro-lingvistică, preşedinte şi fondator al Asociației „Generația Iubire” şi al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă. Iată ce povestește specialista despre istoria fricii de eșec și cum poate fi gestionată aceasta în rândul adulților, dar mai ales al copiilor.
Read more: Psihoterapeut Laura Maria Cojocaru: „Frica de eşec este parte integrantă a ADN-ului uman“de Silviu Ghering şi Adrian Barna
Strict arhitectonic, Wall Street este o stradă lungă de opt blocuri, care „taie” New York City de la nord-vest, din Broadway, la sud-est, către South Street, în East River, în districtul financiar Lower Manhattan. Celebră în întreaga lume, este la fel de cunoscută ca Champs Élysées (din Paris), La Rambla (din Barcelona), sau Strip (din Las Vegas). De-a lungul timpului, numele ei a devenit o metamorfoză a piețelor financiare din Statele Unite ale Americii în ansamblu, o „industrie” a serviciilor financiare americane, chiar dacă firmele implicate nu sunt situate fizic acolo, dar sunt prezente prin „interesele” lor financiare. Cu o influență imensă asupra tuturor piețelor financiare din lume, Wall Street este în dese rânduri asociată cu bogăția și cu ambițiile care caracterizează America. Ancorat de Wall Street, New York City este considerat atât orașul cel mai puternic din punct de vedere economic, cât și cel mai important centru financiar al lumii. Cele mai mari burse de valori pe capitalizarea bursieră totală, Bursa de Valori și NASDAQ, sunt acolo.
Read more: Inima financiară a Americii: Wall Streetde Roxana Istudor şi Claudiu Melinte
La doar un an după moartea fiului său, prințul Rudolf de Austria, împărăteasa Elisabeth, cunoscută în toată lumea drept Sissi, comanda un palat dedicat eroului grec Ahile, în regiunea Gastouri, lângă orașul Corfu. Mare admiratoare a culturii elene, Sissi a edificat un monument de excepție, care a dăinuit, captivând și astăzi prin eleganță.
Read more: Palatul-minune dedicat de Împărăteasa Sissi eroului Ahile: Achilleionde Silviu Ghering
Ziua de 7 mai a adus omenirii două genii ale muzicii clasice. La această dată s-au născut nemuritorii Johannes Brahms (1833) și Piotr Ilici Ceaikovski (1840). Primul a fost considerat „succesorul lui Beethoven”, iar al doilea este de departe cel mai cunoscut compozitor rus al tuturor timpurilor.
Read more: Brahms şi Ceaikovski, doi titani nemuritoride Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasade Andrei Dicu şi Daniel Alexandrescu
Minte sclipitoare, prima femeie matematician din istorie, Hypatia s-a născut în anul 370, la Alexandria, şi a murit în anul 415. Născută într-o perioadă în care femeile nu pătrundeau în cercurile înalte ale societății, Hypatia este simbolul gândirii rebele, care a refuzat să se supună dogmelor religioase. În 1884, astronomul Victor Knorre a botezat un asteroid „Hypatia”, iar un crater de pe Lună îi poartă numele.
Read more: Rebela genială a Antichităţii: Hypatiade Andrei Dicu şi Alexandru Brădescu
De la prima călătorie a unui om în spaţiul cosmic (Iuri Gagarin, la 12 aprilie 1961), Cosmosul a devenit cadrul în care sunt testate cele mai noi şi mai îndrăzneţe tehnologii, iar aplicaţiile militare şi-au găsit şi ele un teren propice. Aşa cum era firesc, aceste experimente sunt învăluite în mister, dar, după un timp sau după observaţiile astronomilor amatori, multe detalii ale misiunilor secrete au ieşit la suprafaţă. Iată amănunte referitoare la misiunile spaţiale secrete aflate în desfăşurare pe orbita Pământului, adică... deasupra capetelor noastre.
Read more: Spionii Cosmosului continuă, misterios, razboiul recede Silviu Ghering
Era 16 aprilie 1879 când, în satul Didești, din Teleorman, se năștea primul fiu al lui Nicolae Pişculescu, țăran înstărit, însurat cu Marioara, fiică de preot. L-au botezat Grigore. După şcoala generală, pleacă la Bucureşti şi se înscrie la Liceul „Sf. Sava”, unde-l cunoaște pe Tudor Arghezi, de care l-a legat o strânsă prietenie de-a lungul a şase decenii. Chiar a rămas intenţionat repetent, ca să poată fi coleg cu bunul său tovarăș, mai mic cu un an. După primul an de studenţie la Litere, face un pelerinaj la mănăstirile din Moldova şi este fascinat de viaţa monahală. Abandonează Literele şi se înscrie la Teologie. La Mănăstirea Neamţ vede scris pe un perete numele „Galaction” şi-l alege ca pseudonim pentru când va fi călugăr. Dar într-o vizită la Mănăstirea Agapia o cunoaște pe Zoe Marcoci, dragostea fulgerătoare dintre ei întorcându-l din drumul spre viața monahală. Se căsătoresc în 1903. Obţine licenţa în Teologie la doar 30 de ani. Este hirotonit preot (1922), devine profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926), apoi decanul acesteia (1928), profesor la Facultatea de Teologie din București (1941), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (1954). A publicat studii despre Noul Testament, dar și volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului, precum și un Jurnal care a fost publicat postum. Între 1928 şi 1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română. Opera sa - construită pe spiritul evanghelic - a fost deosebit de apreciată: Premiul Academiei Române (1915), Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1933), Medalia Meritul Cultural clasa a II-a (1934), Premiul Naţional Literar (1935), Premiul Naţional pentru proză (1942), Medalia Meritul Cultural în grad de comandor (1947), Ordinul Muncii clasa I (1954). A fost vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români (1947), membru al Academiei Române (1947), deputat în Parlament (1946-1948) şi în Marea Adunare Naţională (1948-1952). Aprig militant antifascist, sprijinitor şi prieten al populaţiei evreieşti din România, a călătorit în Țara Sfântă, în Ungaria, Italia, Grecia, Egipt. O congestie cerebrală (1959) îl țintuiește la pat în ultima parte a vieții și moare la 8 martie 1961, la București.
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasa