Mozaic

Romania frumoasa

de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Piese de mobilier multifuncţionale

de Roxana Istudor şi Alexandru Brădescu

Designerii de mobilier din toată lumea se întrec în a oferi publicului idei de mobilier pentru confortul casei care uneori depășesc orice imaginație.

Cel mai versatil geniu din istorie: Benjamin Franklin

de Silviu Ghering şi Sorin Dumitrescu

Despre Benjamin Franklin nu știi ce să spui că a fost înainte de toate. Pentru că înainte de toate a fost... de toate! La nivel de excelență! Strălucitor în toate domeniile abordate, a fost și om politic, și om de știință, și inventator, și scriitor, și diplomat, și filosof, și profesor, și ce n-a fost?! Una dintre cele mai strălucite minţi ale omenirii, a fundamentat teoria electricității moderne, a inventat paratrăsnetul, ochelarii bifocali, cateterul urinar și... muzicuța, a organizat prima bibliotecă din Statele Unite, a participat la conceperea Declaraţiei de Independenţă și a Constituției Statelor Unite, a fost unul dintre cei care au semnat Tratatul de Pace încheiat odată cu recunoașterea Statelor Unite de Marea Britanie, la Paris, în 1783... Şi culmea este că nu a debutat în viaţă cu cele mai bune şanse. Vă vine să credeţi că acest om a realizat atâtea lucruri după ce s-a născut într-o familie săracă, cu 17 copii, şi a făcut doar doi (!!!) ani de şcoală?!

O mină de aur neglijată în România: energia geotermala

de Andrei Dicu şi Claudiu I.

Energia geotermală este un subiect la modă. Ea poate fi folosită pentru încălzirea locuinţelor sau a diverselor culturi agricole, este nepoluantă, iar oamenii au folosit izvoarele cu apă caldă încă din Antichitate. Acest tip face parte din clasa energiilor regenerabile (verzi) şi reprezintă căldura provenită din interiorul Pământului, prin roci şi fluide subterane.

Gheorghe Magheru, un român „ferice de a muri pentru ţara mea“

de Silviu Ghering

Haiduc celebru din zona Băileștiului, pandur în armata lui Tudor Vladimirescu, unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească, membru în Guvernul provizoriu revoluționar pașoptist, generalul armatei din principat, luptător pentru unirea Principatelor Române, văr cu Tudor Vladimirescu, prieten apropiat cu Nicolae Bălcescu și sprijinitor al lui Avram Iancu. Acesta este, pe scurt!, Gheorghe Magheru, fiu de preot născut la 8 aprilie 1802, în Bârzeiu de Gilort, județul Gorj. Devine vestit de foarte tânăr, la doar 16 ani, când se face remarcat pentru vitejia sa, luptând împotriva turcilor într-o ceată de haiduci cu care s-a alăturat în 1821 lui Tudor Vladimirescu. După moartea acestuia, a mai haiducit câțiva ani, apoi s-a înrolat în armată, unde a fost avansat rapid în grad datorită calităților sale. Pentru faptele sale de vitejie din timpul războiului ruso-turc din 1828-1829, a primit rangul de căpitan de panduri și a fost decorat de țarul Rusiei cu ordinul „Sf. Ana în gradul de Cavaler”. În 1831 a părăsit armata pentru magistratură, ca judecător de pace şi apoi ca preşedinte de tribunal. În 1846 a fost numit prefect al judeţului Romanaţi și, doi ani mai târziu, a ajuns comandant-şef al tuturor dorobanţilor şi plăieşilor de peste Olt. Membru al societăţii secrete „Frăţia”, a fost unul dintre conducătorii Revoluţiei de la 1848. A făcut parte din al doilea Guvern provizoriu ca ministru de Finanţe. În plus, a primit comanda generală a trupelor neregulate şi funcţia de inspector al gărzilor naţionale. După ce armata otomană a înlăturat Guvernul „pașoptist”, a refuzat să accepte înfrângerea și s-a retras cu trupele revoluționare în Oltenia, unde a organizat tabăra militară de la Râureni, lângă Râmnicu-Vâlcea. Declarația sa de credință „Eu, fraților, sunt român și, ca român, mă simt ferice de a muri pentru țara mea” a făcut înconjurul țării și a rămas definitorie pentru personalitatea sa. S-a refugiat la Viena la începutul lui 1849. S-a întors în 1857 şi a devenit membru în Adunarea ad-hoc din Ţara Românească, după care a făcut parte din Adunarea Electivă care l-a ales ca domn pe A.I. Cuza la 24 ianuarie 1859. A continuat activitatea politică după abdicarea lui Cuza şi a devenit membru al PNL, deputat în mai multe rânduri şi preşedinte al Adunării Deputaţilor în anul 1876. S-a stins din viaţă la 23 martie 1880, la Bucureşti, şi, la dorinţa sa, a fost înmormântat la Târgu-Jiu.

Romania frumoasa

de Silviu Ghering

Cea mai mare cetate din ţară: Alba Carolina

de Adrian Barna şi Alexandru Filcu

Alba Iulia este un nume care rezonează puternic în mintea fiecăruia dintre noi şi care ne poartă de fiecare dată când îi trecem hotarele spre evenimente istorice marcante cum ar fi Marea Adunare de la 1 Decembrie 1918 sau încoronarea Regelui Ferdinand 1 şi a soţiei sale, Regina Maria. Aici, istoria îşi deapănă firul cronologic al existenţei în fiecare clipă şi în fiecare loc, dar mai cu seamă dincolo de zidurile celei mai mari cetăţi din România, Cetatea Alba Carolina.

Cel mai prolific scriitor din istoria literaturii: Isaac Asimov

de Silviu Ghering şi Alexandru Brădescu

Scriitor american de origine evreiască, născut în Rusia, Isaac Asimov este unul dintre „tăticii” genului științifico-fantastic, alături de Robert A. Heinlein (7 iulie 1907 - 8 mai 1988) și de Arthur C. Clarke (16 decembrie 1917 - 19 martie 2008), cei trei fiind considerați „Marele Trio” al scriitorilor de science-fiction încă din timpul vieții lor. A câştigat 6 premii Hugo, 2 Nebula şi 7 Locus, fiind considerat unul dintre clasicii moderni ai literaturii science-fiction.

Serghei Rahmaninov, descendent al lui Ştefan cel Mare

de Silviu Ghering

Puțini știu că arborele genealogic al vestitului muzician rus Serghei Rahmaninov, născut de 1 aprilie 1873, la Novgorod, în familia înstărită a unui ofițer de husari, duce, în mod surprinzător, către Ştefan cel Mare, aşa cum reiese din datele publicate în 1895 de matematicianul rus Ivan I. Rahmaninov, profesor şi rector al Universităţii „Sf. Vladimir” din Kiev, dar şi dintr-o adeverinţă eliberată de oficialităţile din Tambov, prin care era certificată descendenţa nobiliară a lui Serghei Rahmaninov. Neamul Rahmaninovilor a pornit de la unul dintre fiii lui Ştefan cel Mare, şi anume Ioan (Ivan), supranumit Vecin (Sused), care s-a stabilit în anul 1483, împreună cu familia, la Moscova, în urma căsătoriei surorii sale Elena cu marele cneaz Ioan al III-lea al Rusiei. Fiul lui Ion Vecin, numit Vasile (Vasili), a fost supranumit „Rahmanin” (pe timpuri, în zona moscovită, acest cuvânt caracteriza o persoană foarte deschisă şi generoasă), de unde şi numele descendenţilor săi. Deşi s-a născut într-o familie înstărită, Serghei Rahmaninov a suferit mari lipsuri în copilărie: ca urmare a firii risipitoare a tatălui său, moşiile au fost vândute una după alta în contul datoriilor, iar familia s-a văzut nevoită să se mute la Sankt Petersburg şi să solicite burse gratuite pentru educaţia copiilor. Situaţia s-a agravat după separarea definitivă a părinţilor. El însă a fost un familist-model: şi-a adorat soţia, cele două fiice şi nepoţii. Era un introvertit. Nu-şi afişa niciodată emoţiile în public, nu-i plăceau interviurile, evita reuniunile mondene. Dar era binevoitor faţă de toată lumea, amabil, iubitor, sensibil, mereu pregătit să ajute, dotat cu un admirabil simţ al umorului şi cu un râs molipsitor, inconfundabil. La 44 de ani a fost nevoit să ia viaţa de la capăt: după ce obţinuse consacrarea în Rusia în calitate de compozitor, dirijor şi pianist-interpret al propriilor creaţii (simpla menţionare a numelui său pe afişe golea instantaneu casele de bilete), Rahmaninov şi-a părăsit ţara în urma evenimentelor dramatice cauzate de revoluția bolșevică din octombrie 1917. S-a stabilit în Elveția, pe care a părăsit-o în 1935 pentru Statele Unite. A continuat să dea concerte și să compună. A murit la 69 de ani, la 28 martie 1943, la Beverly Hills.

Romania frumoasa

de Silviu Ghering

Psihologul Andra Tănăsescu vă învaţă să vă păstraţi prietenii: „Atenţia la intenţia şi la mesajul pe care ni le transmit ceilalţi face diferenţa între comunicarea nereuşită şi reuşită“

de Cătălina Tăgârță şi Claudiu Melinte

Trăind într-o lume în care totul se întâmplă cu o viteză uluitoare, oamenii sunt interesați să-și expună punctele de vedere, dar le este din ce în ce mai greu să îi asculte pe cei din jur atunci când vine rândul lor să vorbească. Așa se face că de multe ori ajung să nu își mai asculte nici măcar prietenii și se trezesc într-o zi singuri, întrebându-se de ce lucrurile se întâmplă așa. Psihologul şi trainerul NLP Andra Tănăsescu (medalion), vicepreședinte al Asociației „Generația Iubire”, cu formare în terapie de cuplu și de familie, a studiat întregul fenomen, oferă câteva explicații pe această temă și vă dă sfaturi pentru a vă păstra prietenii aproape.