de Andrei Dicu
După 1990, o mulţime de tineri români, mai mult sau mai puţin certaţi cu legea, au ales să renunţe la tot şi să se înroleze în Legiunea Străină. Acolo, odată intrat, toate păcatele ţi se şterg cu buretele, iar orice indiscreţie legată de viaţa ta personală este interzisă. Homosexualitatea şi trădarea sunt pedepsite cu moartea, iar unica lege este compusă din camaraderie şi din respect. Numai că pericolele te pândesc la tot pasul, şi nu puţini sunt cei care s-au întors acasă între patru scânduri...
Read more: Din viaţă scapă cine poate Legiunea Străină
de Andrei Dicu
Născut la 27 februarie 272, Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, zis Constantin I şi ulterior Constantin cel Mare, a fost împărat roman între anii 306 şi 337. S-a născut la Naissus, fiind fiul generalului Constantius Chlorus și al Helenei. Pe vremea împăratului Aurelian, tatăl său a fost prefectul pretorian al împăratului Maximian şi ulterior „Caesar”. În anul 305, Constantin s-a alăturat tatălui său în partea apuseană a imperiului, iar la moartea acestuia a fost proclamat împărat. După o serie de confruntări militare cu alţi pretendenţi, a reunit toate provinciile occidentale ale imperiului sub autoritatea sa şi a pus capăt persecuțiilor creștinilor, impunând nu numai toleranță, ci și restituirea bunurilor acestora. Constantin le-a trimis scrisori episcopului de Cartagina și proconsulului Africii, din care reieșea faptul că susținea religia creștină, subvenționa Biserica din fonduri publice, scutea clerul de obligații publice și se considera slujitorul lui Dumnezeu. În 312, a trecut la credința creștină. Prin „Edictul de la Milano” (313) dat de împăratul Constantin cel Mare și prin „Edictul de la Tesalonic” (380) al împăratului Teodosie, creștinismul a devenit o realitate mai întâi tolerată, iar mai apoi constituțională a Imperiului Roman, care astfel a fost reunificat și supus autorității unui unic împărat, situație politică nemaiîntâlnită din anul 285. Constantin se revendică drept alesul pe Pământ al divinității unice. Constantinopolul a devenit noua capitală a Imperiului, iar în anul 325 a fost convocat, la Niceea, primul consiliu ecumenic al Bisericii creștine, care a pus bazele dogmatice și canonice ale acestei religii. În anul 326, Constantin l-a ucis pe fiul său Crispus, acuzat de adulter cu Fausta, soţia împăratului. Crispus și Fausta rămăseseră păgâni, iar execuția a fost săvârșită în Istria. În același an, Constantin a omorât-o pe Fausta în baie, după o căsnicie de 19 ani. Constantin a murit la 22 mai 337, la Nicomedia (Turcia) şi ulterior a fost sanctificat.
de Andrei Dicu
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: România frumoasă
de Dana Purgaru
Poate una dintre cele mai vechi arte din lume este teatrul de păpuși. De altfel, descoperirile arheologice vin să ateste acest lucru, cele mai vechi urme găsite datând din mileniul
Read more: Magia păpuşăritului sau cum prind viaţă ciorăpeii
de Andrei Dicu
Născut la 25 februarie 1841, la Limoges, Pierre-Auguste Renoir a fost un celebru pictor francez, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Totuşi, dragostea sa pentru desen, artă figurativă și portrete l-a îndepărtat mai târziu de impresionism. Denumit pe drept „pictorul bucuriilor vieții”, Renoir a pictat cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale. Tatăl său a fost croitor, iar copilăria și-a petrecut-o în Paris, într-un cartier apropiat de Luvru. La 13 ani lucra deja ca pictor de porțelanuri, iar mai târziu a pictat evantaie și jaluzele, reușind să strângă o sumă de bani pentru a putea studia. Coleg cu pictorul român Nicolae Grigorescu, şi-a format propriul stil, cu personaje scoase în evidență de contururi ferme, iar fundalul deschis al pânzelor sale aminteşte de frescele italiene. Chinuit de o paralizie parțială și de reumatism, Renoir a continuat să picteze. Medicii i-au recomandat o climă mai blândă, motiv pentru care, în 1907, şi-a cumpărat o proprietate la Cagnes-sur-Mer, lângă Nisa. În 1919, a fost distins cu Ordinul Legiunii de Onoare. Ultimii ani ai vieții au fost marcați de moartea rudelor apropiate, de război și de boală, dar Renoir a continuat să picteze, în ciuda durerilor insuportabile şi a depresiei. De altfel, a pictat ultimele tablouri cu pensula legată de mâna dreaptă. Printre operele pe care le-a lăsat posterității se numără și „Le Déjeuner des canotiers” („Dejunul vâslașilor”, 1881), lucrare ce reprezintă imaginea unor vâslași din Chatou luând micul dejun în restaurantul Fournaise. Printre personaje se regăseşte viitoarea soţie, Aline Charigot, a cărei imagine e surprinsă jucându-se cu un câine. Pictorul însuși este un personaj al propriei lucrări. Renoir a murit la 23 decembrie 1919, lăsând în urmă o mulţime de creaţii de o valoare inestimabilă, precum „Grădină în Britania”, „Cina de pe barcă”, „Pelerinajul”, „Pariziana” şi celebrul „Autoportret”.
de Andrei Dicu
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: România frumoasă
de Cătălina Tăgârță
Teoretic, poze poate face oricine. Cu ajutorul aparatelor de ultimă generație, tot ce trebuie să faceți pentru a păstra dovada momentelor importante din viața dumneavoastră este să apăsați pe un buton. Însă, dacă vă doriți ca imaginile surprinse să transmită emoție, să fie artistice și apreciate de toți privitorii, e nevoie să mutați aparatul de pe setarea Auto pe Manual, să citiți cu atenție cartea tehnică și să cunoașteți câteva elemente de bază. Eugen Alesiuc (foto), cameraman și fotograf profesionist (egalphoto.ro), vă oferă câteva sfaturi de bază.
Read more: Sfaturi utile pentru fotografii începători de la Eugen Alesiuc: „Ca să treceţi de la poză la artă...
de Andrei Dicu
Taifasuri vă prezintă cazul incredibil al unei americance care nu s-a dat bătută niciodată, devenind o adevărată legendă! Deşi soarta a lovit-o crunt, puternica Amy Purdy a mers mai departe. Şi la propriu, şi la figurat!
Read more: Femeia cu picioare şi psihic de fier: Amy Purdy
de Andrei Dicu
Născut la 14 februarie 1819, la Mooresburg (Pennsylvania), Christopher Latham Sholes a devenit celebru inventând prima maşină de scris funcţională, precum şi tastatura QWERTZY, aflată încă în uz. Americanul, care îşi construise o prodigioasă carieră de politician şi de editor de ziar în Wisconsin, a fost impresionat de faptul că Henry Mill produsese încă din 1714 o maşină de scris artizanală şi a dorit să-şi depăşească înaintaşul. Ulterior, John Pratt a construit o altă maşină, Pterotype, devenită principala sursă de inspiraţie pentru Sholes. La început, el a lucrat ca ucenic într-o tipografie, iar ulterior a urcat trepte în ierarhia politică, iniţial de partea democraţilor, şi ulterior a republicanilor, remarcându-se prin abolirea pedepsei capitale în statul Wisconsin. Apoi, a creat dispozitive de înregistrat, de numărat şi, în cele din urmă, maşini de scris, după ce în anul 1868, împreună cu Carlos Gliden şi cu Samuel W. Soule, obţinuse o patentă care îi permitea să profeseze în domeniu. Îmbunătăţirile ulterioare făcute primei maşini de scris inventate de Sholes i-au adus acestuia încă două brevete de invenţie. Primele aparate au fost construite din fildeş şi din abanos, cu cadru de lemn. Tastatura semăna perfect cu claviatura unui pian, având cheile în alb şi în negru, pe două rânduri. Maşina nu avea chei pentru cifrele 0 şi 1, deoarece literele O şi I erau suficiente. Primul document produs de un asemenea aparat a fost un contract scris de Sholes, în calitate de prefect al oraşului Milwaukee. În anul 1873, el şi-a vândut drepturile către Remington Arms&Co pentru numai 12.000 de dolari, iar ulterior această firmă a dezvoltat maşina de scris cunoscută azi sub numele de Remington. Surprinzător, un colaborator de-al lui Sholes, James Densmore, a insistat asupra drepturilor sale de autor şi a primit, în final, 1.500.000 de dolari. Sholes a murit la 17 februarie 1890, după o luptă cu tuberculoza care a durat nouă ani.
de Andrei Dicu
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: România frumoasă
de Andrei Dicu
„Scump” nu este neapărat sinonimul unor cuvinte precum „valoros”, „calitativ” sau chiar „preţios”. Uneori, din contră, poate deveni opusul lor, înglobând ideea de „kitsch”. Societatea trăieşte în zona mercantilismului şi mai ales a epatării, astfel că nici nu se găsea un moment mai prielnic pentru a aminti câteva dintre obiectele care au făcut deliciul amatorilor de extravaganţe.
Read more: Bine aţi venit în muzeul grandorii!