de Andrei Dicu
În clasamentele președinților americani, Abraham Lincoln este constant clasat în primii trei şi adesea pe primul loc. În 2004, politologii și istoricii îl vedeau pe locul întâi, în vreme ce juriștii îl aşezau pe al doilea, după Washington. Asasinatul l-a transformat pe cel de-al 16-lea preşedinte al SUA într-un martir național și i-a adus o recunoaștere legendară, pentru că Lincoln era văzut de aboliționiști ca un luptător pentru libertate.
Read more: Ocrotitorul „familiei“ americane: Abraham Lincolnde Andrei Dicu
Născut la 7 februarie 1777, Dinicu Golescu a fost, deopotrivă, cărturar, ispravnic, hatman şi mare logofăt în Ţara Românească. Pe numele său adevărat Constantin Golescu, a fost descendentul unei vechi familii boiereşti, tatăl său, Radu, fiind Marele Ban al Munteniei, iar mama, Zoiţa Florescu, înrudindu-se cu Brâncovenii. Alături de fratele său, Iordache, Dinicu Golescu a studiat la Academia Grecească din Bucureşti şi s-a aflat printre fondatorii unei societăţi literare secrete la Braşov, ai cărei membri militau pentru desprinderea Ţărilor Române de sub influenţa otomană. În 1825, a fost iniţiat în Francmasonerie, într-o Lojă din Elveţia, şi a fost racolat de Eterie, o mişcare secretă din Grecia, cu caracter militar, condusă de Alexandru Ipsilanti, amantul şi deopotrivă ucigaşul lui Tudor Vladimirescu. Golescu a fost, la un moment dat, principalul sfetnic al lui Ipsilanti, pe care nu l-a convins să anuleze planul de asasinare a revoluţionarului român. În 1826, împreună cu Ion Heliade-Rădulescu, a scos revista „Curierul Românesc”, cu o profundă orientare iluministă, bazată pe ideile scriitorilor masoni Jean Jacques Rousseau şi Denis Diderot. Şedinţele de redacţie aveau loc, sfidând filajele poliţiei, în casele luxoase ale lui Golescu, situate lângă Podul Mogoşoaiei. Pe moşia de la Goleşti, a fondat o şcoală în care învăţau, pe cheltuiala sa, tineri proveniţi din categorii sociale defavorizate. De asemenea, a pus bazele primei reviste germane în limba română, „Fama Lipschii”, de orientare rozacruciană, tipărită la Leipzig. Cea mai importantă scriere a sa este „Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Goleşti”, tipărită în Ungaria în 1826. Era primul jurnal de călătorie menţionat în Istoria Literaturii Române. Notele de drum adună referiri critice la starea de înapoiere socială şi culturală a Ţării Româneşti şi constituie un elogiu adus Francmasoneriei, în care Golescu vedea unica salvare a ţării. În plan personal, Golescu a avut un mariaj liniştit. În 1804 s-a căsătorit cu Zoe Farfara, rudă cu acelaşi Alexandru Ipsilanti. A avut cinci copii: Ana, Ştefan, Nicolae, Radu şi Alexandru. Dinicu Golescu a murit la 5 octombrie 1830, lăsând în urmă imaginea unui umanist şi a unui vizionar.
de Andrei Dicu
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: România frumoasăde Cătălina Tăgârță
Într-o epocă în care mulți aleargă după funcții importante în stat (și nu numai) pentru a-și permite mașini scumpe, vile luxoase, haine de firmă și petreceri private sau vacanțe cu multe zerouri, încă mai există persoane care ignoră complet aceste „detalii”, preferând să se bucure mai degrabă de oameni, decât de lucruri, și să se îngrijească de partea spirituală, în detrimentul celei materiale. Cu siguranță, în lume există oameni de rând care se încadrează în acest tipar, dar unul singur deține o funcție de conducere. Nu vă faceți iluzii, că nu-i vorba despre un român... E vorba despre José Mujica, preşedintele Uruguayului, considerat „cel mai sărac şef de stat din lume” de revista „The Economist”.
Read more: José Mujica, primul om în Uruguay, de urmat sau de criticat? Cel mai sărac preşedinte din lume...de Raluca Grințescu
Cunoscut mai mult în străinătate şi mai puţin în România, inventatorul, inginerul, profesorul şi fizicianul Virgilius Justin Capră spunea, la un moment dat, că nu ar fi fost nimic fără Dumnezeu. La data de 19 ianuarie, la 82 de ani, Dumnezeu l-a chemat în Împărăția Cerurilor, după o boală grea. Invenţiile prahoveanului au ajuns până la oamenii de ştiinţă de la NASA încă din anii ’60, dar nimic nu l-a clintit din ţara sa natală pe omul care a văzut maşinile eco cu mult înaintea trendului. Anul trecut, Principesa Margareta, în numele Regelui Mihai I, i-a acordat Medalia pentru Loialitate, într-o ceremonie găzduită de Castelul Peleș din Sinaia.
Read more: Mintea care ar fi putut schimba România: Justin Caprade Andrei Dicu
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: România frumoasăde Andrei Dicu
Născut la 1 februarie 1931, la Sverdlovsk (Ekaterinenburg), Boris Elţîn a fost primul preşedinte al Rusiei după destrămarea URSS-ului. Provenit dintr-o familie modestă, Elţîn a avut o copilărie traumatizantă, mai ales că, la vârsta de 13 ani, şi-a pierdut două degete de la mâna stângă în urma exploziei unei bombe rătăcite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A intrat rapid în Partidul Comunist, iar ascensiunea sa s-a datorat în primul rând capacităţilor sale organizatorice. A fost, pe rând, primar al Moscovei, deputat şi preşedinte al Sovietului Suprem, iar după proclamarea independenţei Rusiei a devenit primul preşedinte al acestei ţări. La 18 august 1991 a devenit erou naţional după ce s-a opus loviturii de stat organizată de comuniştii care doreau înlăturarea preşedintelui Mihail Gorbaciov. Gorbaciov fusese reținut în Crimeea, în vreme ce Elțîn s-a deplasat spre Casa Albă a Rusiei, de unde a coordonat ostilităţile. Casa Albă a fost asediată de armata condusă de liderii comunişti Ianaev şi Kruşkov, dar, confruntate cu demonstrații populare masive, trupele s-au retras, în vreme ce democratul Elțîn ținea un discurs memorabil de pe turela unui tanc. Până la 21 august, majoritatea partizanilor loviturii de stat au părăsit Moscova, iar Gorbaciov a fost eliberat din Crimeea. A fost momentul de glorie al lui Elțîn, care a fost salutat în întreaga lume ca eroul care a salvat atât Uniunea Sovietică de revenirea tiraniei, cât și lumea întreagă de reaprinderea Războiului Rece. Problemele de sănătate ale lui Elțîn, alcoolic înveterat încă din tinereţe, au intrat în atenția presei mondiale. Odată cu trecerea anilor, a început să fie privit ca un conducător fragil, despre a cărui moarte iminentă s-a discutat adeseori. A încetat din viață la data de 23 aprilie 2007, după ce i-a predat „cheile” puterii lui Vladimir Putin. Fiica lui Elţîn, Tatiana Iumaseva, este considerată „noul Rasputin”, datorită relaţiilor sale atât în mediul de afaceri, cât şi în lumea politică. O serie de analişti o consideră chiar principala rivală a lui Putin, semn că talentul şi ambiţiile politice ale lui Elţîn au fost transmise mai departe.
de Andrei Dicu
Mai în glumă, mai în serios, nebunia şi geniul merg mână în mână. Numai că, înainte de a aspira cu toţii să devenim nebuni de legat, în speranţa că talentul ne va îmbrăţişa, să aruncăm un pic ochii spre ororile din secţia de psihiatrie. Acolo vom face cunoştinţă cu partea întunecată a primilor 10 creatori din istoria omenirii, cărora medicii le-au dat un verdict dur: „Da, maestre, sunteţi complet sonat!”
Read more: Nebunii geniali care au schimbat lumea (III)de Iulian D. Moleianu
Demis Roussos s-a stins din viață în noaptea de 24 spre 25 ianuarie. A fost şi rămâne unul dintre giganţii muzicii mondiale, cu peste 40 de ani de carieră, 33 de albume şi zeci de hituri internaţionale, ascultate de generaţii întregi. Etalonul vocilor masculine melodioase, Demis Roussos a cântat în România de mai multe ori, iar sălile încărcate până la refuz au vibrat la unison pe muzica „fiului Afroditei”. Iubirea fanilor şi a unei femei l-au făcut să se apropie ireversibil de ţara noastră…
Read more: Demis Roussos Gigant al muzicii şi român... prin adopţiede Andrei Dicu
În ziua de 27 ianuarie 1832, la Daresbury, vedea lumina zilei omul de ştiinţă englez Charles Lutwidge Dodgson, cunoscut sub pseudonimul Lewis Carroll. Scriitor, matematician, logician, fotograf, rozacrucian şi cleric, Lewis s-a născut cu deficienţe de vorbire (ca toţi cei zece fraţi ai săi), dar a studiat enorm, încă din copilărie. Englezul peltic citea romane întregi la doar 7 ani, profitând de faptul că familia sa trăia izolată, într-un mediu conservator şi religios. Carroll n-a avut prieteni nici în adolescenţă, iar dorinţa de socializare şi lipsa bucuriilor tipice l-au făcut să scrie mai târziu „Alice în Ţara Minunilor” (1865) şi „Alice în Ţara Oglinzilor” (1872), devenite, în timp, romane care au marcat copilăria a generaţii întregi. Recent, locuinţa în care scriitorul a petrecut patru zile şi unde a întâlnit-o pe Alice Liddell, fetiţa care l-a inspirat, a fost scoasă la vânzare, pentru 1 milion de lire sterline (1,21 de milioane de euro). Într-o epocă victoriană marcată de povestiri siropoase stupide, Carroll a spart tiparele cu lucrările sale pline de sensuri ascunse, de metafore, de umor şi mai ales de satiră la adresa lumii politice. Imaginaţia teribilă l-a împins şi către alte preocupări. A inventat o masă de biliard circulară şi a perfecționat alfabetul numeric al lui Richard Grey, care data din 1730. Preocuparea pentru matematica recreațională s-a concretizat prin numeroasele articole dedicate acestui subiect. Îi plăceau jocurile de cuvinte şi a compus anagrame pentru numele diferitelor personalităţi ale vremii. A scris acrostihuri pe nume de fete, ghicitori, șarade, şi toate scrisorile sale către prieteni sunt pline de astfel de „jocuri”. Lewis Carroll a murit de pneumonie, la 14 ianuarie 1898, la Guildford, însă exemplul său este grăitor pentru geniile considerate „antisociale”, dar care au construit binele şi progresul umanităţii. Asta, deşi a declarat că îşi regretă opera pentru că a dispreţuit faima dobândită, care i-a adus „numai ură pentru străini”.
de Andrei Dicu
Mai în glumă, mai în serios, nebunia şi geniul merg mână în mână. Numai că, înainte de a aspira cu toţii să devenim nebuni de legat, în speranţa că talentul ne va îmbrăţişa, să aruncăm un pic ochii spre ororile din secţia de psihiatrie. Acolo vom face cunoştinţă cu partea întunecată a primilor 10 creatori din istoria omenirii, cărora medicii le-au dat un verdict dur: „Da, maestre, sunteţi complet sonat!”
Read more: Nebunii geniali care au schimbat lumea (II)