Mozaic

Diva călăuzită de îngerul morţii: Dalida

de Andrei Dicu

Născută la 17 ianuarie 1933, Dalida este artista emblematică a anilor ’50. Cunoscută, în primul rând, graţie hitului gigant „Paroles, paroles”, interpretat cu Alain Delon, cântăreaţa-actriţă a fost prima deţinătoare a unui Disc de Diamant, a mai primit încă 55 de Discuri de Aur şi rămâne un sex-simbol internaţional. Pe numele real Yolanda Christina Gigliotti, s-a născut în Egipt, din părinţi italieni. Tatăl său a fost prim-violonist la Opera din Paris, iar mama, croitoreasă. Interpreta unor şlagăre ca „Gigi l’amoroso” şi „Besame mucho”, Dalida a jucat în filme precum „Masca lui Tutankamon” (1954), „Vorbeşte-mi despre dragoste” (1960) şi „A şasea zi” (1986), iar în anul 1997 a devenit subiectul documentarului „Marele voiaj”. Producţia a fost dedicată împlinirii a 10 ani de la suicidul artistei, care şi-a luat viaţa la 3 mai 1987, la Paris, pe când se afla în plină glorie. „Viaţa mi-a fost insuportabilă! Iertaţi-mă!”, a fost mesajul lăsat. Vedeta a fost găsită întinsă în pat, îmbrăcată în alb şi pieptănată perfect.

Dalida a suferit din copilărie din pricina problemelor de vedere şi a purtat ochelari cu lentile mari şi groase. Totuşi, în anul 1957, a devenit Miss Egipt, eveniment care i-a propulsat cariera. Cineastul Marc de Gastyne i-a convins familia să-i permită să plece la Paris, iar astfel a devenit megastarul de mai târziu. S-a măritat cu mogulul media Lucien Morisse, pe care l-a părăsit pentru un pictor polonez de mâna a doua, Jan Sobiesky. Au urmat câteva legături amoroase, până când Christian de la Mazière a devenit amantul oficial al artistei, care, între timp, ajunsese „cântăreaţa preferată a francezilor”. L-a părăsit şi pe la Mazière pentru interpretul italian Luigi Tenco, care, după scurt timp, s-a sinucis din pricina eşecurilor profesionale. Deşi Dalida a declarat „am hotărât să trăiesc deşi el a murit”, momentul a marcat-o. Mai târziu, Richard Chamfray, un alt iubit al divei, avea să se sinucidă, ca de altfel şi primul său confident, Lucien Morisse. A urmat un avort, care i-a accentuat starea depresivă, iar în mai 1987, după ce un medic divorţat i-a refuzat avansurile, Dalida şi-a pus capăt zilelor.

Nebunii geniali care au schimbat lumea (I)

de Andrei Dicu

Mai în glumă, mai în serios, nebunia şi geniul merg mână în mână. Numai că, înainte de a aspira cu toţii să devenim nebuni de legat, în speranţa că talentul ne va îmbrăţişa, să aruncăm un pic ochii spre ororile din secţia de psihiatrie. Acolo, vom face cunoştinţă cu partea întunecată a primilor 10 creatori din istoria omenirii, cărora medicii le-au dat un verdict dur: „Da, maestre, sunteţi complet sonat!”

Cea mai mare fabrică de instrumente muzicale din Europa sărbătoreşte 64 de ani

de Laura Zmaranda

Magia începe uneori cu un simplu lemn îmbogăţit de câteva coarde. În mâinile omului potrivit, acesta se transformă într-o bijuterie unică, ce subjugă prin sunetele pe care le înalţă. Ascultând ți se pare aievea că vioara are suflu de viaţă. În fabrica Hora, de la Reghin, descendenţii lui Stradivarius duc mai departe arta migăloasă a realizării viorilor, dar şi a altor instrumente muzicale. Vreme de 64 de ani, aici au luat naştere 4.230.000 de instrumente muzicale. Renumele lor a depăşit graniţa ţării, iar acest lucru se datorează şi omului care a condus destinul fabricii de aproape 24 de ani.

Iuliu Maniu Îndrăgostit de România

de Elena Şerban

Om politic uriaş, îndrăgostit până la moarte de România şi de românii săi, Iuliu Maniu este una dintre personalităţile cu care ţara noastră se mândreşte. Acum, la 142 de ani de la naşterea sa, numele său e rostit cu importanță, mai ales în Transilvania. Maniu s-a născut la 8 ianuarie 1873, la Bădăcin, în județul Sălaj. Aplecat către studiu încă de mic, Iuliu Maniu a urmat Facultatea de Drept la Cluj, dar şi-a aprofundat studiile la Budapesta şi la Viena. Revenit acasă, şi-a început cariera politică în Partidul Naţional Român din Transilvania. În 1906, a devenit deputat în Parlamentul din Budapesta şi deputat la Vinţu de Jos. După război, a contribuit la unirea Transilvaniei cu România şi a devenit guvernator al acestei părţi de ţară. Relaţiile cu Bucureştiul s-au răcit după ce Maniu nu a recunoscut Constituţia din 1923. Un punct de cotitură în cariera politică a lui Maniu a fost anul 1926, atunci când Partidul Naţional Român din Transilvania s-a unit cu Partidul Ţărănesc, constituind Partidul Naţional Ţărănesc. Graţie acestei fuziuni, Maniu a fost ales preşedinte al partidului între 1926-1933 şi 1937-1947. Funcţia l-a propulsat apoi de trei ori în scaunul de prim-ministru al României, între 1928 şi 1933. După 1940, Maniu a refuzat colaborarea cu regimul instalat la 6 septembrie 1940 şi cu cel postlegionar. Cu toate acestea, a luat apărarea legionarilor acuzaţi de asasinarea premierului I.G. Duca doar din cauza faptului că acesta era liberal. După 1940, Maniu s-a opus politicii lui Ion Antonescu şi, mai târziu, a luptat din greu, în speranţa că va împiedica preluarea puterii de comuniştii sprijiniţi de ruşi. Acesta a şi fost începutul sfârşitului său. A fost arestat la 14 iulie 1947 de autorităţile comuniste şi judecat pentru înaltă trădare. Prin sentinţa dată la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Liderul ţărănist a murit la 5 februarie 1953, la Sighet, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor. Îndrăgostit peste poate de românii săi, nu a avut niciodată timp să îşi întemeieze o altă familie decât România.

Povestea lui Fidel Castro, rebelul care a pus SUA pe jar El Lider Maximo

de Andrei Dicu

La 8 ianuarie 1959, Revoluţia Cubaneză condusă de Fidel Castro s-a încheiat, odată ce trupele comuniste au cucerit ultima redută, Santiago de Cuba. Acesta a fost momentul de glorie al celui care avea să devină „El Lider Maximo”, un simbol al luptei antisistem, adulat pe toate continentele şi deopotrivă temut. Povestea lui Fidel Castro poartă aerul romantic al rebeliunii, dar, în aceeaşi măsură, şi stigmatul crunt al dictaturii. Un lucru e cert: de la numai 100 km, fără arme de distrugere în masă, Fidel Castro a fost singurul care a sfidat SUA, cea mai mare putere mondială, şi i-a ieşit! De necrezut! Citiţi în continuare povestea lui nefardată.

Louis Braille Omul care a schimbat viaţa nevăzătorilor

de Elena Şerban

Omul care a schimbat în bine viaţa nevăzătorilor din întreaga lume s-a născut la 4 ianuarie 1809, la Coupvray, un mic sat situat la 40 de kilometri de Paris. Familia sa, din care mai făceau parte trei surori, avea o mică vie de trei hectare, dar şi un atelier de produse de pielărie. Neşansa sa, dar şansa lumii, a fost un tragic accident, pe care l-a avut în 1812. Atunci, micul Louis, aflat în atelierul în care tatăl său confecţiona un ham pentru cai, şi-a pierdut vederea. Chiar şi în aceste condiţii, a urmat şcoala comunală pentru persoane fără probleme de vedere. Totuşi, în 1819, s-a înscris la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători (Institution Royale des Jeunes Aveugles - IRJA) din Paris. În timpul studenţiei, a început să experimenteze procedeul „scrierii nocturne”, elaborat de Charles Barbier. Nemulţumit însă de acest sistem de scriere, s-a apucat să lucreze la un altul, pentru nevăzători. Aşa a apărut, în 1824, alfabetul care îi poartă numele. În 1827, a început să transcrie în Braille elementele de gramatică, iar un an mai târziu a aplicat sistemul propriu și la notația muzicală. În anul 1833, pedagogul a fost numit profesor la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători. Prin mâinile sale au trecut zeci de generaţii de nevăzători, care au învăţat după manualele sale. Chiar şi acum, nevăzători din toată lumea folosesc sistemul inventat de el. Pedagogul a murit la doar 43 de ani, în urma unor afecţiuni respiratorii. Pentru a marca admiraţia, dar şi respectul pentru munca sa, mai multe state din lume au emis în 2009, la 200 de ani de la naşterea sa, monede cu chipul lui Louis Braille: în India, moneda de 2 rupii, în Italia şi în Belgia, cea de 2 euro, iar în Statele Unite, bancnota de 1 dolar.

Craciunul şi Anul Nou, urme ale riturilor păgâne

de Raluca Grințescu

Deşi omul creştin a primit o „lege” a salvării (prin sacrificiul lui Iisus), în adâncul subconştientului său a rămas tributar fricii de elementele naturii, de rele, de boli, de „ceva” nefast, încă din adâncurile istoriei umanităţii, când nu ştia cum să se apere, să se ferească de ele. Subconştientul colectiv păstrează frica ancestrală, sentiment care-l face pe om vulnerabil, şi nu este întâmplător că superstiţiile dăinuie cu străşnicie, mai ales în mediul rural, mai puţin emancipat. Dar mai interesant este că nici credinţa religioasă nu-i opreşte pe oameni să păstreze şi să transmită o sumă de superstiţii, care, dacă li s-ar cunoaşte rădăcinile, poate ar fi eradicate, pentru că multe dintre superstiţiile noastre îşi au rădăcinile în ritualuri păgâne.

Felicitările handmade stârnesc emoţie şi surprindere

de Laura Zmaranda

Într-o societate de consum precum cea în care trăim, lucrurile făcute manual par să devină o bogăţie prin faptul că sunt tot mai rare. La fel şi meşterii populari. Doamna Paula Mutu face parte din tagma restrânsă a maeştrilor handmade. Am „întâlnit-o” întâmplător în mediul internautic, acolo unde promovează realizarea manuală a felicitărilor. Odată ajuns pe domeniul său virtual este imposibil să pleci până nu răsfoieşti, pagină cu pagină, pentru a vedea toate felicitările superbe pe care le creează.

Un regizor de miliarde: Steven Allan Spielberg

de Elena Şerban

Cu o săptămână înaintea Crăciunului anului 1946, la 18 decembrie, a venit pe lume unul dintre cei mai prolifici şi mai buni regizori din toate timpurile, Steven Spielberg. Pasiunea pentru film a existat încă din adolescenţă, chiar dacă nimeni din familia sa nu avea astfel de înclinaţii artistice. Astfel, pe când nici nu împlinise 12 ani, Steven realiza deja filme de amator împreună cu prietenii săi. Şi nu era doar o joacă. La vârsta de 13 ani, Spielberg a câștigat un premiu pentru un film de război de 40 de minute, pe care l-a numit „Escape to Nowhere” („Evadarea de nicăieri”). Un moment de cotitură în viaţa sa a fost divorţul părinţilor. Atunci, a ales să stea cu tatăl său şi nu cu mama, pentru că acesta se muta în California. Iar visul său era deja... Hollywoodul. Ajuns în Los Angeles, a încercat să se înscrie la Facultatea de Studii Cinematografice, dar nu a fost admis. Nu s-a descurajat şi, deşi nu era plătit, lucra cu normă întreagă la Departamentul de Scenarii al companiei Universal. Filmul de debut al lui Spielberg a fost „The Sugarland Express”, dar producţia nu a avut un succes deosebit. Abia cu „Fălci”, numele său a devenit cunoscut în întreaga lume, iar tot mai mulţi producători se luptau să le regizeze filmele. Megasuccesul „Fălci” a fost urmat de „Close Encounters of the Third Kind”, film care i-a adus tânărului regizor prima nominalizare la Oscar, pentru regie. Iar producţiile de succes au continuat. Seriile „Războiul stelelor” şi „Indiana Jones” sunt doar câteva exemple. Şi pe plan personal lucrurile au stat, în general, bine pentru Steven. Regizorul a fost căsătorit de două ori. Cu Amy Irving, din 1985 până în 1989, şi cu Kate Capshaw, din 1991 până în prezent. El are patru copii biologici şi mai mulţi adoptaţi. Spielberg are o avere estimată la nu mai puţin de 3 miliarde de dolari. De-a lungul carierei sale a câştigat de trei ori Premiul Oscar şi a regizat şi a produs peste 40 de filme.

Obiceiuri de Sărbători prin care vă puteţi afla soarta în iubire

de Raluca Grințescu

Cine nu ar fi curios să ştie dinainte ce persoană i-a fost hărăzită să-i fie alături? Sau care îi este destinul în iubire? Iubirea a avut dintotdeauna haz şi savoare... Iată câteva dintre cele mai cunoscute metode şi obiceiuri de Crăciun prin care vă puteți afla perspectivele în căsătorie.