... Când, în noiembrie 1976, la Oradea, se lansa un Festival de teatru scurt, regizori, actori și spectatori aveau să descopere frumusețea spectacolului condensat. Câțiva cronicari dramatici au susținut chiar că nașterea Festivalui a fost grăbită și de superbele texte de teatru scurt semnate, pe atunci, de Teodor Mazilu și Dumitru Solomon.
Read more: Teatrul scurt pe termen lung...…Serbările galante ale remarcabilului Festival „George Enescu”, ediția a XXII-a, a oferit printre atâtea momente notabile și un eveniment absolut inedit: s-a prezentat „Münchhausen - Stăpânul minciunilor”, întâia operă pentru copii înscrisă pe firmamentul vestitului Festival, ajuns, ca valoare, al treilea din lume. Evenimentul s-a datorat extraordinarei soprane de ecou mondial Felicia Filip, care, în numai un an de directorat, a oferit Operei Comice pentru Copii o altă viață, o aureolă aparte, cum a fost această ultimă premieră, opera compusă de maestrul Dan Dediu (și spectaculos dirijor al orchestrei), pe libretul germanului Holger Siemann. N-a fost doar o seară magică pentru copiii peste 14 ani, ci un regal și pentru adulți, meritul revenind remarcabilului regizor Cristian Mihăilescu și echipei sale de cinci stele, care au știut să respecte povestea, să o întinerească și să o îmbogățească în sensuri noi. Dintr-o superbă Echipă de creație remarc armonia mișcării scenice adusă de reputatul coregraf Răzvan Mazilu, dansul celor 13 văcuțe declanșând ropote de aplauze. Laude pentru creatoarele încântătoarelor costume și decoruri (Andreea Rotaru și Daniela Drăgulescu), ca și designului video de efect al lui Bogdan Nedelcu. Cum să nu fie un spectacol de zile mari când ai și minunați actori, distinși interpreți de operă, însă cu acuratețe și în ludicul lor dramatic: Daniel Filipescu (Münchhausen), Valentin Racoveanu (Münchheim), Andreea Iftimescu (Frau Kern), Ștefan Schuller (Actorul; Creditorul), Lisbeth (Raluca Oprea). Cu toții valoroși, entuziaști, impecabili în interpretare, respectând meseria, cât și publicul juvenil, elogii Orchestrei și Ansamblului de balet ale Operei Comice pentru Copii.
Read more: „Münchhausen“, star la Festivalul „George Enescu“…La anul, mai exact la 6 februarie 2016, se va împlini un veac de când s-a lansat curentul-revoltă Dada, avându-l la timonă pe românul Tristian Tzara, la „Cabaret Voltaire”, în Zürich. Cu gândul mai mult la data istorică decât la fenomenul subcombat, inventivul regizor Radu Afrim a structurat Gala tânărului actor Hop (al cărui director a fost în ultimii trei ani) pe literatura dadaistă, într-un concept „Dada” în regim de „Vacanță la mare”, voit „Un exercițiu liber pentru realizarea căruia se acceptă orice formulă estetică având ca suport un poem, o proză sau o operă de artă dadaistă”. La o primă vedere, un interesant act de cultură ediția a XVIII-a a Galei tânărului actor, organizată impecabil de UNITER și Vox Maris Grand Resort Costinești (patron Nicușor Năstase). La o analiză obiectivă, dadaismul s-a dovedit o căciulă prea mare, un univers nu prea înțeles pentru tinerii actori de 22-24 de ani, încorsetați, blocați de mișcarea dadaistă. De unde, destul plictis, concurenți mai puțini ca la edițiile anterioare! Absolut de acord cu Ion Caramitru, președintele UNITER, care, în Colocviul ce a urmat Galei, declara că o asemenea tematică, a dadaismului, se preta unor actori între 32 şi 35 de ani!
Read more: Dada, da’ nu pentru începători!…La porțile Orientului, în Balcanii de ani și ani „butoiul cu pulbere” al Europei, la București, timp de opt zile (28 august - 4 septembrie), un Eveniment de rezonanță: întâia ediție a Festivalului NETA (New European Theater Action), la inițiativa neobositului, freneticului Ion Caramitru, directorul Naționalului bucureștean, președintele UNITER, printre membrii fondatori ai rețelei cu 68 de reprezentanți din 19 țări europene! O Gală unică, cu 13 spectacole - și colocvii după reprezentații - în măsură să ne prezinte mișcarea teatrală din Balcani, nu prea cunoscută, dar nici străină publicului românesc. O dramaturgie aparte, cu profund caracter politic, de protest și angajare, un teatru vehement, și el un „butoi cu pulbere”, prezentând fără machiaj „Ororile războiului” și ale lumii tot mai globalizate.
Read more: Teatrul, ca „un butoi cu pulbere“!...Ultimul Festival de teatru independent, „Undercloud”, m-a marcat cel mai mult prin Confesiunea unei Legende. Sanda Manu nu este doar o minunată Doamnă a teatrului românesc, dânsa întruchipează Legenda, cu o încântătoare tinerețe spirituală la cei 82 de ani! Regizor de elită, care a montat în toată țara, în Anglia și în America. Extraordinar profesor pentru destinul atâtor generații de actori, regizori și teatrologi, tineri frumoși în speranța lor, cu șansa unui înțelept dascăl bolnav de teatru, ajunși nume de referință, de la Andrei Șerban, George Banu la Mircea Diaconu, George Mihăiță și câte alte zeci de diamante ale scenei.
Read more: Fermecătoarea lecţie de teatru a Doamnei Sanda Manu...Puțini știu cine-i NETA. Un nume din patru inițiale - New European Theatre Action, ce reprezintă la ora actuală, după un deceniu de la înființare, un ecou tot mai profund în lumea teatrului european (și nu numai!). Ctitorită în 2005, având ca membru fondator și Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, rețeaua cu 67 de teatre naționale, festivaluri și companii din 19 țări forează un univers pe cât de ciudat, pe atât de interesant: lumea tumultoasă din sud-estul Europei. O lume misterioasă, insuficient cunoscută în Europa de Vest și peste Ocean, însă remarcabil tratată artistic. Balcanii și Estul Europei - atelierul de creație al rețelei NETA - oferă forme atipice de abordare a artei scenice, cu o dramaturgie vibrantă, pe alocuri dură, neocolind politicul, care explorează profund, fără compromisuri, craterul prezentului, în care fierb tenebre ale războiului, strigăte de ajutor în tumult de violență socială și nelibertate, în galopanta animalizare a Mărieri Sale Omul.
Read more: Misterioasa întâlnire cu NETA...Abia s-a încheiat Festivalul Theaterstock, un fel de Woodstock de Bacău sau, de ce nu, Bacăustock, o super-Sărbătoare a artei spectacolelor care a ținut 16 zile! Lumea teatrului românesc nu și-a luat, însă, vacanță. La București, sâmbăta aceasta, trubadurii Thaliei sunt chemați la un Festival de zile mari - „Undercloud”, cu afiș realizat după tabloul „Primăvara, 2015” al apreciatului pictor Ștefan Câlția. Între 22 şi 31 august va fi prezentă, în spațiile de joc de la Muzeul Țăranului Român, crema cea vestită a teatrelor independente, tot mai multe și mai interesante. Și nu doar din România! Căci această a VIII-a ediție a „Undercloud”-ului (Festival Internațional de teatru independent de orice!) se desfășoară sub sigla Programului european EFFE 2015-2016, patru litere care înseamnă Europe for Festivals. Festivals for Europe. Ctitorul și președintele Festivalului de la București, regizorul Chris Simion, flancat în selecția spectacolelor de teatrologii Irina Ionescu și Dan-Marius Zarafescu, anunță zece zile redutabile pentru teatrul independent și spectatorii români.
Read more: Final de august „sub nori“ europeni!...Nicio legătură cu acea capodoperă a teatrului universal, „Șase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello. În cazul de față, autorul (franțuzoaica Yasmina Reza) este tot mai cunoscut și în România, jucându-i-se din plin, în mai multe variante (nu toate notabile!), piesele „Arta” (cu trei personaje; frumos spectacol regizat de Cristi Juncu la „Bulandra”) și „Zeul măcelului” (cu patru interpreți). Mă voi referi la cel mai bun text dramatic al scriitoarei franceze, „Conversații după înmormântare”, montat la Teatrul Bulandra într-un excelent spectacol (după ce, prin anul 2000, șoca pe scena „Hanului cu tei” din Capitală). De la decor (Octavian Neculai) la muzica originală, stranie (Adrian Enescu), de la cei șase interpreți de elită la regia de zile mari a „copilului teribil” al anilor ’80, Alexandru Darie. Fără a nega textul, ciudat, grav, cinic, considerat comedie postdramatică, bazată pe grotescul situațiilor și al personajelor, care nu-i departe, zic, nici de comedia neagră, bătând spre teatrul absurdului.
Read more: Şase personaje în căutarea unei înmormântări!…Cine a poposit în acest început de august în orașul lui Bacovia, pe malul Bistriței atât de liniștite, a avut câteva clipe senzația că a greșit destinația! Pentru că Bacăul acestor zile are aerul unei capitale culturale, sub marea și frumoasa nebunie a minunatei actrițe Anca Sigartău de a face în orașul unde este directoarea Teatrului Bacovia (din aprilie, acest an!) un Festival cum n-a mai fost în România! Un Festival amintind prin titlu de acel Eveniment mondial al muzicii, Woodstock-ul american, pornit nu prea departe de New York, în august ’69, cu 50.000 de spectatori, ca să ajungă rapid la jumătate de milion de fericiți participanți la Sărbătoare.
Read more: Bacăul, sub frumoasa nebunie „Theaterstock“...Este titlul unui celebru roman american, din anii ’60, scris de Harper Lee, onorat de premii, o superecranizare cu Gregory Peck, de dramatizări, eu neuitând minunatul spectacol de teatru radiofonic, cu regretații Ștefan Iordache și Ștefan Mihăilescu-Brăila. Nu mă voi referi la această capodoperă, dar nu pot să trec de metafora ei. „Pasărea cântătoare”, în cazul de față, este dramaturgia română în general și cea juvenilă în special. Pentru că, din fericire pentru acest popor, există „copii-minune” și în scris. Important este să-i descopere cineva și să nu-i abandoneze, dimpotrivă, să le cultive talentul, visul de zbor-nalt...
Read more: „Să ucizi o pasăre cântătoare“......În ultima lună, am auzit doi cronicari dramatici afirmând cu îngrijorare: „Ce ne facem, că nu vin din urmă nici actori și nici regizori?!”. Despre dramaturgi nu mai putea fi vorba, ei nu... există, doar au decis destui critici nedocumentați!?! Cu riscul de a fi nepoliticos și riscând vreo cronică în care să fiu desființat ca dramaturg, susțin că avem și un „nou val” (încă unul!) de actori și regizori de valoare.
Read more: Tineri şi neliniştiţi