Main menu

header

La taifas cu... Zicerea: la 5 paşi de tine

În ultima vreme editurile au grijă să scoată aproape simultan cu filmele și varianta pe hârtie, a romanului, de obicei. Extrem de înduioșătoarea poveste „La 5 pași distanță”, în englezește îi spune „Five Feet Apart”, apărută la Litera Internațional e o idilă între doi tineri bolnavi, obligați să păstreze o distanță măsurabilă în aproape doi metri, ca nu cumva să li se agraveze starea și așa precară. Trailerul în sine este unul extrem de izbutit și tentează publicul, chiar dacă îl avertizează că va fi o peliculă emoționantă. De altfel are mult din „Oscar și tanti Rose”, care cu toată drama binecunoscută a unui diagnostic fără leac îți dă puterea să mergi mai departe. În recenta premieră, în cele aproape două ore te atașezi de Will, Stella și Poe, cu nume ce par să amintească de Shakespeare, de un „Tramvai numit dorință” și de Edgar Allen… Poe. Surprinzătoare este apariția mamei băiatului frumos, ușor prea îndrăzneț, romantic și un foarte talentat desenator. Ea este Claire Forlani, pe care nu o vom uita niciodată din „Meet Joe Black”, din 1998, când era fiica lui Anthony Hopkins, la care venise îngerul morții, unul uluitor de charismatic, Brad Pitt. E soarta ei să joace în drame mortale! Una dintre marile calități ale acestui scenariu este că ne familiarizează cu ce înseamnă fibroza chistică. Pentru asta au și ales actori deja îndrăgiți precum Cole Sprouse (Will), un obișnuit al producțiilor de pe Disney Channel, pe Haley Lu Richardson (Stella) din straniul „Split” și pe Moises Arias (Poe) din „Hanna Montana”. Scena de neuitat rămâne cea a micii evadări, cu patinaj și amintiri dureroase, și mai cu seamă cu dorința de a vedea luminile fascinante ale orașului. Plus o aniversare cu totul aparte.

Read more: La taifas cu... Zicerea: la 5 paşi de tine

La taifas cu... Miss Bala

Realizatoarea mai mult decât celebră pentru seria „Twilight”/„Amurg” s-a oprit de astă dată la un remake după o producție mexicană, având deja în filmografie „Thirteen”/”Treisprezece” pentru care, în 2003, a luat premiul de regie, la foarte exigentul Sundance Film Festival. Rolul principal i l-a încredințat unei actrițe foarte puternice și n-a ales una neapărat frumoasă sau măcar glamorous: Gina Rodriguez devine Miss Bala, adică Miss Glonț, o make-up-artist, în script, care vine din SUA să-și fardeze o bună prietenă, care urmează să participe la un concurs de frumusețe și e prinsă într-un sângeros schimb de focuri, la un club de noapte destul de rău famat. În încercarea de a-și găsi amica dispărută misterios, cade victimă unui traficant de droguri și nici pe poliție nu se poate baza prea tare, căci corupția e fără frontiere. Demonstrează însă că știe să fie curajoasă și să depășească situații extrem de periculoase. Protagonista, născută la 30 iulie 1984, este printre cele mai de succes interprete latino, a făcut inclusiv voci de desene animate pentru „Tăurașul Ferdinand” sau serialul tv „Carmen Sandiego” și tot pentru televiziune s-a remarcat cu un „Jane the Virgin”, pentru care a luat un Glob de Aur. Existența în invidiatul Mexic pare una foarte pe muchie de cuțit și în care este greu de supraviețuit. Explozii, focuri de arme, droguri, prostituție, tot tacâmul. Și modalități dubioase de a câștiga o coroniță de Miss. Torturi inimaginabile într-o lume a bărbaților, care îi urăsc pe americanii vecini, indiferent de sex, transporturi ilegale care amintesc de filmul recent cu Clint Eastwood, aviz amatorilor de călătorii exotice! O asigurare de viață nu strică!

Read more: La taifas cu... Miss Bala

La taifas cu... McQueen

A nu se confunda cu formația Queen, cu Bohemian Rhapsody și Freddie Mercury, chiar dacă și existența sa a fost una intensă, artistică și plină de păcate lumești. Creatorul de modă, copilul teribil, Alexander McQueen s-a născut la 17 martie 1969 și și-a pus capăt zilelor la 11 februarie 2010, prin spânzurare și supradoză. Acest atât de inventiv maestru al fashion-ului, angajat de altfel de rafinata Casă Givenchy, n-a putut depăși moartea mamei sale. Deși n-a făcut prea multă școală, avea geniul în sânge, și-a croit mult mai bine cariera decât destinul. Documentarul, care i-a fost dedicat de Ian Bonhôte și Peter Ettedgui, cel de-al doilea fiind și scenarist, a creat multă vâlvă și a reușit să adune personaje legendare ale domeniului pe marele ecran, precum Tom Ford sau Kate Moss ori Naomi Campbell. S-a folosit multă arhivă personală și ingredientul principal rămâne emoția.

Read more: La taifas cu... McQueen

La taifas cu... Răzbunătorii mileniului 3

Cel mai mare succes de casă al tuturor timpurilor. Nici nu-i de mirare cât timp sunt la un loc toate personajele din benzile desenate, supereroi unul și unul și s-a anunțat, cu surle și trâmbițe, că va fi ultimul episod: Endgame. Deși sunt tentată să nu-i cred, dar probabil că vor mai lăsa o pauză. După modelul „Urzeala tronurilor”, îți trebuie o bună memorie ca să știi exact care cu care, de multe ori actorii semănând între ei, cum ar fi Chris Evans: Captain America, care-i cam la fel cu al nostru Sebastian Stan alde Bucky Barnes/Winter Soldier. Sigur, cel mai cunoscut rămâne Tony Stark aka Robert Downey Jr., de care se îndrăgostesc ușor fetele oricât de tinere ar fi. Acest personaj are dublă personalitate, pentru că tot el este și Omul de Oțel, chiar dacă în engleză este Iron Man, adică de fier... Văduva neagră este Scarlett Johansson, despre care ne-au avertizat încă din episodul trecut că o s-o întâlnim cât de curând. Chris Hemsworth rămâne Thor, băiatul cu lațe și ciocan, ușor ridicol și cu un maiou de manelist. Omul-furnică pare cel mai atașant, Paul Rudd. Cel mai simpatic este ratonul Rockett căruia îi dă glas Bradley Cooper și o face cu mai mult talent decât în „S-a născut o stea”. Doctor Strange este Benedict Cumberbatch, mai puțin cuceritor ca în „Hamlet” la teatru ori în „Sherlock Holmes” în serial.

Read more: La taifas cu... Răzbunătorii mileniului 3

La taifas cu... Arctic

Un film în două personaje, dintre care, de fapt, unul singur contează și care este interpretat de cel care ni s-a părut atât de înfricoșător în serialul „Hannibal”: Mads Mikkelsen, danezul senzațional în „The Hunt”/„Vânătoarea” din 2012, cu care a ajuns până la Oscaruri, dar și din „Royal Affair” și greu de ignorat în „Casino Royal”, ori în „Doctor Strange”. Acum pare a fi atât de singur în lupta lui cu ghețurile, unde a rămas prizonier după un accident de avion și care își asumă răspunderea salvării unei tinere total neajutorate la limita dintre viață și moarte, încât empatizezi din prima clipă cu el. Actorul, inițial gimnast și dansator, a făcut o strălucită carieră, iar în această peliculă regizată de brazilianul Joe Penna, muzician de felul lui, dă adevărata măsură a harului său. Scenariul te duce cu gândul la românescul „Dragoste 1: Câine” al lui Florin Șerban, Valeriu Andriuță fiind foarte asemănător ca stil de joc al solitarului din pădure, de astă dată. Povestea din „Arctic” se întâmplă în Islanda și, la un moment dat, este și o întâlnire, deloc prietenoasă, cu un urs alb, polar, opusul lui Fram al nostru. Momentele sunt dramatice, disperarea atinge cote maxime și elicopterul pare a fi unica salvare. Cel mai impresionant moment, care apare și în teaser și în trailer, este înscrisul SOS-ului pe zăpadă. Muzica și sunetele au un rol aparte, surprinzător de sofisticat. Jos pălăria pentru acest debutant, care și-a câștigat echipa și publicul. Iar pentru privitor o lecție de supraviețuire, pentru că nu se știe niciodată dacă nu ți se poate întâmpla și ție, spectatorule!

Read more: La taifas cu... Arctic

La taifas cu... AFTER

Deși este un film clar dedicat celor care pleacă la facultate, dintr-un oraș mai mic într-unul mai mare, sau în cazul nostru din România spre Occidentul european sau dincolo de Ocean, subiectul pare să rezoneze mai degrabă cu părinții, în special cu mamele, îngrijorate pentru schimbarea de viață a copiilor, pentru ele tot copii rămân, singurătatea care-i așteaptă pe cei de acasă și necunoscuta de ambele părți. În cazul dat, Tessa (interpretată de Josephine Langford, în realitate o australiancă de 21 de ani, care este abia la al doilea rol) e studioasă, fată cuminte, cu un iubit lăsat la vatră și neinteresată, inițial, de viața tumultuoasă din cămin, de colega de cameră gay, de droguri și de petreceri deocheate. Ea îl va întâlni pe Hardin Scott (jucat de Hero Fiennes Tiffin, nepotul lui Ralph și al lui Joseph, fiul surorii lor, Marta, prin urmare englez sută la sută, în plus cuceritor și ușor straniu, că-i în neam!!).

Read more: La taifas cu... AFTER

La taifas cu... Mumbaiul

Scenariul pornește de la o întâmplare adevărată, și anume un atac terorist asupra mai multor obiective din orașul Mumbay, fostul Bombay, cu precădere la un hotel extrem de elegant, unde atitudinea personalului s-a dovedit a fi de un altruism absolut. Dacă noi spunem: „Clientul nostru, stăpânul nostru”, indienii spun: „Clientul nostru, Dumnezeul nostru” și sunt gata să-și riște viața pentru a-i ocroti pe turiști. În rolul principal o cunoștință mai veche pentru cinefili, Dev Patel, pe care îl știm din „Vagabondul milionar”, dar și din „Lion” și din alte două filme despre alt hotel „Marigold”, (care de altfel înseamnă Gălbenea) și unde le dădea replica unor staruri incontestabile ca Dame Judi Dench și Dame Maggie Smith, Bill Mighy sau Tom Wilkinson. În realitate lucrurile s-au întâmplat acum vreo zece ani, la Taj Mahal Palace Hotel (care seamănă amețitor cu „Grand Budapest Hotel” din filmul cu același nume al lui Wes Anderson), au fost nenumărate victime și poliția locală s-a dovedit total nepregătită pentru o asemenea situație.

Read more: La taifas cu... Mumbaiul

La taifas cu... familiile mixte

Toată lumea întreabă un singur lucru: E, oare, mai reușit acest nou episod ca precedentul? Respectiv cel din 2014? Ingeniozitatea regizorului, care de altfel a fost și prin România, Phillipe de Chauveron, este că a reușit să facă un film la fel de amuzant, dulce-amar, ca și primul și fără să plictisească și să antreneze toate generațiile de spectatori. Cum? A păstrat cele patru cupluri inițiale, și mai exact cei patru gineri, unul arab, unul evreu, unul chinez și unul african, dar catolic, la care a adăugat-o pe sora acestuia din urmă, știut fiind că tatăl lor era cel mai dificil și mai conservator, pregătindu-i o căsătorie cu mare fast, singurul lucru pe care nu-l știa viitorul socru este că nu va avea un ginere, ci tot o noră și pentru fata lui. Christian Clavier, un fel de șef de trib, de familie tipic franțuzească, teoretic, dă impresia că e puțin mai echilibrat, ba chiar se apucă să-și scrie memoriile sau un roman, nu e foarte clar, doar că nevasta lui are grijă să-i spună, mai în glumă, mai în serios, Micul Balzac. În plus, mai apare și un refugiat, așa încât perechile mixte ajung să-și dorească să emigreze din Franța. Cel mai nostim e tot ciocolatiul, care vrea în India că la Bollywood se fac de două ori mai multe filme ca la Hollywood și genul lui nu prea se găsește la casting. Socrii, însă, se panichează, în special soacra, că nu-și vor mai vedea nepoții și începe o întreagă pledoarie pro-Hexagon. Prin urmare, ți se face brusc poftă să călătorești în țara tuturor posibilităților europene și să depășești cu ușurință ideile preconcepute.

Read more: La taifas cu... familiile mixte

La taifas cu... Sânge rece

O răzbunare în Nordul înghețat, chiar dacă e un remake după un film norvegian din 2014, atâta vreme cât îl are în rolul principal pe Liam Neeson, sigur va stârni interes, chiar dacă nici cealaltă vedetă, Stellan Skarsgard, nu-i de lepădat. Hans Petter Moland este regizorul ambelor versiuni, în prima avându-l în distribuție și pe cel care ne-a părăsit, în plină Berlinală, strălucitul elvețian Bruno Ganz. În mod surprinzător, deși este vorba despre un tată disperat, care-și face singur dreptate, după ce fiul său moare în circumstanțe foarte dubioase, există și multe scene pline de umor, tocmai ca să contrabalanseze intensitatea acestei urmăriri din ambele direcții, inclusiv cea a nelegiuiților, care sunt convinși că-i pot veni de hac curajosului civil, ales între altele cetățean de onoare în urbea sa.

Read more: La taifas cu... Sânge rece

La taifas cu... Bărbaţii

Trailerul e înșelător. Pare un film de o vulgaritate fără margini, ori e valabil doar vreo 20%. O femeie de carieră de succes (interpretată de Taraji P. Henson, pe care o știm și din serialul „Empire” și mai ales din oscarizabilul „Hidden Figures”) are un asistent gay (texanul Josh Brener, care a studiat la Harvard), dar foarte priceput, și speră să fie avansată, ceea ce firește nu se întâmplă, deși ar fi fost extrem de îndreptățită. Deprimată din cale afară, se întâlnește cu prietenul său, care, ca să facă seara mai picantă, invită un medium, adică o ghicitoare, care-i dă personajului nostru o licoare puțin diferită de cea din „Asterix”, un cocteil de plante dubioase, care va avea ca efect secundar faptul că de acum înainte va auzi gândurile exclusiv ale bărbaților (exact viceversa în raport cu varianta „Ce-și doresc femeile” cu Mel Gibson, din anul 2000). Dacă pe unii ne îngrozește ideea că s-ar putea întâmpla așa ceva într-o bună zi, pe alții îi tentează, ca armă imbatabilă! Urmează o cascadă de scene nostime, o parte poate puțin cam nelalocul lor, dar ce să-i faci, acesta este gustul publicului. În schimb, specialista în tarot este absolut mortală și cred că pentru o vreme lumea se va vindeca de apelatul la așa ceva. Și atenție pentru fani, o mașină trăsnet! Și un tată de sportiv greu de suportat și mare cartofor! Surpriză, marele sportiv Shaquille O’Neal într-o cameeo, adică apare cam trei secunde. Puștiul Ben (Auston Jon Moore) e absolut adorabil în naivitatea sa fără margini. Scenariul se vrea și un curs, pe repede-înainte, despre cum poate reuși o reprezentantă a sexului slab într-o lume majoritar a sexului tare.

Read more: La taifas cu... Bărbaţii

La taifas cu... Vicele

Câteva decenii din istoria politică a Americii au fost transformate într-un scenariu extrem de bine structurat, cu o doză clară de ironie, dar și de antipatie față de cel care a fost multă vreme al doilea om în stat, după președintele SUA (indiferent care ar fi fost alesul). Este vorba despre Dick Cheney, la pachet firește cu umbra sa, nelipsita soție și sfătuitoare, susținătoare și uneori chiar un critic acerb: Lynne. Cei doi sunt interpretați magistral de Christian Bale și Amy Adams, ambii nominalizați la Oscar anul acesta, ca de altfel și filmul poate cel mai îndreptățit, dintre toate, având în vedere că a luat doar o statuetă pentru machiaj și coafuri. Să nu fi înțeles membrii Academiei Americane de Film cât de complexă este această radiografie a culiselor puterii, care, de fapt privește întreaga planetă? Adam McKay, regizorul, a făcut un casting strălucit între altele, Steve Carell îl interpretează pe temutul Donald Rumsfeld, iar Sam Rockwell pe George W. Bush (și Sam a fost nominalizat, din nou, pentru rol secundar, după ce anul trecut a luat Oscarul, pentru polițistul pe care toată lumea l-a urât, din „Trei panouri în afara orașului Ebbing, Missouri” („Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”) . În plus s-au folosit și multe materiale de arhivă și vreme de 2 ore și 12 minute nu te plictisești nicio clipă, ci trepidezi de curiozitate și de indignare. Uitatul pe gaura cheii este, la cinema, fascinant și înfricoșător, iar compromisurile nu au limită, mai ales când cineva își dorește să facă o strălucită carieră, care presupune o putere nemărginită. Şi mai descoperim ceva, și în cazul lui Chaney, ne aflăm în categoria pe care o definea cândva o carte celebră și, ulterior, un documentar: „Acești bolnavi care ne conduc”.

Read more: La taifas cu... Vicele