Main menu

header

La taifas cu... RAMBO

După prima luptă / First Blood, care se întâmpla în 1982, Sylvester Stallone a recidivat, promițând că va fi totuși ultima variantă și cel mult va mai apela la Rocky, ca să nu-l uităm. Știați, oare, că în Serbia există o statuie a lui ca personaj și chiar s-a votat pe cine să imortalizeze în centrul unui orășel? O ficțiune! Dar să ne întoarcem la veteranul nostru din războiul din Vietnam, care părea că s-a potolit, s-a retras într-un ranch și crește cai, plus o adolescentă, care îi va schimba viața tihnită, pentru că se trezește într-o vâltoare mexicană cu trafic de carne vie. După cum știm, din păcate, o îndeletnicire universal valabilă. Ca să fie mai atașant, are grijă să fie și narator, cu vocea lui inconfundabilă (știu, pare un loc comun, dar e întru totul valabilă remarca, în situația dată). Scena cea mai frumoasă rămâne a pașilor căluților, care par să danseze pe nisip, într-o coregrafie de invidiat. În rest, efecte speciale, răzbunări, arme albe și de foc și explozibil, că dă bine în cadru.

Read more: La taifas cu... RAMBO

La taifas cu... Joker

De la cărțile de joc știm că este vorba despre un personaj, culmea, benefic, nu pricep de ce, între timp, a ajuns unul de coșmar. Asta se datorează benzilor desenate, în care s-a făcut un fel de amestec între un clovn și o prezență masculină, inițial de influență germană, preluat ulterior de francezi. Noi am preferat adesea denumirea italienească: Jolly Jocker. La tarot e supranumit Nebunul și poate că și de aici le-a venit ideea să-l transforme într-o figură înspăimântătoare, pe care de-a lungul timpului au întruchipat-o Jack Nicholson și răposatul Heath Ledger, printre cei mai celebri. Dar lista e mult mai lungă. Joaquin Phoenix avea să fie alegerea lui Todd Phillips, pentru acest prequel, adică începuturile criminalului fioros și o oarecare explicație, mai mult sau mai puțin psihanalitică, a comportamentului său (să nu uităm că tot acest regizor a făcut scenariul lui „Borat”, filmat în România, iar protagonistul râzărețului de vise rele a turnat și el aici o altă peliculă, cu care s-a ajuns la Veneția, westernul „Frații Sisters”).

Read more: La taifas cu... Joker

La taifas cu... Clovnul IT

Clovnul de speriat, rânjitul, revine. În mod paradoxal, toți minorii de-abia îl așteaptă! După 27 de ani, puștii de altădată își retrăiesc toate coșmarurile, plus încă vreo câteva. Stephen King, a cărui idee a fost acest monstru înspăimântător, a ales să joace și el în rolul unui negustor bizar, dintr-un magazin în care ar fi mai bine să nu intri. Până și Peter Bogdanovich (octogenarul căruia îi place să spună că a fost conceput în Europa și născut la New York, pasionat de Noul Val Francez, autorul producțiilor cult ale anilor ’70, „Luna de hârtie”, „Ultimul spectacol cinematografic” sau „Ce se întâmplă, doctore?”, acum își joacă propriul personaj, al regizorului) a fost cooptat deopotrivă, dar și vedete extrem de pe val, precum roșcata Jessica Chastain, de data aceasta într-un rol de abuzată și ceva mai simpatică decât în recentul „Dark Phoenix”, în așteptarea unei distribuiri la sinistrul austriac, multipremiat la Cannnes Michael Haneke.

Read more: La taifas cu... Clovnul IT

La taifas cu... DOWNTON ABBEY

Splendidă surpriză tipic englezească, un episod de lungmetraj păstrând în mare parte din personajele văzutului și revăzutului foileton, atât de îndrăgitul „Downton Abbey”, după numele conacului, unde alături de lorzi și lady conviețuiesc cei care constituie personalul esențial, mai cu seamă când în vizită se anunță Regele și Regina, în anul de grație 1927. Mese splendid aranjate, o cină cu tot felul de întâm- plări, mașinuțe de epocă, adevărate bijuterii, pe lângă cele de preț, trenuri pline de nostalgie și mai ales protocolul extrem de sever. Apoi păreri pro și contra Monarhie și replici de neuitat, într-un ping-pong de dialoguri de invidiat. Ideea că poți să îndrăgești și pe cineva căruia nu-i împărtășești ideile, mai ales pe cele politice, că în viață trebuie să ai cel puțin o mare iubire, una esențială, adevărată, care merită să rămână în memorie.

Read more: La taifas cu... DOWNTON ABBEY

La taifas cu... Raoul Taburin

Personajul principal are nu neapărat un secret, ci o problemă. Cum încearcă să-i spună cuiva că nu știe să meargă pe bicicletă, grav pentru un francez (chiar dacă actorul adult Benoît Poelvoorde e născut la Namur, în Belgia), brusc din cer cade un fulger, care poate fi fatal. Știm că interpretul l-a jucat chiar și pe Dumnezeu în „Testamentul nou-nouț”, dar totuși... Scenariul pornește de la un roman grafic, adică niște benzi desenate, semnate de un autor extrem de bine cunoscut, pentru caricaturile sale, Jean-Jacques Sempé, care, împreună cu René Goscinny, l-au creat și pe Micul Nicolas, după care s-au ecranizat deja mai multe aventuri.

Read more: La taifas cu... Raoul Taburin

La taifas cu... TARANTINO

Cel de-al nouălea Tarantino, așa cum le place tuturor să facă numărătoarea, a plecat de la Cannes exact cu ceea ce a sperat regizorul, și anume Palm Dog-ul pentru personajul lui Brandy, cățelușa extrem de bine dresată și parcă mai talentată decât toată lumea. Recunosc că Brad Pitt (care aduce amețitor cu James Dean) este senzațional în rolul dublurii, de pe ecranul hollywoodian de acum câteva decenii, a personajului interpretat voit nereușit de Leonardo DiCaprio. Aluziile la serialele vremii, printre care unele au ajuns și pe la noi, pe micile ecrane alb-negre, ca de exemplu „Mannix”, dar și referiri la emisiuni tv și drame mai mult decât îngrozitoare precum uciderea lui Sharon Tate (interpretată fără suficientă inocență de Margot Robbie, mai ales că o revedem pe cea reală, în scena în care se merge la cinema), care aștepta un copil cu Roman Polanski.

Read more: La taifas cu... TARANTINO

La taifas cu... angry birds

Dacă de obicei episodul 2 dintr-o serie de mare succes e mai puțin reușit decât 1, în ultima vreme lucrurile stau exact pe dos. Același lucru s-a întâmplat și cu „Singuri acasă”, cu animăluțele noastre de companie! Conflictul este între înaripatele conduse de orgoliosul și sprâncenatul Red, care se luptă ce se luptă cu purcelușii verzi, până ce descoperă că marea amenințare vine din altă parte, de la o vulturoaică, care, de pe insula ei înghețată, vrea să cucerească cele două paradisuri. Sigur că nimic nu-i mai spectaculos decât să creezi un decor din gheață când transparent, când colorat fosforescent, pe care totul alunecă ușor și până și bietul cățeluș e ținut la rece și nu poate face aport, ca de altfel și peștișorul albastru, aparent delicios, greu de mâncat cu furculița câtă vreme e într-un bloc de gheață. Se pare că cea mai bună armă este o praștie supradimensionată, dar și o catapultă, iar în ouăle cele mai banale poți avea surprize șerpești…

Read more: La taifas cu... angry birds

La taifas cu... FAST AND FURIOUS PRESENTS: HOBBS & SHAW

De departe cel mai reușit dintre toate episoadele de până acum și cu siguranță că nu va fi nici cel de pe urmă. O premieră simultan mondială, mult așteptată, ideală pentru o vacanță cinematografică. Stilul s-a schimbat, sigur că ritmul este la fel de alert, dar parcă e mai mult umor, ca niciodată. Surprinzătoare e întâlnirea cu mama, doamna Shaw, care este nimeni alta decât Helen Mirren, ajunsă în scenariu după gratii, foarte decisă să evadeze și să-și vadă din nou împreună fiul și fiica.

Read more: La taifas cu... FAST AND FURIOUS PRESENTS: HOBBS & SHAW

La taifas cu... REGELE LEU

Regizorul Jon Favreau, newyorkezul, și-a făcut mâna, mai întâi, cu „Cartea Junglei”, cu care a avut ceva succes, și apoi a trecut la „Regele Leu”, lumea rămânând cu nostalgii clare pentru desenul animat al Casei Disney, din 1994, cu muzica lui Hans Zimmer. În ’98 s-a încercat chiar și o continuare, dar varianta din 2019 a stârnit suficientă curiozitate, mai cu seamă că trailerul are un puiuț adorabil, creat în mare parte pe calculator şi definit ca fiind un remake fotorealist. Ideal pentru perioada de vacanță, când dacă nu ajungi la o grădină zoologică de top, te mulțumești cu această poveste plină de învățăminte. A fost unul dintre cele mai costisitoare, dar oricând idila dintre Simba și Nala își va găsi fani, care, cu siguranță, îl vor urî din rărunchi pe „unchiul” care vrea să ajungă Regele Junglei, cu orice preț. Prietenia pare să fie de fapt ceea ce fascinează în scenariu, dar și ideea că e bine să asculți și să nu te aventurezi în necunoscut și eventual să te ferești de hiene. Lumea păsărilor pare cea mai cinematografică, precum și o scenă cu licurici, care juri că e copiată din „România neîmblânzită”. Fiecare animal în parte o să fie mai ușor recognoscibil de micii cinefili, dar parcă n-ar fi stricat niște exemplare mai puțin jigărite și cu o dantură mai solidă. Regele Mufasa se confruntă cu un destin precum al lui Cain și Abel, Regina nu cedează, zebrele și girafele sunt o prezență de neuitat, precum și sălbăticia, la ora magică a apusului de soare. Hakuna Matata, o premieră fără griji. Doritori se vor găsi.

Read more: La taifas cu... REGELE LEU

La taifas cu... Yesterday

Coincidența foarte frumoasă a făcut ca premiera acestei comedii ingenioase, spectaculoase și foarte originale să fie aproape simultană cu venirea la București a lui Ed Sheeran, al cărui concert pe Stadionul Național a avut mare succes și, în plus, deja avea fani, nu glumă! Acum se joacă, exemplar, pe el însuși. Regizorul Danny Boyle, pe care-l știm mai cu seamă pentru al său „Vagabondul milionar”, a venit cu o nouă poveste în care personajul principal este tot un indian și care, în urma unui accident bizar, se trezește că numai el își mai amintește de melodiile Beatles-ilor. Și asta nu e tot. O grămadă de alte repere, aparent esențiale, sunt șterse din existența celorlalți. În mod surprinzător, melodiile n-au fost subtitrate, ceea ce n-ar fi stricat, pentru că textele contează! Personajul nostru are și un fel de agent, de fapt o agentă de impresariat (Lili James, fosta Prințesa Margaret, în „The Crown”, de pe Netflix, și „Cenușăreasa”, pe marile ecrane). Ea este, la un moment dat, înlocuită de o adevărată fiară, interpretată de Kate McKinnon, pe care o știm din „Vânătorii de fantome”, cel recent. În distribuție îl găsim și pe Ringo Star, marea surpriză rămânând, însă, Robert Carlyle, actor fetiș al realizatorului, dar n-am să vă spun ce anume i s-a încredințat să facă. Televiziunea e și ea foarte prezentă și ideea e că pe lumea asta se mai întâmplă și miracole chiar și atunci când îți imaginezi că după o bizară pană de curent mondială, rămâi hidos de știrb. O scenă pe care cu siguranță n-o vom uita este cea în care fiul încearcă să se laude cu noua sa creație muzicală, în fața unor părinți total dezinteresați.

Read more: La taifas cu... Yesterday

La taifas cu... Anna

Deja au trecut trei decenii de la „Nikita” a aceluiași Luc Besson, care, în loc să facă un remake, a inventat o variantă upgradată, updatată a femeii ucigaș cu simbrie, care iar vine de la Moscova și unde o are șefă pe Helen Mirren (născută Mironoff, după cum bine știm), și care de astă dată este absolut feroce, ca personaj, de o antipatie absolută. Britanicul, născut în Țara Galilor, Luke Evans e pe post de agent sovietic, pentru că povestea începe în 1985 și ajunge cam până în ’90, într-un du-te vino cronologic, izbutit, cu scene privite din mai multe unghiuri. Apare și lumea modei (e și normal pentru că protagonista, Sasha Luss, este manechin din Rusia și a urmat chiar și o școală de balet, până ce și-a scrântit ireparabil glezna), unde se întâmplă multe.

Read more: La taifas cu... Anna